Mihai Eminescu, Opere vol XII, Publicistica

patriotic.
Dar, în faţa declaraţiunilor d-lui I. Brătianu, nimeni nu mai înţelege, nici [î ]şi poate esplica ce caută în capul
guvernului d. D. Brătianu.
Cum D.I. Brătianu declară că partidul său este corupt, că cu ideile lui nu mai poate merge înainte, că ţara are
nevoie de o organizare conservatoare şi întăreşte aceste declaraţiuni cu retragerea din minister, şi acestei majorităţi,
astfel înfierate de două ori ca incapabilă şi imorală , acestei majorităţi i se dă dreptul de a impune guvernul şi de a
merge mai departe!
Şi se găseşte un om destul de lipsit de demnitate ca să primească puterea din mâni aşa de întinate ! Ce
Va fi permis ca o majoritate de exploatatori să numească guvernul şi ca guvernul să aducă o majoritate de
exploatatori
Va fi permis unei majorităţi să domine ţara prin corupţiune şi prin corupţiune să se perpetueze la putere
Şi nu este nimeni în drept să puie capăt unui cerc viţios care sugrumă o ţară întreagă
Este timpul, cel puţin acuma în urma retragerii astfel motivate a d-lui I. Brătianu, ca M.S. Regele să-şi aducă
aminte de prerogativele sale constituţionale şi să uzeze de dânsele în interesul moralităţii publice, în interesul
conservării statului şi al tronului M. Sale!
[19 aprilie 1881]
BISMARCK CA SOCIALIST
Sub acest titlu ,,Allgemeine Zeitung" aduce un articol lung asupra unei cestiuni din cele mai arzătoare pentru
toate statele: cestiunea socială. Reproducem aci numai următoarele pasaje:
Ar fi o mare nedreptate dacă cineva ar trece uşor peste expectoraţiunile parlamentare — căci discursuri nu sunt — ale
cancelarului. Ceea ce vine dintr-un loc aşa de înalt este, orice formă ar avea, ba chiar fără formă, de foarte mare importanţă. Nimeni
nu-şi va închipui că păreri ca ale cancelarului sunt supuse schimbării sistemelor parlamentare sau guvernamentale; astăzi liberale,
mâne conservatoare, astăzi oportuniste , mâne radicale. Sunt lucruri în lume ce stau mai presus de orice sistem de guvernare , de
orice partide politice şi cari, odată împinse cu temei în faţa lumii nu mai pot fi înlăturate, lucruri la cari nu mai poate fi vorba de
materie însăşi, ci numai despre mod. Dacă citim cu atenţie mai ales discursul ţinut de prinţul Bismarck la 2 aprilie în Dieta germană
cată să exprimăm dorinţa că ar fi bine dacă cancelarul ar fi cu 20 ani mai tânăr
sau dacă deja la 1861 s-ar fi apropiat mai mult de cestiune. Căci acest ingeniu minunat de mobil se înşală când zice că ,,noi vorbim
de cestiunea socială de 50 ani". Cauza e mult mai veche; ea a dat de lucru tuturor popoarelor de cultură şi aceste popoare au pierit
înainte de-a dezlega problema. Despre ea ,,s-a vorbit" în tot evul mediu şi din secolul trecut încoaci ,,se strigă" chiar. Dacă
cancelarul se înşală asupra trecutului cestiunii, el însă aruncă o privire justă în viitor când zice: ,,Fiii sau nepoţii noştri nu vor
scoate la cale acest lucru". Aceasta va să zică a concepe lucrul în mod grandios , drept un proces de evoluţiune , treptat, progresiv
şi metodic al raporturilor sociale. Ceea ce s-a născut într-un secol întreg nu se poate întoarce într-un minut, ca o mănuşă. Trebuie
însă să se facă odată un început, să se oprească odată maşina furioasă , înainte de a-i da o altă direcţiune ...
[19 aprilie 1881]
["ABSTRACŢIE FĂCÂND ... "]
Abstracţie făcând de la alte cauze ce vor fi fost de natură a provoca retragerea d-lui Ion Brătianu, vom persista
asupra acelei uneia pe care am stabilit-o în numerele din urmă după chiar mărturisirea d-lui Brătianu şi după aceea a
,,Românului": ,,imoralitatea majorităţii", pe care d-sa crede a o putea combate mai bine pe banca de deputat fiind.
Atâta timp ni s-a zis că opoziţia calomniază; că impută mucenicilor de diferite categorii din amândouă Adunările
fapte pe cari ei nu le-au îndeplinit niciodată; că foile opoziţiei scornesc neadevăruri în seama onor. patrioţi. În sfârşit