Mihai Eminescu, Opere vol XII, Publicistica

căprioarele odihnesc, în a cărui scorburi petrec furnicile şi din florile căruia albinele culeg miere. Om vrednic de toată
lauda, toate membrele sale sunt în lume pentru fericirea tagmei ; gura pentru a rosti fraze pe cari frunză cu frunză le
ciupesc ciorile organelor patriotice, mâna subscriitoare de decrete , ochii cari aleg oameni mari pentru a-i face miniştri,
pulsul inimei care e ceasornicul vieţii patrioţilor. Ce s-ar alege în adevăr din roşii daca cele două ceasoarnice într-un
gând şi într-o bătaie, Rosetti brătianu , ar înceta de-a merge Ar fi avizaţi a asculta locuţiuni latine, greceşti şi nemţeşti
de la onor. d. Chiţu , şi locuţiunile nu sunt diurne; ar fi reduşi a citi poeziile neogreceşti ale lui Serurie sau câteva Din
orele de repaos ale lui Radu Pătărlăgeanu şi acestea nu sunt slujbe acătării, sunt ca loboda în zi de Paşti.
Hotărârea , în aparenţă neclintită, a d-lui Ioan Brătianu de-a se retrage la Măgura şi de-a încredinţa frăţini-său
compunerea unui cabinet, deşi e un căpiţel de nădejde pentru inimele patriotice, totuşi nu e de natură a le linişti. O
deputaţiune a majorităţii Camerei şi alta a majorităţii Senatului, această din urmă cu chiar î [nalt] P[rea] S[finţia ] Sa
părintele mitropolit al Ungro - vlachiei în frunte, au insistat pe toate căile, prin viu grai şi în scris, sub proprie iscălitură
şi cu punere de deget, ca d. Brătianu să rămână prezident de Consiliu, ,,fiind prezenţa lui la cârma statului absolut
legată cu interesele şi viitorul României". î [nalt] P[rea] S[finţia ] S[a] e desigur un prea bun teolog şi un prea învăţat
călugăr ca să nu vază că în fraza Ni Dieu, ni Maître a lui Blanqui, apoteozat de ,,Românul", e cuprins viitorul religiei
creştine în România; e prea bun arhipăstor al neamului ca să nu cunoască că în emanciparea evreilor pe categorii e o
garanţie mai mult pentru bunul trai al creştinilor; e politic prea prevăzător pentru a nu se fi convins că în principiile
republicane, ateiste şi socialiste ale d-lor Sihleanu, Caligari, Vintilă şi Horia Rosetti, dr. Russel şi alţii e cuprins tocmai
viitorul acela al României cu care prezenţa la putere a d-lui Brătianu este absolut legată. Dar să nu mai vorbim de astea.
Am observat de mult că fostul promotor al separării Moldovei [de] Ţara Românească a devenit patriot pentru
cuvinte analoge ca acelea ale onor. d. Lăţescu, deşi, în treacăt vorbind, biserica ar trebui să fie deasupra partidelor şi ar
avea datoria de-a apăra interesele ei proprii, iar nu a se face sprijinitoarea cutărui sau cutărui partid politic. Mulţimea
despărţeniilor , crescânda ireligiozitate a claselor de jos, nerespectarea sărbătorilor, pe care capitalul egoist şi străin le
răpeşte săracului, lipsa de învăţătură a bietului cler de jos şi a celui de sus, apatia cu care biserica stă în faţa cestiunilor
sociale, păgânizarea instituţiilor, legilor şi a organizaţiei muncii, camăta şi desfrâul moravurilor, lipsa unui învăţământ
ecleziastic într-o ţară unde atâtea episcopii şi atâtă preoţime există de sute de ani, iată cestiuni cari ar trebui să preocupe
pe prelaţi ; nu însă dacă cedarea Basarabiei şi răscumpărarea drumurilor de fier e sau nu e legată cu viitorul României.
Dar în sfârşit , cu toată insistenţa î [nalt] P[rea] S[finţiei ] S[ale], d. I. Brătianu persistă în hotărârea sa şi d. D.
Brătianu e însărcinat cu formarea unui nou cabinet. E prea adevărat că d. Dumitru Brătianu n-a inventat iarba de puşcă
şi, afară de O datorie de conştiinţă către ţara sa, absolut nimic alt nu-l autoriză a se crede chemat la moşirea
cabinetului no. 39 sau 40. Ca ministru plenipotenţiar la Ţarigrad d-sa era dobrei ciolovek , întreba la Poartă din când în
când cum stă cu sănătatea M. S. Sultanului, mai dezbătea vro mare chestie europeană cu vro aga sau vrun efendi,
împărţea universul după geografia Slăniceanu şi încolo nu făcea numărui nici bine nici rău, nici cald nici rece. Ce-o fi
însemnând ca prim ministru ştie unul Dumnezeu. Fost ministru de resort, se distingea prin împrejurarea că se 'nchidea
în cabinet ore întregi. Când pleca acasă, oamenii ce veneau să vază ce făcuse ilustrul om de stat în dulcea sa singurătate
găseau risipiţi pe biurou şi pe covoare mulţi cocoşi de hârtie , admirabil lucraţi şi cadavre numeroase ... de muşti.
Garantăm autenticitatea acestor fapte mari din trecutul d-lui Dimitrie Brătianu. Prin urmare nu mai poate fi îndoială că
secundogenitul e un mare om de stat şi (în predmetul cocoşilor ) o inteligenţă abilă. E scris omului pe frunte că, oriunde
va ajunge, să nu fie nimic mai mult decât ceea ce e în adevăr. Dar de vei scoate apă din marea vieţii publice sau din
izvorul unei ocupaţiuni mai modeste, şi ici şi colo ulciorul nu încape decât tot atât cât intră în el şi cine a prins muşte la
Bucureşti, le-a prins şi la Ţarigrad şi le va mai prinde încă oriunde ar ajunge Dumitru şi Ion! Departe griva de iepure.
Roşii au cuvânt de-a fi îngrijiţi de viitor şi de-a nu vedea în ultima schimbare decât începutul sfârşitului ,
[10 aprilie 1881]
[„RETRAGEREA D-LUI ION BRĂTIANU "]
Retragerea d-lui Ion Brătianu va rămânea pentru câtva timp obiectul comentariilor zilei.
Cauzele retragerii sale sunt multe şi varii.
După o politică de acţiune mai mult ori mai puţin favorabilă, care avea de obiect nu organizarea ţării, ci numai
poziţia ei internaţională, venise timpul muncii adevărate, a ridicării ţării, nu în ochii şi părerea altora prin rang şi titlu, ci
în ochii ei proprii, a ridicării din ea însăşi, a dezvoltării interioare.
Signalul unei serii de necesităţi interne a fost dat prin proclamarea regatului. Pentru ca regatul să nu fie un