08_Elem_de_continut_Hgen

ELEMENTELE DE CONŢINUT ALE HĂRŢILOR
Metode de reprezentare cartografică

Semne convenţionale

Simplitatea
Compactitatea
Contrastul
Eleganţa
... principiul asemănării

Alegerea detaliilor în funcţie de
scară poartă numele de
generalizare
• “procesul de cunoaştere care duce de
la particular la general”
Pe hartă nu se pot figura toate
elementele din teren, ci ele
trebuie selectate
• cu atât mai dificilă cu cât teritoriul
reprezentat este mai mare

Generalizarea
OBS: Cu cât scara este mai mică, cu atât “suferă”
mai mult exactitatea matematică.
1 : 20 000
1 mm = 20 m
1 : 100 000 0,8 mm = 80 m
1 : 200 000 0,6 mm = 600 m
4 m

Pe măsură ce se micşorează scara păstrarea
concordanţei geografice devine mai importantă
decât precizia matematică.

Generalizarea în funcţie de scară

Generalizarea în funcţie de scară
1 : 25 50 000

Elemente de conţinut
1 : 100 000

Elemente de conţinut
1 : 200 000

Elemente de conţinut
1 : 100 000

Elemente de conţinut
1 : 200 000

Etapele GENERALIZĂRII
• schematizarea şi simplificarea
contururilor

Etapele GENERALIZĂRII
• schematizarea şi simplificarea
contururilor
• reducerea numărului deosebirilor
cantitative ale diferitelor elemente
reprezentate

Etapele GENERALIZĂRII
• schematizarea şi simplificarea
contururilor
• reducerea numărului deosebirilor
cantitative ale diferitelor elemente
reprezentate
• reducerea numărului deosebirilor
calitative
• înlocuirea detaliilor individuale prin
grupe de detalii

Etapele GENERALIZĂRII
• schematizarea şi simplificarea
contururilor
• reducerea numărului deosebirilor
cantitative ale diferitelor elemente
reprezentate
• reducerea numărului deosebirilor
calitative
• înlocuirea detaliilor individuale prin
grupe de detalii
• stabilirea censului

Etapele...
• schematizarea şi simplificarea
contururilor
• reducerea numărului deosebirilor
cantitative ale diferitelor elemente
reprezentate
• reducerea numărului deosebirilor
calitative
• înlocuirea detaliilor individuale prin
grupe de detalii
• stabilirea censului
şi principiile GENERALIZĂRII
• principiul corelaţiei
• principiul omogenităţii
• principiul plenitudinii
• principul succesiunii
• principiul exagerării raţionale

Reprezentarea elementelor de conţinut pe
hărţile geografice GENERALE
» relieful
» hidrografia
» vegetaţia şi solul
» aşezările omeneşti
» căile de comunicaţie
» detalii economice şi culturale
» detalii politico-administrative

RELIEFUL
• reprezentarea reliefului întâmpină cele mai
mari greutăţi (varietate, înălţime)
• proprietăţi importante:
• comensurabilitatea
• plasticitatea

Metoda cotelor şi a curbelor de nivel

Metoda curbelor de nivel (izohipse)
– metoda de bază de reprezentare a reliefului
– se poate combina cu alte metode (umbrire, haşuri)
• 1697 - imaginată de inginerul olandez Pierre Ancelin
(reprezentarea adâncimilor Meusei prin izobate)
• 1771 – dezvoltată de M. Ducarlos-Boniface din
Geneva, care a aplicat-o la reprezentarea reliefului
uscatului
• folosită pe scară largă la mijlocul sec. XIX

Metoda curbelor de nivel (izohipse)

Metoda curbelor de nivel (izohipse)
+ se pot efectua măsurători: diferenţe de nivel, pantă, zone
vizibile
+ nu încarcă harta
– slabă plasticitate

Metoda tentelor hipsometrice
– colorarea spaţiilor dintre curbele de nivel cu diferite culori
a căror tonalitate reflectă altitudinea
câmpie
munte
Emil von Sydow (mijl. sec. XIX
introduce coloratura regională
cum o cunoaştem azi
mică
mare

+ plasticitate
+ comensurabilitate
+ metodă intuitivă

Metoda haşurilor
– realizată datorită faptului că met. izohipselor nu prezintă
detalii a ceea ce există între curbele de nivel
– oferă mai multă plasticitate
– Johann Georg Lehmann (1799)

Metoda haşurilor
– se bazează pe principiul iluminării verticale a reliefului:
cu cât panta e mai înclinată, cu atât primeşte mai
puţină lumină
– haşurile sunt liniuţe care au direcţia liniei de cea mai
mare pantă
– suprafeţe orizontale = spaţii albe, suprafeţe înclinate =
haşuri (cu cât mai înclinat, cu atât mai multe haşuri)

Metoda haşurilor
+ prezintă un tablou intuitiv al aspectului formelor de relief
+ formele de relief se disting uşor
+ direcţia pantelor se distinge uşor
- calcularea pantelor se face cu aproximaţie
- ne se poate determina cu exactitate altitudinea punctelor
- haşurile acoperă celelalte semne convenţionale
- se realizează printr-o muncă migăloasă

Metoda umbririi (haşurare analitică)
(analytical hillshading)
– are acelaşi principiu cu metoda haşurii, însă zonele vor fi
cu atât mai întunecate cu cât panta e mai mare
– lumina care produce umbra se presupune că vine din
nord-vest sub un unghi de 45°, ceea ce dă umbre în
partea de sud-vest, dreapta-jos
– umbrirea se realizează de regulă într-o singură culoare,
modificându-i-se nuanţa

OBS: haşurarea se poate face în mai multe culori:
» în funcţie de hipsometrie
» tematic
» natural
» artistic

Elemente de conţinut
• Metode de reprezentare – 1. Relieful
– Metoda umbririi
– Se poate combina cu metoda curbelor de nivel pentru o
mai mare plasticitate
– Aspectul plăcut al hărţii ţine mult de calităţile de artist ale
cartografului

CONCLUZII:
Toate metodele caută să contureze aspectul
formelor de relief.
» fie prin evidenţierea pantelor (met. haşurii, umbririi)
» fie prin arătarea treptelor de relief (met. curbelor de
nivel, treptelor hipsometrice)

HIDROGRAFIA
– apele stătătoare sau curgătoare prezintă interes mare pentru
comunităţi
– sunt figurate pe orice hartă – sunt considerate elementul cel mai
important
– la începutul sec. XVIII încep să fie folosite pentru reprezentarea
adâncimii izobatele (“curbe de nivel pentru adâncime”)

VEGETAŢIA
– se reprezintă mai ales vegetaţia arborescentă
sau ierboasă, precum şi zonele mai greu
accesibile

Vegetaţie ierboasă
Pădure
Mlaştină
Zone nisipoase

ELEMENTELE SOCIO-ECONOMICE
– în funcţie de scară se pot reprezenta prin puncte
sau poligoane