Mihai Eminescu, Opere vol XII, Publicistica

[17 aprilie 1881]
REVOLUŢIONARII
Cu privire la manifestările ruseşti relative la Conferinţa marilor puteri în contra revoluţionarei Internaţionale
ziarul ,,Kreuzzeitung" află că
nota rusească nu conţine încă, o propunere formală de conferinţă, ci atrage numai atenţiunea asupra acestei eventualităţi.
Mai întâi puterile au să se înţeleagă între ele asupra naturii acestei conferinţe. Forma circulării ruseşti nu e cunoscută încă. Poate
este vorba numai de o depeşă pe care ambasadorii ruseşti au să o comunice guvernelor pe lângă cari sunt acreditaţi. De altfel
cestiunea principală este cum va fi primită această notă la Londra şi Paris. Se bănuieşte de pe acum că Franţa va adera în fine, spre
a nu se strica cu totul cu Rusia. O depeşă din Berlin zice că misiunea conferinţii , corespunzând intenţiilor ruseşti, va fi mai întâi
interpretarea sau reviziunea convenţiunilor de estradare . În fine se mai susţine că cele trei puteri nordice s-ar fi înţeles între ele
asupra cestiunilor de pertractat şi mai ales asupra dreptului de azil, înainte chiar de pasul făcut de Rusia. Într - acestea se şi iau
măsuri aspre în contra democraţilor sociali de prin Germania. La Würtemberg s-a dizolvat o întrunire tocmai când era să
vorbească celebrul Bebel. Mai sever încă s-a aplicat legea în contra socialiştilor în Bavaria, unde guvernul a luat oraşului Furth
exerciţiul atribuţiunilor politice în privinţa dreptului de întrunire şi aceasta tot, din cauza d-lui deputat Bebel, căruia i s-a permis să
ţină o conferinţă politică în acel oraş.
[17 aprilie 1881 ]
[«CUGETAŢI , NE ZICE...»"]
"Cugetaţi , ne zice ziarul « Românul», şi veţi afla adevărata cauză a retragerii d-lui I. Brătianu".
Şi, în numărul de vineri, urmând acest consiliu şi conducându-ne de destăinuirile acestui ziar, am găsit că una
din cauzele pentru cari d. Brătianu s-a retras este imoralitatea partidului liberal; căuta în zadar în acest partid oameni
politici şi nu găsea decât oameni de afaceri.
Şi această concluziune la care am ajuns noi este confirmată de d. Brătianu însuşi!
Chiar ieri „Binele public" reproducea cel din urmă discurs ce ar fi pronunţat d. Brătianu în sala Herdan. După
rezumatul dat de acest ziar, d. Brătianu ar fi zis:
,,Am transijat cu conştiinţa mea pentru că aveam în vedere un scop mare, independinţa ţării!"
Rău a făcut d. Brătianu de a transijat cu conştiinţa sa; rău a crezut că numai cu oamenii corupţi se poate face
Independinţa. Daca ar fi avut mai multă încredere în ţara sa, daca n-ar fi fost orbit de spiritul de partid ar fi văzut lesne
că Independenţa se poate face mai temeinică cu oameni oneşti şi cu adevăraţi oameni politici. Şi, daca d-sa nu putea să
o facă decât cu ajutorul imoralităţii , trebuia să aibă patriotismul de-a lăsa altora această glorie!
Dar, oricum ar fi, rămâne dovedit că, astăzi cel puţin, nu mai există nici un pretext pentru ca ţara să mai sufere
dominaţiunea acestui partid care, prin imoralitatea sa, a gonit din minister chiar pe capul său, pe îndelung răbdătorul d.
Brătianu! Iacă ce mărturiseşte d. Brătianu în cuvîntarea sa cea din urmă şi oarecum în testamentul ministerului din
1876!
Dar din această cuvântare mai răsare încă o idee:
Lupta contra privilegiilor s-a terminat, zice d. I. Brătianu; trebuie acum să organizăm ţara şi, pentru aceasta, trebuie să facem
apel la oamenii cei mai oneşti şi mai capabili din toate partidele.
Şi aci vom răspunde d-lui Brătianu că a recunoscut prea târziu un adevăr care este demult ştiut de toţi.
Lupta contra privilegiurilor în adevăr s-a terminat de mult în această ţară: ea s-a terminat din ziua în care
Divanurile ad-hoc al Moldovii şi al Ţării Româneşti, compuse în mare majoritate de privilegiaţi, au proclamat egalitatea
politică; din ziua în care privi-
legiaţii din Moldova mai întâi , Catargiu, Cuza, Mavrogheni, Manolachi costachi s-au lepădat de privilegii pentru binele