Mihai Eminescu, Opere vol XII, Publicistica

useşti, nu era deloc absolut fidela bărbatului său, dar şi acesta-i dedese un exemplu şi o scuză, afişându-se foarte pe
faţă cu nişte femei cari nu erau de talia ei nici ca frumuseţă , nici ca inteligenţă. De când rezoluţiunea , de-a se scăpa
de Petru III intrase în creierii unor generali şi ai unor boieri ruşi nici unul din conjuraţi nu se gândea la tânărul fiu al
prinţului domnitor, marele duce Paul, chemat la tron prin ordinea de succesiune; ei îndată se gândiră la împărăteasa
şi aceasta a fost o idee foarte naturală în urma fericitei domnii a Elisabetei . În fine prinţul moştenitor împărtăşea , ca
şi tatăl său, nepopularitatea momentului, pe când ridicarea Caterinei dădea asasinării lui Petru III caracterul unei
revoluţiuni şi, de altă parte, concilia toate interesele, toate opiniunile, favorizând totodată ambiţiunea acelora cari au
îndeplinit faptul.
În numărul viitor vom descrie uciderea acestui ţar.
[27 martie 1881]
ASASINAREA LUI PETRU III
După cum am spus deja, câţiva generali şi boieri ruşi nemulţumiţi hotărâseră să se scape de Petru III. Comitele
Panin era sufletul complotului . Locotenenţii săi au fost hătmanul comitele Rasumovski şi generalul prinţul Wolkonski .
Nu era decât un interval de câteva zile între conceperea ideii şi esecutarea ei. Memoriile timpului au în acest punct
preciziunea unui act de acuzaţiune şi e destul de remarcabil că cineva este mai bine instruit astăzi asupra celor
petrecute în iulie 1762 la Peterhof decât asupra multor fapte recente . Şi, cu toate acestea, nu erau nici ziare, nici
telegrafe ; însă moravurile politice ruseşti erau imprimate încă cu atâta tărie încât complicitatea la un fapt de această
importanţă era considerată ca un serviciu de stat şi ca un titlu la cele mai mari onoruri. Deci, miercuri la 7 iulie,
comitele Panin [î ]şi comunică intenţiunea lui Rasumovski şi Wolkonski . Se decise ca să facă pe Petru III a veni de la
Peterhof la Petersburg, spre a trece în revistă garda, al cărei spirit era devotat complotului , şi ca lovitura să se
esecute la 9 iulie. La 8, Petru III, simţind despre ceea ce se plănuia , făcu să se aresteze un căpitan de gardă, numit
Passek , şi ordonă să se înceapă o instrucţiune în contra lui. Această arestare determină pe comitele Panin să
grăbească evenimentele; el făcu pe Catarina să vină în secret de la Peterhof , unde petrecea cu împăratul, şi făcu să
fie recunoscută ca suverană din partea gardei , a regimentelor de Ismailov , de Preobrajenskoi şi de Semenof . Deci
revoluţiunea se îndeplini fără zgomot şi a doua zi, la 9, Senatul, Sf. Sinod şi toţi boierii prezinţi o aprobară fără nici o
dificultate . Rămânea Petru III. După o încercare în contra Cro [n]ştatului , el renunţă la coroană, cerând drept
singură graţie ca să i se lase amanta, contesa Woronzoff , o biblie, un violon , câteva romanuri, negrul şi câele său
favorit. Însă el trebuia să moară. Mai întâi fu internat la Ropscha , domeniu imperial situat nu departe de Petersburg.
Bulau narează astfel moartea lui Petru III: ,,Petru căzu bolnav şi Catarina [î ]i trimise un medic german abil cu
numele Luders . Poate că trimiterea acestui medic a avut un motiv lăudabil , căci altcineva a procurat vinul de
Bourgogne otrăvit adus de Alexandru Orlof la Ropscha . El era însoţit de Grigorie Orlof , de cel mai june din prinţii
Boreatinski , de Teplov , de comedianul Wolkof şi de un curier de cabinet. La Ropscha încredinţară secretul şi lui
Boreatinski senior, sergentului Engelhardt şi la doi soldaţi din gardă. Teplof şi Alexandru Orlof se duseră la Petru
care, pe jumătate dezbrăcat, şedea lângă o masă pe care desemna un plan de fortăreaţă. Ei [î ]i anunţară că în curând
au să-l pună în libertate şi-i cerură permisiunea să şadă cu dânsul la masă dimpreună cu fraţii Orlof şi Boreatinski .
El primi cu plăcere şi însuşi ceru, să bea vin de Bourgogne . Dar d-abia înghiţise un păhar şi simţi că l-au otrăvit.
Atunci începu să se tânguiască amar. El ceru lapte, ce i se şi dete, şi îndată provocă multă vărsare . Ucigaşii se
depărtară pentru câteva minute spre a se consulta; apoi intrară iarăşi împreună şi Alexandru Orlof deodată apucă pe
Petru de gât . Dar acesta sări iute în sus şi, apărându-se , [î ]i zgârie faţa. ,,Ce ţi-am făcut" îl întrebă Petru. Orlof îl
lăsă şi începu să umble prin casă, ca un om care nu mai ştie ce face. În fine asasinii se aruncară toţi deodată asupra
lui Petru III, târându-l spre pat spre a-l sufoca sub perini. Dar el se ţinea bine. Atunci îl aruncară pe un fotoliu şi de
aci la pământ . Petru zbiera în mod îngrozitor. Boreatinski luă o şervetă , făcu un nod şi i-o aruncă de gât . Asasinii ,
cari erau deasupra lui şi-i ţineau mânile şi picioarele, se puseră cu genuchii pe corpul şi pieptul lui. După aceasta
Engelhardt strânse nodul şervetei !
Alexandru Orlof plecă îndată călare la Petersburg şi ceru să vorbească împărătesei, la care era serată şi multă
lume. Ea tresări văzându-l şi Orlof [î ]i spune, în termeni echivoci , că Petru a murit natural de un atac de apoplexie.
Ea se plânse că, un asemenea accident s-a întâmplat în nişte împrejurări cari puteau da ocaziune la bănuieli şi trimise
după Panin . Acesta fu de părere ca să se ascundă lucrul şi să se publice numai a doua zi. Deci Caterina intră în salon