Mihai Eminescu, Opere vol XII, Publicistica

ţării!
Şi, daca de atunci se mai vorbeşte de privilegii, aceasta n-a fost şi nu este decât o armă de partid, puţin leală; un
mijloc de a înşela buna credinţă a mulţimii, mijloc care cu cât e mai absurd cu atât are mai multă trecere.
De atunci însă singurul privilegiu care a rămas în picioare este acela al capacităţii şi integrităţii .
Şi contra acestui privilegiu, să fie bine ştiut îndreptează partidul liberal toate atacurile sale.
Este o adevărată mângâiere pentru noi, cari, cu multe sacrificii, susţinem această luptă contra calomniei şi
invidiei unora, contra orbirii altora, contra indiferenţei celor mai mulţi, să vedem că, în sfârşit , d. Brătianu însuşi
deschide ochii şi vede că lupta în capul celor mişei şi incapabili, în contra celor oneşti, cari singuri sunt capabili să dea
o o organizare serioasă ţării.
Iacă fără îndoială cea de-a doua cauză şi, desigur, cea mai însemnată a retragerii d-lui Brătianu.
Onorat cu încrederea ţării, onorat de încrederea M.S. Regelui, atotputernic , este cu neputinţă ca acest om să nu
se fi întrebat într-o zi la ce capăt va ajunge pe drumul pe care a apucat, este cu neputinţă să nu fi aruncat cu dezgust
imnurile ce-i cântau oamenii de afaceri din Strada Doamnei, şi să nu se fi întrebat ce face el pentru consolidarea
societăţii româneşti, o biată insulă roasă de valurile străinismului .
Şi atunci, daca în adevăr este în sufletul lui o scânteie de iubire pentru această ţară, a trebuit de o parte să vază
cum elementul românesc sărăceşte şi dispare!
Şi de altă parte a trebuit să zărească abisul de imoralitate în care partidul liberal precipita societatea noastră; cum
caracterele se corup pe zi ce merge, cum vorba sforăitoare şi fraza goală ia locul ideilor salvatoare de care este însetată
ţara, cum oamenii politici se recrutează din ce în ce mai mult din cafenele, iar nu din cabinete de studie, şi să se
convingă în sfârşit că aceste nenorociri sunt consecinţe fatale ale ideilor cosmopolite şi ale partidului liberal.
Şi atunci, cătând o îndreptare la atâtea rele şi uitându-se împrejurul său, a văzut alături pe oamenii corupţi contra
cărora ar fi trebuit să lupte, şi în faţă pe bărbaţii oneşti cu cari ar putea lupta!
De bună seamă, fiind învestit atâta timp cu o putere fără control, a trebuit să simţă o răspundere fără margini şi,
cunoscând din ce în ce mai bine şi oamenii şi lucrurile, să se convingă că în adevăr liberalismul partidului său nu este
decât demagogia cosmopolită a Franţei, care omoară societatea pe care o infectează .
Pentru că din punctul de vedere politic aceste idei au de efect de-a face să triumfe în general cel incapabil contra
celui capabil, cel corupt contra celui onest, cel ce caută a-şi face trebile contra celui ce vrea binele ţării, precum deunăzi
d. Epurescu contra d-lui Lahovari.
Ei, din punctul de vedere economic, aceste idei, de cele mai multe ori, ridică pe cel înşelător deasupra celui
onest, pe cel fără suflet şi fără ruşine deasupra celui blând şi cu frica lui Dumnezeu; şi întotdeauna pe străin contra
românului.
D. Ion Brătianu a pronunţat mai deunăzi în Cameră un lung şi frumos discurs în care arăta ce-a făcut el pentru
ţară şi, în punctul culminant al acestui discurs, zicea cu mândrie : ,,Am găsit un popor de sclavi ai boierilor privilegiaţi
şi am făcut dintr-însul un popor de oameni liberi şi de eroi!''
Adevărul este că a scos pe ţărani de supt ocrotirea, de supt autoritatea părintească a proprietarilor de moşii şi i-a
predat fără apărare în prada celor mai abili dintre dânşii , în Ţara Românească, şi în prada evreilor, în Moldova.
Şi a scos pe meseriaşi şi pe comercianţi de supt protecţiunea celor avuţi şi i-a predat fără apărare concurenţii fără
frâu şi fără cruţare ce li se face de străini!
Pentru că nu a lăsat unora şi altora timpul de-a deveni oameni liberi prin învăţătură şi prin muncă!
Iacă răspunsul ce a trebuit să-şi dea d. Brătianu când s-a întrebat ce-a făcut pentru această ţară, nu în mediul
corupt şi zgomotos al majorităţii sale, ci în tăcerea senină a conştiinţei sale şi faţă în faţă cu Dumnezeu!
Şi atunci a simţit că organizarea care s-a dat ţării este greşită.
Şi, în lungile convorbiri pe care a trebuit să le aibă cu d. Carp, pe care de trei ori l-a chemat la minister, după
cum a declarat-o de curând în Cameră, s-a convins că, dacă mai este o scăpare pentru această ţară şi pentru viitorul
neamului românesc, această scăpare este în organizarea ţării după ideile partidului conservator.
Şi numai aşa a putut să strige: lupta contra privilegiaţilor s-a terminat! Ţara are nevoie de organizare! Trebuie să
chemăm oameni din toate partidele pentru că în partidul liberal sunt oameni corupţi!
Este cu neputinţă să spuie cineva mai lămurit că ideile partidului său sunt pierzătoare şi că numai partidul
conservator are idei sănătoase şi oameni capabili de-a da ţării organizarea de care are trebuinţă!
Acestea fiind cauzele retragerii d-lui I. Brătianu, înţelegem bine încurcătura ziarului ,,Românul", care simte
trebuinţa să învăluie cu laude neauzite majoritatea izbită de moarte de d. Brătianu, cum să acopere cu flori un cadavru.
Înţelegem bine ameţeala în care se găsesc susţiitorii corupţiunii şi ai imoralităţii cari declarau în ajunul Paştelor
că pricep retragerea d-lui Brătianu, dar n-o aprobă şi a doua, zi de Paşte celebrează această retragere ca un act mare şi