Mihai Eminescu, Opere vol XII, Publicistica

plăcuta sinecură a reprezentaţiunii ţării în Italia.
Această permutare se va face fără îndoială în urma planului d-lui Brătianu de a-şi reconstitui cabinetul şi de-a se
prezenta M. Sale Regelui cu ocazia încoronării alăturea cu nişte oameni cari să dea garanţii mai serioase pentru
organizarea monarhică a ţării.
Nu ştim în adevăr şi e poate indiferent de-a şti numele persoanelor cabinetului nr . 39 sau 40, pentru că din
parte-ne nu-l credem nici pe d. Brătianu în stare de a avea vederi largi, hotărâte şi statornice, nici majorităţile în stare
de-a suporta un cabinet compus din elemente eterogene , nici credem în fine că asemenea elemente , întru cât sunt
serioase şi ar putea împlini misiunea ce li se destină, ar primi, ar fi figuri de şah şi sticluţe de caleidoscop în mânile
cancelarului nostru.
Un lucru însă cată să recunoaştem. Schimbarea la faţă a partidului roşu, renunţarea la principiile lui din trecut,
apostazia şi lepădarea de republicanismul şi de antidinasticismul de până mai anţărţ , amenda onorabilă făcută
principiilor monarhice şi conservatoare prin votarea regatului şi a succesiunii, prin renegarea vieţii lor întregi i-au slăbit
pe roşii, i-au făcut pentru câtva timp imposibili . În politică adevărul consistă în tăria convingerii cu care cineva
reprezintă o serie de idei, deci în caracter. Când publicul vede că acea serie de idei nu era decât un pretext, un mijloc
de-a ajunge la putere, o logomahie menită a ascunde lipsa de principii şi apetiturile, el pierde încrederea în caracterul
comedianţilor politici şi, chiar daca ţara judecătoare aprobă schimbarea la faţă ca ceva ce se potriveşte cu vederile ei,
oamenii cari s-au schimbat sunt judecaţi din punctul de vedere al intereselor personale, al pensiilor reversibile,
funcţiilor şi diurnelor pentru cari au operat o asemenea schimbare, iar nu din acela al intereselor ţării. Ţara este contra
republicei, ea e monarhică. Cu toate astea republicanul sincer, care până la capătul vieţii sale ar ţinea la programul său,
ar fi respectat ca om de caracter, ca om statornic care merită încredere, deşi nimenea nu-l însărcinează a reprezenta idei
ce nu sunt împrăştiate de tară. Când însă cineva a fost republican la Ploieşti numai pentru că n-avea slujbă, iar din
momentul în care a căpătat-o se leapădă de tot trecutul lui şi escamotează principiile adversarilor săi politici, pentru a se
drapa cu ele, făcându-se a nu şti ce au fost până ieri, atunci ţara cunoaşte cu cine are a face şi nu-i mai dăruieşte
încrederea pentru nici o împrejurare.
Astfel stă azi lucrul cu roşii.
Nimeni nu poate crede că oamenii cari-n decurs de zeci de ani au semănat anarhia, lipsa de respect faţă cu
Coroana şi cu orice autoritate constituită, egalitarismul american pot astăzi să puie temeliile unei solide organizări
monarhice şi creştine. D. Brătianu o simte asta atât de bine încât în timpul din urmă s-a vorbit mult despre lepădarea sa
de elementele acelea dintre roşii care reprezintă esenţa partidului său, de Caradale, de Pătărlăgeni etc. Noi nu ştim
modul în care voieşte s-o facă, nici credem că e cu putinţă, nici admitem ca corectă o asemenea procedare. Din contra
credem că e bine ca un partid
să cază spre folosul său şi al ţării prin sleirea puterilor proprii, pentru a se renaşte din sine însuşi şi a se întoarce iar prin
puteri proprii, nu prin infuziune de sânge străin.
Daca e vorba ca ţara să crează în sinceritatea monarhismului şi dinasticismului roşu, ea trebuie să-i vază din nou
în opoziţie. Aci îşi vor arăta arama. Aci se va putea constata daca în adevăr încoronarea regelui e şi încoronarea vieţii d-
lui C.A. Rosetti şi daca republica ploieşteană şi revoluţia în permanenţă e redusă azi la un singur campion , la tânărul
Caligari , cel trimis peste graniţele Franţei. Demonstrandum est şi a o demonstra nu o pot adversarii noştri decât în
opoziţie fiind.
Oricine simţind aceasta, e natural ca d. Brătianu să afle pretutindenea uşile închise şi să întâmpine un refuz net
din partea acelora pe cari - i oblicise pentru a-şi opera nouăle permutaţiuni ministeriale.
[6—7 aprilie 1881]
[,, CRIZA MINISTERIALĂ ... "]
Criza ministerială continuă şi până acum nu se ştie chiar în sferele guvernamentale cine va fi însărcinat cu
compunerea noului cabinet. În întrunirea din urmă a majorităţilor celor două Camere, întrunire care s-a ţinut după
depunerea demisiilor cabinetului în mâinile M. Sale Regelui, d. I. C. Brătianu a declarat că, pentru motive de sănătate
pe de o parte, iar pe de alta pentru motive de convenienţă parlamentare , d-sa se retrage de la putere şi nu mai poate
primi sarcina reconstituirii cabinetului. Dintre asistenţi au luat cuvântul mai mulţi, între cari şi d. senator Ion Ghica.