Mihai Eminescu, Opere vol XII, Publicistica

ca şi cum nu era nimic şi reluă liniştită firul istoriei ce era să spună când au venit s-o deranjeze ... A doua zi, din
contră, luă mare doliu. Se publică un manifest în
care moartea ex 'mpăratului se atribuia unei colice hemoroidale . Un medic fu însărcinat să declare într-un proces verbal că
Petru avea un polip în burtă. Indiciele morţii violente erau evidente, mai ales la gât , unde nu s-au putut ascunde decât prin
ajutorul unei cravate de o mărime extraordinară. În noaptea de 18 spre 19 iulie cadavrul fu transportat la mănăstirea Sf. Alexandru
Newski , unde oricine era admis să-l vadă a doua zi. Bătrânul mareşal Trubetzkoi nu s-a putut opri să nu strige: ,,Vai, Petre
Fedorovici , ce mare cravată ţi-au pus!" Şi era p-aci s-o desfacă dacă nu-l împiedecau garzii. La 21 iulie, cadavrul, a cărui faţă
devenise cu totul neagră, s-a depus în groapa sepulcrală de cătră patru lachei de curte. S-a uitat să se celebreze , pentru pacea
sufletului răposatului, serviciul divin obicinuit; o uitare ce a autorizat pe pseudoprinţi a pretinde că Petru III era încă în viaţă".
[28 martie 1881]
[„DEMULT ERA VORBA ... "]
Demult era vorba în Cameră de-a se îndoi lefile miniştrilor. În sfârşit , în şedinţa de la 23 marte, cu ocazia
discuţiei bugetului Ministerului de Justiţie, d. G . Vulturescu a propus un amendament ca, pe lângă leafa de 1 500 1., să
li se mai dea miniştrilor o diurnă de 1 500 1. Comisiunea bugetară a admis numai 750 1.
D. A. Lahovari a combătut aceasta propunere pe argumentul
că, nu se pot spori apuntamentele miniştrilor fără a se spori şi lefile celorlalţi funcţionari, iar acestea nu se pot spori fără a
strivi pe contribuabil. S-a zis adeseori că este bine ca într-o societate democratică ca a noastră un om de geniu, dar care nu are avere,
să poată ajunge a guverna ţara. Dar acest argument nu mai este bun astăzi; el e fals şi în drept şi în fapt. Este fals în drept pentru că ţara
nu poate fi silită să plătească ceea ce nu poate şi nu poate să aibă alte consideraţiuni la fixarea lefilor decât forţele sale contributive
. Este fals în fapt pentru că nu este numai partidul conservator bogat în ţară, ci din contra.
D. Vulturescu a invocat ca argument pentru amendamentul său sinecurele ce şi le-a creat trinitatea Stătescu -
kalinderoglu-fălcoianu . Miniştrii au lefi mai mici decât funcţionarii inferiori , zice d-sa. Aşa de ex. directorii
drumurilor de fier, acela al monopolului tutunurilor etc. au apuntamente cu mult mai mari decât ale miniştrilor.
Cine strică Oare, daca am căuta, nu s-ar găsi trei români mai speciali şi mai iefteni pentru directoratul drumului
de fier decât nulităţile advocăţeşti Stătescu - kalinderoglu şi cotitorul de buţi Fălcoianu
D. Mărzescu zise: ,,Va veni pe banca ministerială, prin încrederea ţării, un om care n-are mijloace. Întreb cum
ţara n-are să-i dea mijloace de existenţă după munca sa şi după înălţimea postului ce acel om [î ]l ocupă" D. Mărzescu
mai constată curiozul şi unicul fapt că deputaţii au luat, în timpul Camerei de revizuire, diurne în vremea vacanţelor de
la 11 iulie până la 11 august.
Noi am observa d-lui Mărzescu că există un mijloc foarte sigur, atât pentru oamenii de geniu cât şi pentru cei ce
n-au mijloace, de-a nu avea nevoie de-o sporire a apuntamentelor sau de diurnă în timp de vacanţe . Acest mijloc e de a
munci, de-a nu face politică şi de-a nu se face miniştri, ceea ce geniile nici nu se prea fac. Dar vicleni comuni, cari nici
idee au de ţintele unei politici serioase, oameni ruinaţi prin joc de cărţi şi cari nu mai găsesc mijloace oneste de trăit,
aceia în adevăr [î ]şi fac din politică o negustorie şi admit să vază cât se poate de scump plătită negustoria lor de fraze.
Dar nu de opiniile d-lor Mărzescu şi Vulturescu e vorba; dumnealor ar lua oricât li s-ar da, fără mult scrupul,
mai ales când s-ar bucura de... încrederea ţării. E vorba de comedia lăcrămoasă şi sentimentală ce-a jucat-o d. Brătianu
cu ocazia aceasta.
Iacă ce zice între altele d-sa:
Spunea onor. d. Lahovari că amicii d-sale politici au stat pe această, bancă 5 ani cu această leafă. Aşa este dar şi partidul
liberal a stat zecimi de ani în exil , în puşcărie; cei mai mulţi şi-au pierdut stările, mulţi au şi murit; şi, după cum am făcut acele
sacrificii, să ştiţi că avem să mai facem şi acest sacrificiu încă câteva luni până ce vom putea veni cu măsuri generale, ca să nu aibă
acum efectul că se fac sporiri de lefuri în urma proclamării regatului, şi pentru ca să nu dăm subiecte de combatere prin jurnalele d-
lor şi în această, privinţă (aplauze).
Am dori să, ştim ce stare a pierdut d-nul Brătianu Cea pe care n-a avut - o Cât despre exil, am dori să ştim