Mihai Eminescu, Opere vol XII, Publicistica

Ne-ar părea însă foarte rău daca amicii noştri, mulţi puţini câţi i-avem şi cu cari suntem chemaţi a împărtăşi
aceeaşi soartă în dezgustătoarea viaţă publică de la noi, n-ar putea veni mâine seară să uite împreună cu noi, pentru
câteva momente, această viaţă prin farmecul Sorii Terezii .
[3 aprilie 1881]
MOARTEA LUI NICOLAE I
Vorbind de moatea ţarului ne servim de o broşură oficială, scrisă în limba rusească şi intitulată: Ultimele ore
ale vieţii împăratului Nicolae I. Acest prinţ a fost un suveran foarte religios, un auster părinte de familie, un om politic
mult ataşat tradiţiunilor naţiunii sale. Fiind puţin accesibil ideilor de progres, el s-a arătat foarte ostil teorielor şi
faptelor pe cari revoluţiunea franceză de la 1830 şi 1848 le răsp\ndise sau provocase în Europa. El făcuse mari
dificultăţi spre a recunoaşte monarhia franceză din iulie. El a combătut din răsputeri guvernul din februare . Cât
despre guvernul din 2 decembre, consacrat printr-un plebiscit , el îl considera ca o personificaţiune a antilegitimităţii .
După douăzeci şi nouă de ani (1825 — 1854) de o domnie destul de fericită, îşi văzu prestigiul compromis într-un
război în care alianţa turcilor, englejilor şi francejilor [î ]i pregăti serioase încurcături. Opiniunea Rusiei, a nobilimei
sale, a armatei sale, chiar a familiei sale, n-a putut să-l oprească; primele neizbânde ale armelor sale îl iritară . În
acest moment broşura oficială rusească începe să nareze moartea acestui august personaj. În cursul anului 1854,
munca necontenită , grijile politice şi altele [î ]i zdruncinaseră sănătatea înfloritoare până aci, şi constituţiunea cea
robustă . Deşi mai de multe ori a fost silit să zacă, niciodată însă n-a voit să se publice buletine despre sănătatea sa.
La 9 februare 1855, deşi d-abia însănătoşat , trecu în revistă trupele cari erau să intre în campanie.
Medicii, voind să i se opună, el [î ]i întrebă: ,,V-aţi îngriji de boala mea dacă aş fi simplu soldat " —
,,Desigur, Sire, răspunseră medicii, n-am permite nici unui soldat să iasă din spital dacă, ar fi în starea în care se află
Majestatea Voastră". — ,,Ei bine, faceţi-vă datoria şi lăsaţi-mă să-mi fac pe a mea!" A doua zi împăratul iar făcu
imprudenţa de a ieşi, răul se mări şi plămânul drept fu atins. Vineri la 11 fu nevoi să întrerupă datoriele religioase ale
primei săptămâni din postul mare, pe care-l ţinea cu toată familia, şi căzu iar în pat. La 17 februare pericolul deveni
aşa de evident, aşa de ameninţător , încât medicii crezură că trebuie să-l facă cunoscut marelui duce moştenitor.
Acesta se decise să prevină pe augusta sa mamă, care, susţinută printr-o tărie ce numai credinţa o inspiră, se duse
lângă patul murindului. Împăratul nu se aştepta la vizita împărătesei; ea se aplecă şi-i zise cu o voce prea dulce:
,,Amicul meu, n-ai putut să-ţi termini devoţiunile începute, nu te-ai cuminicaţ cu noi ca altădată; de ce n-ai face-o
acum Ştii că pentru un creştin nu e alt remediu mai salutar şi că, mulţi bolnavi s-au simţit în urmă, mai uşuraţi ".
,,Cum! răspunse iute împăratul, aici în pat Aceasta e imposibil! Sunt totdauna fericit, totdauna doritor să-mi
îndeplinesc datoria; voi face-o când voi fi în picioare, când Dumnezeu îmi va da forţe . Altfel m-aş putea eu prezenta
înaintea lui culcat, dezbrăcat" Acest respect şi fervoare avea el pentru lucrurile sfinte. Împărăteasa păstră tăcere;
ochii ei se umplură de lacrimi şi forţele o părăsiră . — ,,Sunt eu oare în pericol întrebă împăratul ..." apoi se opri
îndată şi el se pregăti să primească sacramentele . La două ore după miezul nopţii medicul, pe care împăratul îl onora
cu încrederea sa, pierduse orice speranţă de a prelungi viaţa bolnavului. Animat şi în acelaşi timp îngrozit de
sentimentul
marei şi austerei datorii ce avea de împlinit şi pe care venea să i-o amintească un bilet scris în grabă de unul
dimprejurul împăratului, el se hotărâ să declare adevărul augustului muribund . El începu să vorbească de întâlnirea
sa cu duhovnicul Maj . Sale, ,,o cunoştinţă bună şi veche". ,,Da, zise împăratul, este un om demn şi brav; când l-ai
cunoscut" ,,în nişte împrejurări foarte triste, răspunse doctorul, când cu ultima boală a Doamnei Mare Ducese
Alexandra Nicolaevna ; ne-am adus aminte ieri cu Maj . Sa împărăteasa; cât ar dori ea ca să-i permiteţi a veni să se
roage lângă patul vostru, pentru ca Dumnezeu să vă deie sănătate cât mai curând ". Împăratul înţelese; el întoarse
spre medic o privire fermă şi întrebătoare şi, cu vocea sa ordinară, zise: ,,Spune-mi deci, ce e Am să mor" Apoi
ordonă să cheme pe fiul său cel mai mare, apoi pe fiul său Constantin cu ceilalţi copii şi pe împărăteasa. Însuşi
împăratul anunţă apropiata sa moarte marelui duce Alexandru; membrii familiei cătară să se retragă, făcând loc
duhovnicului Maj . Sale. După ce a fost împărtăşit, familia intră iarăşi; el ordonă să anunţe prin telegraf la Moscova ,
Varşovia şi Kiev că împăratul moare şi, vorbind de sine însuşi ca şi cum n-ar mai trăi, el adause: ,,Împăratul zice adio