Mihai Eminescu, Opere vol XII, Publicistica

drept epocă a unei revoluţiuni extraordinare în stat, din cauza caracterului marelui duce Paul şi a proiectelor sau
dispoziţiunilor pe cari se presupunea că le are Caterina. Era deci foarte important de a putea cineva lua din capul
locului dispoziţiunile sale; astfel Curtea şi în curând oraşul ajunseră într-o agitaţiune şi într-o aşteptare foarte
alarmantă . Cinci sau şase curieri , cari sosiră mai deodată la Gatschina , nu aflară acolo pe marele duce; el plecase
câteva verste mai departe, să vadă o moară ce se zidea. Ştirea îl izbi ca şi cum ar fi fost foarte bună sau foarte rea,
deoarece extremele se ating şi se aseamănă: câteodată nu poate cineva distinge bine efectele. El [î ]şi veni iute în fire
din tulburarea sa şi puse mai multe întrebări curierilor , dete ordine pentru călătoria sa, pe care o făcu aşa de cu
grabă încât în trei ore sosi la Petersburg pe înserate . El află palatul în cea mai mare confuziune . Prezinţa sa adună
împrejuru-i câţiva miniştri şi câţiva curteni; ceilalţi dispăruseră . Favoritul , plin de frică şi de durere, părăsise frânele
imperiului; boierii, ocupaţi de urmările ce ar avea acest eveniment subit , [î ]şi aranjau afacerile lor particulare. Paul,
urmat de toată familia sa, se duse lângă mamă-sa , care nu dete nici un semn de cunoştinţă la aspectul copiilor săi
adunaţi. Ea era imobilă pe saltea , fără semn de mişcare aparentă. Marele duce Alexandru, prinţesele izbucniră în
plânsete , formând în jurul ei tabloul cel mai atingător. Marile ducese , cavalerii şi Curtea rămaseră îmbrăcaţi şi în
picioare toată noaptea, aşteptând ultima suflare a împărătesei; marele duce, cu fiii săi, treceau din când în când la
dânsa , spre a fi martorii acelui moment; şi ziua următoare trecu în aceeaşi agitaţiune şi aşteptare. Paul, pe care nu-l
atingea aşa mult durerea de-a pierde o mamă care-l iubise aşa de puţin, se ocupa a distribui ordine de detalii,
preparând totul pentru venirea sa la tron. El dădea acestui mare act din viaţa sa aceleaşi îngrijiri cum dă un director
de spectaclu maşinelor şi culiselor sale înainte de-a se ridica cortina. Catarina respira încă şi nimeni nu se mai
gândea deja decât la schimbările ce aveau să se facă şi la acela care era să, o înlocuiască. O mulţime nenumărată de
carete erau împrejurul palatului şi ocupau stradele ce conduceau acolo; toţi câţi cunoşteau lucrul petrecură toată ziua
aci, aşteptând să vadă ce are să se întâmple . Mulţi credeau că Catarina murise deja, dar că raţiuni politice făceau să
se ascundă moartea. Cu toate acestea este adevărat că ea era încă într-un fel de letargie : remediile ce i se
administraseră produseseră efectul natural; ea chiar mişcase un picior şi a strâns mâna unei femei din casă; ,,dar din
fericire pentru Paul ea pierduse limba pentru totdeauna". Pe la zece ore seara se păru că, prinde putere deodată şi
începu să strige grozav. Familia imperială alergă iute lângă dânsa ; însă, prinţesele fură depărtate de la acest
spectacol spăimântător . În fine Catarina dete un ţipăt plângător , ce fu auzit în apartamentele vecine, şi muri după o
agonie de treizeci şi şapte ore.
Vom mai adauge numai atâta că maiorul Masson, francez de naştere şi om, de o mare fineţă, ca ofiţer al
marelui duce Alexandru, a asistat la agonia Catarinei celei Mari. Memoriele sale n-au apărut decât la 1801, după ce
s-a întors în Franţa.
[29 martie 1881]
[ ,,HABEMUS PAPAM ..."]
Habemus Papam . Cu ocazia dezbaterii bugetului Consiliului de Miniştri d. N. Fleva , marele om, a propus în
sfârşit înfiinţarea unui cancelar pe malurile Dâmboviţei , care să fie totodată prezident al Consiliului de Miniştri. Am
cam vorbit pân' acum , mai mult în bătaie de joc, despre Bismarck sau Cavour al României; ni s-a făcut pe plac, îl
avem. Constituţia o datorim, după mărturisirea d-lui C.A. Rosetti, unei nopţi de insomnie a ilustrului Carada (ce
minunată trebuie să fie o ţară a cărei lege fundamentală e iscodită de Carada!) pe cancelar îl datorim unei fericite
inspiraţii a d-lui Fleva , om cunoscător întru ale trebuinţelor vechii Ţări Româneşti, care ştie ce va să zică cancelar în
trecutul nostru istoric, mai ales de la descălecatul ciorilor încoace.
Înfiinţarea cancelarului se datoreşte următorului proiect de lege:
Art. 1. Preşedintele Consiliului de Miniştri poate fi ministru fără portofoliu. Onorariul său în asemenea caz va fi ca şi al
celorlalţi miniştri.
Onorariul şi cheltuielele de reprezentare se vor hotărâ prin legea bugetară. Art. 2. Atribuţiunile şi răspunderea ministrului
preşedinte rămân astfel cum sunt regulate şi pân' acum de legi şi uzurile constituţionale.