Numarul 1 - Primăria Municipiului Bârlad

În loc de EDITORIAL
Gruia NOVAC
LITERATURA ªI PRESA
Mai mereu secatul ºi prea rar umflatul pârâiaº vernacular. Ele erau multe ºi neîmplinite. Cele cu
Tutova a dat numele, în vremuri apuse, unui judeþ de caracter literar, la fel. Noi n-am avut o Dacie literarã,
forma unei jireghii de pãmânt, dar ºi unui nãbãdãios nici Curierul de ambele sexe, nici Foaie pentru minte,
adjectiv, tutovean, care mai face încã destule valuri inimã ºi literaturã, nici Convorbiri literare, nici
contemporane, întreþinând fierbinþeli nostalgice care, Literatorul, nici...
când nu au miros de naftalinã, nutresc zâmbete ironice Revistele de literaturã, de aici, n-au avut staturã,
celor cu capul pe umeri...
longevitate ºi ecou puternic. Pentru cã mai mult au
Bârladul (nostru) era singura realitate peste medie imitat fãrã discernãmânt, n-au avut direcþii clare ºi
în lungul tutovean, restul fiind complet nesemnificativ, programe originale. Fãt-Frumos, „revistã literarã”
dacã lãsãm la o parte puþina notorietate (sic!) a bimensualã, apãrutã la 15 martie 1904, avea un fel de
cvasinecunoscutei mânãstiri din satul Floreºti. La Bârlad „fond” scris, probabil, de Emil Gârleanu, care divulga
era concentratã politica ºi economia, iar ca un fel de niºte intenþii cam generale ale grupului ctitoricesc: „Sã
consecinþã fireascã un spirit cãruia, cu efort modest, îi cântãm ºi sã aºternem pe hârtie numai ce e al nostru”.
putem spune culturã.
Totuºi, a cunoscut, dupã cum afirmã acad. Const.
Convertindu-mã la posibilitãþile târgului din sec. al Ciopraga, „o circulaþie neaºteptatã”.
19-lea, dar mai abitir la pretenþiile lui, Bârladul a Cu Ion Creangã, din 1908, numele folcloristului (ºi
înregistrat „minuni”. ªcoala avea cãutare; tipografiile ofiþerului) Tudor Pamfile rãmâne definitiv înscris în
au apãrut; când ºi când, tipãreau chiar cãrþi; dar mai literatura de specialitate. El a reuºit „sã formeze o
presus de acestea s-au arãtat a fi publicaþiile. Presa, fie direcþie ºi o adevãratã ºcoalã folcloricã”, dupã afirmaþia
de informaþie, fie de ambiþie culturalã, a întreþinut lui Gheorghe Vrabie (Bârladul cultural, 1937).
orgoliile nãzuroase (ca ºi astãzi, nu!), iar când exerciþiul În alte condiþii social-politice ºi la începutul unei
– prin maturizare – a devenit deprindere, trecerea la perioade de adevãratã efervescenþã culturalã, a apãrut
limbajul beletristic n-a mai fost o dificultate. Aºa se aici, la 1 ianuarie 1919, revista Florile Dalbe. Profesorul
explicã de ce ziarele ºi revistele culturale erau univ. G. G. Ursu o numea, în 1972, „cea dintâi producþie
redactate de aceiaºi intelectuali, ei sfãdindu-se în ringul literarã de dupã rãzboi”. Dar chiar ºi aºa, revista n-a
politic ºi tot ei regãsindu-se în iniþiativele înfiinþãrii de revoluþionat nimic, n-a impus vreo doctrinã, atmosfera
biblioteci sau societãþi literare ºi culturale.
în care apãruse avea un puternic iz patriarhal, poteca de
Începând cu anul 1870, când ziarul Semenatorul, în la iactanþã la fatuitate fiind uºor de parcurs. Tonul
27 septembrie, împlineºte ambiþiile fireºti ale general era optimist, dar nu era suficient. Cã a rezistat
bârlãdenilor, epoca publicisticii locale prinde contur, tot anul 1919 e o performanþã.
deprinderea manifestându-se, pânã astãzi, în forme Trei reviste literare, din atâtea altele care-au
variate ºi, uneori, conjunctural valoroase. Presa apãrut la Bârlad, niciuna longevivã însã. Toate efemere.
bârlãdeanã n-a folosit modele, dar nici nu ºi-a propus sã ªi prin duratã ºi prin efecte, deºi, prin intenþiile lor,
depãºeascã marginile intenþiilor comunei de atunci, iar ctitorii de publicaþii ar fi meritat mai mult. Dar, fie nu s-
când, timid, a încercat, n-a fost în stare sã miºcoreze au strãduit îndeajuns, fie n-au putut mai mult.
natura ei fiduciarã.
Cam la fel s-au petrecut faptele ºi cu revistele
În context naþional, nu mã voi grãbi a-i gãsi un loc apãrute pânã în 1940, un soi de fatalitate urmãrindu-le,
foarte vizibil. Privit de sus, Bârladul seamãnã cu câteva acestea nefiind în stare sã depãºeascã o minimã cotã a
mii de aºezãri în care trãiesc oameni cu preocupãri superficialitãþii. Dar nici în perioada totalitarã (1948-
pestriþe. Când cobori printre aceºtia, constaþi cã oraºul 1989) realitãþile publicistice n-au fost mai bune, decât
e o enclavã spiritualã animatã, chiar dacã în planul când, conjunctural, se violenta adevãrul, deformându-l
taxonomiei nu e singularã, întrucât, ca existenþã prin augmentare.
multisecularã, e oarecum dificil sã cuprinzi întreagã Oricât de rece ar fi analiza evoluþiei axiologice a
plenitudinea realului. Nu ºtiu cum arãta aºezarea revistelor apãrute la Bârlad, de la 1870 ºi pânã astãzi, nu
berladnicilor acum mai bine de opt veacuri (sic!), dar pot sã nu evidenþiez consistenþa numericã a unui pluton
sunt sigur cã dãinuirea acestui loc cu edilitate eclecticã de colaboratori la acestea, unii formându-se, ca
datoreazã mult cuvântului tipãrit, atunci când a fost publiciºti, „la locul de muncã”, alþii ridicând prestigiul,
posibil, numai aºa târgul din vremuri – municipiul de azi – fie cã erau ctitori, fie cã erau creatori consacraþi.
conturându-ºi ºi dezvãluindu-ºi identitatea. ªi aceasta, Destui necunoscuþi printre colaboratorii de-a lungul
chiar dacã publicaþiile aveau existenþã redusã ºi un fond deceniilor, pe care i-am trecut în lista întocmitã fãrã nici
BAAADUL literar anul I, nr. 1, mai 2007
1

un criteriu. Numele unora vor rezona în amintirile vechii Chiricuþã, Emil Gârleanu, Vasile Voiculescu, Tudor
ºi firavei elite locale, dar datele problemei rãmân Pamfile, Artur Gorovei, Dimitrie Nanu, ªtefan Neagoe,
aceleaºi. Iatã: Const. Criºan, Matei M. Dobrovici, Gh. I. Ion Popescu, I. M. Raºcu, Ioan Florentin Pop, George
Iacob, Mihai Jacotã, Nic. C. Mateescu-Movilã, Ion Gr. Nedelea, Lucian Raicu, Dumitru Solomon, Aurelian
Opriºan, Emil Popescu, Const. Solomon, Gh. Vornicu, Nestor, Ignat Nestor, Constantin Dimoftache Zeletin.
Emil Ioachimovici, Aurel N. Ivãnescu, Ion T. Lupu, Peste cei din ultimul deceniu am trecut în mod deliberat,
Nicolae Antonovici, Remus Caracaº, Ion Codrescu, ªtefan fiindcã cei mai mulþi încã n-au ieºit din hainele vanitãþii,
Cosma, Vasile Damaschin, Eduard Gãvãnescu, Alex. eu aºteptând, când va fi altfel, verdictul posteritãþii...
Kaminschi, Gh. N. Munteanu-Bârlad, Vasile Munteanu, Colaboratorii noºtri, cei mai mulþi din zona
Const. C. Nicolau, Ion Paloda (Isac Vainfeld), Alex. Bârladului, ne-au ajutat sã întocmim un cuprins variat al
Tuduri-Schabner, Alex. G. Tutoveanu, Gh. Ghibãnescu, revistei, cred pe placul cititorilor posibili, BAAADUL
Grigore Patriciu, Spiridon Popescu ºi vor fi fiind, musai, LITERAR, amintind un spaþiu deloc iluzoriu al unui
ºi alþii, de „scãparea” cãrora mã fac vinovat. celebru volum contemporan de versuri, semnat de nu
Sunt însã ºi nume care binemeritã presei, ba chiar mai puþin cunoscutul poet Cezar IVÃNESCU.
literaturii române. Ei, de fapt, au întreþinut focul Adãugatã la ºirul impresionant de reviste de pânã
publicistic la Bârlad, iar neîmplinirile nu întotdeauna pot acum, BAAADUL LITERAR vrea sã fie o publicaþie vie,
fi puse pe seama lor. Cine-s aceºti colaboratori Garabet onestã, care sã nu facã prea multe concesii. Ba, mai
Ibrãileanu, George D. Ivaºcu, Alexandru Lascarov- mult, am vrea sã reziste ºi sã dureze (sic!) o tradiþie.
Moldovanu, Tudor Teodorescu-Braniºte, Pamfil Popescu- Rãmâne de vãzut.
ªeicaru, N. D. Cocea, Elena Farago, Corneliu Moldovanu,
Nicolae Iorga, G. Tutoveanu, T. Arghezi, G. G. Ursu, Toma mai, 2007
OMAGIU
Gruia NOVAC
acad. Constantin CIOPRAGA
a împlinit, în 12 mai 2007, 91 de ani
– traseu bibliografic –
„Greºesc în fiecare
zi, dar aspir cotidian spre
armonie interioarã.”
(Interviu...,
„România literarã”,
nr.34/2003)
În 1942, dupã absolvirea Facultãþii de Litere ºi Filosofie a Universitãþii „Al. I.
Cuza” din Iaºi, obþine licenþa în filologie modernã (francezã ºi românã) cu subiectul:
Les Poèmes d'Alfred de Vigny et le Romantisme Roumain.
I. Opera ºtiinþificã
Calistrat Hogaº – monografie (1960), G. Topârceanu – monografie (1966), Mihail
Sadoveanu – monografie (1966), Portrete ºi reflecþii literare (1967), Literatura
românã între 1900-1918 (1970), Hortensia Papadat-Bengescu – monografie (1973),
Personalitatea literaturii române (1973), Între Ulysse ºi Don Quijote (1978), Mihail
Sadoveanu (1981), Propilee – cãrþi ºi destine (1984), Poezia lui Mihai Eminescu
(1989), Amfiteatru cu poeþi (1995), Caiete privitorului tãcu (2001), Partituri ºi voci
(2004).
A tradus, uneori în colaborare, din N. V. Gogol, Jean Boutière, Gaetano Salveti,
Nino Muccioli, la care adãugãm îndelungata ºi prodigioasa activitate publicisticã de
specialitate.
II. Opera literarã
Eran interior, versuri (1975) ºi Nisipul, roman (1989), cãrþi foarte favorabil
primite de cititori ºi critica literarã.
2 anul I, nr. 1, mai 2007
BAAADUL literar

PAGINA VOCII
SINGULARE
Cezar IVÃNESCU
În prefaþa numitã Lauda poetului, Ion Papu îºi transcrie certitudinea
cu vehemenþa care trebuie sã însoþeascã adevãrul:
„ªi cum de o originalitate pregnantã este glasul
propriu-zis al poetului, nu mai puþin inconfundabilã îi este
vocea, în înþelesul de limbã, de idiom poetic propriu. Cãci la
nimeni altul dintre contemporanii sãi cuvântul nu stã cu
atâta naturaleþe ºi dezinvolturã.”
Doina
(Din frunzã)
! voi ce mã priviþi la faþã
îndrãgiþi-mi faþa mea,
mai îngãduiþi-mi faþa
fiindcã mult va sângera,
mai îngãduiþi-mi faþa
fiindcã mult va sângera !
! ºi în mânuri ºi-n picioare
cuie îmi vor împlânta,
mai îngãduiþi-mi mâna
ºi-n þãrânã talpa mea,
mai îngãduiþi-mi mâna
ºi-n þãrânã talpa mea !
! vã iubesc dar lângã mine
nimãrui n-am spus sã stea,
mai îngãduiþi-mi locul
cât mãsoarã umbra mea,
mai îngãduiþi-mi locul
cât mãsoarã umbra mea !
Doina
(Strãina)
! nu-þi ºtiu numele, eºti strãina,
limba mea nu-þi ºtie limba ta,
spune-þi-oi de astãzi Strãina
cum strãinã mult mi-i inima,
spune-þi-oi de astãzi Strãina
cum strãinã mult mi-i inima,
cum strãin mi-i trupul, cum strãin
gândul morþii ca un vin-pelin,
strãinã îmi vine lumina
de sub pleoapa ta, sub pleoapa mea,
strãinã îmi vine lumina
de sub pleoapa ta, sub pleoapa mea !
! creºte-n câmpul verde alior,
de lumina altui Mai mi-e dor,
de alþi ochi de sfinte lacrimi plini
cãrora nu le-om mai fi strãini,
de alþi ochi de sfinte lacrimi plini
cãrora nu le-om mai fi strãini !
! bate vânt în pomul care
lemn de cruce îmi va da,
mai îngãduie-l, sãcure,
cât îi tremurã frunza,
mai îngãduie-l, sãcure,
cât îi tremurã frunza !
BAAADUL literar anul I, nr. 1, mai 2007
3

Doina
(La margine)
! rogu-mã, rãmâi aici,
Doamne, nu pleca,
la cer sã nu te ridici
Doamne, nu pleca
cã stã peste noi Moartea,
Doamne, nu pleca,
Moartea toatã-i la hota –,
Doamne, nu pleca...
dacã pleci ne-om dare foc,
rogu-mã, mã rog !
Doina
(Pãrul cel mai lung din lume)
! þi-ai crescut parcã anume
pãrul cel mai lung din lume
ca-ntr-un giulgi sã-þi þii într-însul
trupul tãu curat ca plânsul
lin pornit ºi-ncheiat lin
ca-ntr-o ºoaptã de amin...
eu de-acuma þi-s strãin...
nu mai vii ºi nu mai vin
sã mã-mbãt de sfântu-þi vin
unde-i vin gãsesc venin
eu de-acuma nu mai vin...
unde vin gãsesc venin...
nu-i mai ºti nici cui mã-nchin,
pe ce perinã mã-alin,
nu-i mai ºti cum mã clatin
ca frunzuca de arin,
nu-i griji pe unde-nsãr
ca o mumã-ntr-adevãr
nu-i griji pe unde-nsãr...
unde-nsãr, cu Moartea-nsãr
Muma celui mai lung pãr,
unde-nsãr, cu Moartea-nsãr
Muma celui mai lung pãr,
unde-nsãr, cu Moartea-nsãr
Muma celui mai lung pãr!
Doina
(Þara de Miraz)
! numai tu ºtii ce-i cu mine,
ce poþi tu, nu poate nime,
trupului, holocaustul,
tu-i ºtii cãrnii mele gustul,
Moarte, tu, doar tu ºi numa
tu-mi ºtii inima de-acuma !
! mi-am fãcut trupul ca pânza
poate m-o pune pe dânsa,
mâna mea – închinãciune,
amândouã mâni – tãciune,
amândouã mâni – strigarea –
s-au topit ca lumânarea !
! adu noaptea ºi cer noateaº,
Moarte, rogu-te, ruga-te-aº !
! mi-am fãcut trupul ca apa
sã-ºi spele cu mine pleoapa,
tot pe mine sã mã plângã,
mãcar lacrimã nãtângã,
mãcar lãcrimarea fi-i-aº
þie-ºi singurã fetia-ºi !
! Moarte, faþa mea cea hâdã
sã mi-o vadã ºi sã râdã...
numa zile mohorâte,
nu mã plânge, nu mã râde,
e a mea ºi a oricãrui,
ca sã vinã tre' sã stãrui !
! ºi nu vine când se cere
moartea asta de muiere !
! nu te-ntrebi tu, soro, Moarte,
de ce suflet mai am parte;
beuturã ºi azimã,
unde mai gãsesc inimã !
! numai tu ºtii ce-i cu mine
ce poþi tu, nu poate nime,
trupului, holocaustul,
tu-i ºtii cãrnii mele gustul,
Moarte, tu, doar tu ºi numa
tu-mi ºtii inima de-acuma !
! tânãr îs, bãtrân n-oi mai fi
numai tânãr îi plac Maichii...
tânãr îs dar îmi ºtiu partea,
în puterea mea þin Moartea,
intru-n ea ca în abisul...
tânãr îs dar îmi ºtiu scrisul,
cã mi-i scrisa sã mã mântui,
nu mi-i viaþa cât pãmântu-i,
ci mi-i viaþa numa câtu-i,
fãrã de folos, urâtu-i !
! numai tu ºtii ce-i cu mine,
ce poþi tu, nu poate nime,
trupului, holocaustul,
tu-i ºtii cãrnii mele gustul,
Moarte tu, doar tu ºi numa
tu-mi ºtii inima de-acuma,
trupul meu, numa torturã
ºi-amuþire a sa gurã,
când cu lacrimi pe obraz
plânge þara de Miraz;
ca heruvii mã þinea
cu Moartea mã-mpotrivea !
Treapta întâi
Logodna
! culcaþi alãturi c-o Chitarã
ne aþintim priviri prin Somn,
prin Visul cãrnii, mândrã Þarã,
în care Viermele e Domn !
! al castitãþii semn de-a pururi
chitara stã-ntre noi ca o
preaauritã navã-n þãrmii
din care te-am rãpit, Iseult,
ºi stã ca o amarã Limbã
între noi doi, recunoºtinþã,
care în miezul nunþii plimbã
a sângelui curat fiinþã !
! mi-i teamã s-o ating în noapte
ca pe-un potir cu Taina Lumii,
ascunsã zace-n întuneric
ca Marea subt albeaþa spumii !
! îmi pierd tot sângele, o viaþã
farmecul pãsãrilor când
dorul ºi-l culcã-n dimineaþã
în mierea Soarelui cel blând
cãci nu-i ascezã ca iubirea
nici moarte mai adâncã, vai
ºi-ndurã trupul primenirea
Timpului vecinic fãrã strai,
dar rostuit îmi stã ca moara
Destinul. asta mi-i averea:
mã duce ca-n sicriu Chitara
spre tine, Moarte, ca Tãcerea!
(Reproduse din volumul poeme,
Editura Crater, 1999)
4 anul I, nr. 1, mai 2007
BAAADUL literar

CETENAR ELIADE
Gruia NOVAC
MIRCEA ELIADE - pur ºi simplu
(9.03.1907 – 22.04.1986)
O tânãrã cercetãtoare de la Universitatea Catolicã din Milano, Ilaria
Ramelli, într-un dialog profund ºi incitant prin incontinenþa problematicii
cu un român inteligent, Mihail Neamþu, de la King's College din Londra,
fãcea o afirmaþie care poate pãrea comunã ºi de demult, dar, prin adevãrul
punctual ºi expres conþinut, are valoare pragmaticã ºi apoftegmaticã. Iatã:
„Când începi studiul clasicilor, nu te mai poþi opri”.
Nu m-am socotit, ºi multã vreme de-aci înainte voi rãmâne la fel, un
cunoscãtor in extenso al marii creaþii ºtiinþifice ºi literare a lui Mircea
Eliade. Dar cã în percepþia proprie, într-o elecþiune necenzuratã ºi
sincerã, imaginea de savant autentic a lui Mircea Eliade o contemplu din
lungul ºir de clasici români e o certitudine. Afirmaþia mea responsabilã,
deºi se sprijinã pe studiu fragmentar, nu întotdeauna complet, nu ºtirbeºte
încredinþarea cã mã aflu în faþa operei unui om întreg; abia controversele
din jurul lui dându-mi siguranþa.
Cred cã nu întâmplãtor, în cadrul „Anului Eliade” – 2006 –, la
propunerea Institutului Cultural Român, s-a desfãºurat, la Bucureºti, între
19-23 septembrie, lucrãrile Congresului European de Istorie a Religiilor,
la care au participat numeroºi specialiºti din Europa, dar ºi din Asia.
Eliadeologii noºtri au avut prilejul sã dezbatã ºi sã-ºi clarifice toate
aspectele operei ºi biografiei lui Mircea Eliade.
curând va sosi ziua cu rãsãrit de
În demersul meu de acum, nu vreau decât sã incit la vorbã, convins cã, sânge. Aº vrea sã ºtiu atunci cine
mai voalat sau nu, toate secvenþele biografice ale savantului au directe îndrãzneºte sã mã înfrunte. (...) Aº
legãturi cu opera. vrea sã-mi vãd tovarãºii ºi duºmanii ºi
La un asemenea mod de discurs m-a învrednicit lucrarea lui Florin sã privesc în ochi miile de zdrenþe
Þurcanu, tipãritã la finele lui 2003 în Paris, Mircea Eliade. Le prisonnier care aleargã acum pe strãzi. Aº vrea
de l'histoire (Éditions la Découverte), apãrutã ºi la noi, în 2005, la Editura sã-i vãd cum tremurã ºi cum îºi
Humanitas, în traducerea Monicãi Anghel ºi a lui Dragoº Dodu. Are 669 coboarã trupurile în þãrânã, copleºiþi.
pagini ºi o prefaþã semnatã de d-na Zoe Petre.
ªi cum se frãmântã cu mãruntaiele
Scriitorul ºi cercetãtorul savant sunt douã feþe distincte ale omului arse de veninul invidiei ºi al
Mircea Eliade, dar natura simbioticã a acestora e certã. În deceniile 3-4 ale neputinþei ciunge...
secolului trecut, când diversitatea ideologiilor era o notorietate, Mircea Nu mi-e teamã de nimeni. Sunt
Eliade a alunecat, poate nu întâmplãtor, spre extrema dreaptã, gata sã dovedesc oricui aurul ºi
cantonându-ºi opþiunea în partida, cu manifestãri fasciste, a legionarilor. bijuteriile mele. Chiar lui Giovani
N-a fost de duratã, dar certã. N-o potenþãm, însã întrebarea e dacã Papini. ªi aº vrea sã aud cã mã
aceastã „activitate” a grevat asupra gândirii care a nutrit opera ce, cu învinuieºte cineva de plagiat. ªi cã
adevãrat, îl defineºte!
romanul meu e copiat dupã „Un om
Pãrerea noastrã este cã insistând prea mult asupra acestui aspect, sfârºit”. Aº vrea sã cunosc pe acela
relevant fãrã îndoialã, nu-i facem un serviciu savantului. El s-a cãutat pe care se va îndoi de carnea ºi de duhul
sine permanent, încã din adolescenþa timpurie. ªi a cãutat deopotrivã. meu. Mã va afla, adolescent miop, sub
În Romanul adolescentului miop (1925), la pg. 145 (Edit. Muzeul teascul cãrþilor mele din mansardã.
Literaturii Române, Buc., 1988), scrie: „Dacã m-aº cunoaºte... Atunci aº fi Sã vinã, pizmaº ºi certãreþ. Îl voi
atât de sigur de mine însumi ºi de viaþã... Aº spune: aºa mi-e sufletul ºi aºa întâmpina, îl voi lãsa sã-mi pipãie
vreau eu. Dar acum mi-e teamã de viitorul acela întunecat ºi ameninþãtor încheieturile gândurilor, sã-mi
cãtre care mã îndrept cãlãuzit de un suflet orb. Dacã mai târziu se va face rãvãºeascã sertarele, sã stingã rãni
luminã ºi voi înþelege cã am apucat o cale greºitã Dacã mã voi simþi strãin vechi. Poate, la urmã, pe înserat,
în lumea pe care o socotesc acum prietenã Voi mai avea curajul sã mã cineva dintre noi doi va zâmbi...”
întorc pe aceeaºi cale ºi sã încep o altã viaþã, nouã ªi voi avea putere...” Stãrui în speranþa cã M. Eliade a
ªi mai departe, la p.183-184, continuã: „Înlãuntrul sufletului meu ºtiut întotdeauna pe ce cale sã
ºuvoaie fãrã numãr spumegã, aºteptând poruncã sã se reverse în lume. În
BAAADUL literar anul I, nr. 1, mai 2007
5

meargã, aºa cã „rãtãcirea” din perioada lui verde poartã de moment ºi conjuncturã, pe Mircea Eliade, poate fi
pecetea conºtientului. Interpretãrile date au fost (sunt) egal cu dezertarea de la actul mai important al etalãrii
contradictorii din varii motive. Într-un studiu amplu, obiective a valorilor obiective. De fapt, la noi, la români,
cercetãtoarea din Franþa, d-na Alexandra Laignel- conteazã, în mentalitatea noastrã, mai mult demolarea
Lavastine îl incrimineazã fãrã drept de apel, în timp ce decât construcþia. Noroc cã cei mai mulþi dintre scriitorii
Jacques Julliard e de-a dreptul agresiv. Mircea Eliade, mari au fost mai chibzuiþi, mai înþelepþi ºi ºi-au asumat
zice el, „a ales definitiv vocea minciunii ºi disimulãrii... riscurile colaborãrii constructive ºi, de ce nu, chiar
Comportamentul lui meritã dispreþul... Nici o þarã din oportune. Un exemplu concludent: Lucian Blaga,
Europa n-a participat atât de activ ºi spontan la conºtient cã este apt în continuarea destinului sãu
persecuþia împotriva evreilor declanºatã de Germania literar, aproape cã a forþat nota, devenind colaboratorul
nazistã, aºa cum a fãcut-o România în al doilea rãzboi literaturii „angajate” de dupã al doilea rãzboi. Intrarea
mondial. O asemenea complicitate ar fi de neînþeles în front era ºi (singura) posibilitate de a-þi lãrgi aria
fãrã contribuþia unor oameni ca Nae Ionescu ºi Mircea tematicã: pe lângã „oportune”, puteau fi scãpate ºi
Eliade”.
altele care sã arate cã universul sãu poetic „se destramã
În prefaþa cãrþii lui Florin Þurcanu, d-na Zoe Petre – într-o tristeþe a materiei ºi a spiritului, ajungând la o
mult mai ponderatã – lasã loc, totuºi, adevãrului fãrã de metafizicã a morþii” (P. Constantinescu, 1933). El a
care istoricul n-ar deþine obiectivitatea la care te acceptat conjunctura politicã, cu toate consecinþele ei,
aºtepþi: „Angajarea directã a lui Eliade în miºcarea dar nu ºi-a trãdat concepþiile. El a fãcut un act de
legionarã – cred cã se cuvine sã subliniem acest element înþelepciune, nu de supuºenie. Ar fi putut oare publica,
mai energic chiar decât o face Florin Þurcanu – coincide, altfel, versuri ca acestea din Cântecul vârstelor
pe de altã parte, cu momentul de maximã ascensiune „Dragostele mele bune/ Cum le-au mãcinat pãmântul!/
politicã a Gãrzii de Fier. Dincolo de toate accidentele de Cum pierirã pe sub iarbã/ frumuseþea ºi cuvântul!/
parcurs, de atacurile demolatoare la care „dictatura Dragostele mele rele,/ câte au cãzut ºi ele!/ Dragostele
reumatismelor”, denunþatã cu vervã de Emil Cioran, bune, rele,/ ce-a rãmas sub glii din ele/ Þãrnã numai ºi
supune activitatea literarã ºi universitarã a lui Eliade în inele”.
anii '30; dincolo de fascinaþia faþã de „martirii” Scriitorul vertical ºtie sã foloseascã conjunctura.
legionari; dincolo chiar de sinuoasa sa evoluþie Mircea Eliade a fãcut-o. Radu Gyr afirmã cã Eliade i-a
interioarã, psihologicã ºi intelectualã, faptul brutal cã fost subordonat în Miºcare. Ei ºi Un altul, Vasile
Eliade aderã explicit la idealurile legiunii exact atunci Posteucã, în cartea Dezgroparea Cãpitanului, Madrid,
când reprezentanþi ei pãreau cel mai aproape de 1977, zice: „Eliade l-a cunoscut pe Cãpitan. I-a fost prin
instaurarea unei puteri legionare în România nu mi se Nae Ionescu, aproape...” Iarãºi, ei ºi Nu este important
pare deloc neglijabil. Pe cãi întortocheate, poate chiar cã multe din interpretãrile date, fie de cãtre cercetãtori
neºtiute de protagonist, sugestia unui anume tip de români, fie francezi, au ajuns calomnii, mai ales cã,
oportunism nu poate fi eludatã, cel puþin de cãtre cei oricât de vehemente sunt unele acuzaþii, încã nu este
din generaþia mea, martori sau actori ai atâtor proteice chiar foarte sigur cã a fost legionar.
forme ale oportunismului intelectualitãþii dornice de Mã urmãreºte ºi acum, deºi de la prima lecturã au
recunoaºtere imediatã, de faimã ºi de influenþã” (pg. trecut aproape 60 de ani, finalul vol. I al romanului
16). Huliganii (1935): „Singurul lucru important este faptul
Trebuie sã fii un autentic hermeneut al operei, în cã trãiesc ºi stau aici lângã D-ta care nu mã cunoºti, nici
totalitatea ei, a lui Mircea Eliade ca sã-l înþelegi pe de-a- nu mã înþelegi ºi cã totuºi prezenþa mea nu te
ntregul ºi, mai ales, sã pricepi sensurile afunde ale exaspereazã... Asta e miraculos; cã deºi suntem
sinuoaselor cãi parcurse. Ne ajutã însã d-na Zoe Petre amândoi oameni, nu te ridici acum ºi nu încerci sã mã
care, din lungul fragment citat mai sus, te face sã te arunci în mare...” (Ediþia I, Editura „Naþionala Ciornei”,
apropii de anume pricini ce l-au determinat sã Buc., 1935, pg.277).
îmbrãþiºeze ºi o asemenea ideologie, bazatã „pe Un scriitor ca Mircea Eliade nu trebuie supus
virtualitãþi”, cum scria Camil Petrescu. De altfel, Mircea prejudecãþilor. Mai ales în timpul „Anului Eliade”, când,
Eliade încã de pe atunci se afirma prin caracterul iatã, acasã la El s-a desfãºurat amintitul deja Congres
charismatic al personalitãþii lui.
European de Istorie a Religiilor. Este un omagiu, la
La o adicã, acum, dupã atâtea decenii trecute de la consolidarea cãruia putem contribui prin revenirea la
clipa apropierii lui Eliade de legionari, nici n-ar trebui sã criteriile axiologice ºi renunþarea la disecarea
mai conteze prea mult „accidentul” biografic. Îmi susþin momentelor biografice, oricât de senzaþionale ar fi.
punctul de vedere prin ce înseamnã în cultura Fiindcã Mircea Eliade existã, pur ºi simplu.
româneascã Mircea Eliade ºi prin cum este receptat el în
ºtiinþa mondialã. A-l socoti „colaboraþionist”, indiferent
6 anul I, nr. 1, mai 2007
BAAADUL literar

EVENIMENT
Toni IOSIPESCU
BIBLIOTECA MUNICIPALÃ
“STROE S.BELLOESCU” BÂRLAD
- UN CENTENAR DE LECTURÃ PUBLICÃ-
Bârladul spiritual a sãrbãtorit în zilele de 16-18 de lecturã ale cititorilor de vârste ºi categorii sociale
noiembrie 2006 un mare eveniment; împlinirea a 100 diferite, colecþiile bibliotecii însumeazã peste 150.000
de ani de la înfiinþarea Bibliotecii municipale “Stroe unitãþi de bibliotecã (cãrþi, manuscrise, microformate,
S.Belloescu”, prima biblioteca publicã din þinutul documente arhivistice, documente cartografice,
Tutovei, instituþie care a polarizat forþele intelectuale publicaþii seriale, documente audiovizuale, casete,
ale vremii, stimulând viaþa cultural-artisticã a urbei. discuri, documente de muzicã tipãritã).
Biblioteca a luat fiinþã la 15 noiembrie 19o6 din Manifestând un deosebit interes pentru cartea de
iniþiativa unui grup de intelectuali bârlãdeni, în frunte valoare, biblioteca ºi-a constituit un bogat fond de cãrþi
cu poetul George Tutoveanu, în casa cãruia ºi-a început înscrise în patrimonial naþional-cultural ºi fond
activitatea cu un numãr de 300 de cãrþi provenite din documentar, alãturi de cartea curentã, selecþionatã pe
donaþii ale unor personalitãþi marcante: Stroe criterii valorice.
S.Belloescu, A.D.Xenopol, Nicolae Iorga, Spiru Haret, Consistenþa colecþiilor ºi serviciile specializate ale
Alexandru Philippide, I.Al. Brãtescu-Voineºti, Emil bibliotecii atrag tot mai mult populaþia municipiului
Gârleanu, A.C.Cuza º.a.
Bârlad ºi a judeþului Vaslui. Numãrul mare al cititorilor
Din anul 191o, biblioteca va funcþiona într-un local înscriºi ºi al volumelor difuzate subliniazã faptul cã se
propriu, localul actual, clãdit de cãtre marele filantrop, poate vorbi în ultimul timp de o sensibilã reîntoarcere a
profesorul Stroe S. Belloescu, numindu-se Casa cititorilor la carte ca la ceva intrinsec pentru cã lectura a
Naþionalã. Respectând dorinþa ctitorului, în anul 2004, fost ºi va rãmâne o emoþie necesarã ºi o deplinã bucurie
prin Hotãrârea Consiliului Local Bârlad, imobilului a oamenilor.
bibliotecii i-a revenit numele iniþial „Casa Naþionalã”. Biblioteca municipalã “Stroe S.Belloescu” Bârlad se
A trecut un secol de la înfiinþarea bibliotecii aflã de mulþi ani în miezul vieþii cultural-spirituale
bârlãdene, timp în care aceasta a cunoscut o dezvoltare locale. Benefeciind de susþinerea unor adevãraþi
deosebitã, fondurile de publicaþii crescând ritmic an de profesioniºti, preocupaþi de imaginea implicatã a
an. Având caracter enciclopedic, rãspunzând intereselor bibliotecii în viaþa comunitãþii locale, de ataºamentul
Momentul deschiderii manifestãrilor legate de Centenarul Bibliotecii „Stroe S. Belloescu” din Bârlad, cu puþin
înainte de dezvelirea plãcii aniversare (deocamdatã acoperitã).
În fotografie: prof. Costel Giurcanu, dr. C. Teodorescu, prof. Elena Popoiu, prof. Nicoleta Arnãutu, Elena Onica, prof.
Ionel Duma, prof. Dumitru Mâþã, ing. Const. Constantinescu, Primarul Bârladului, ing. Ilie Pascal, prof. Gruia Novac, prof.
Toni Iosipescu, directoarea Bibliotecii aniversate.
Data: 16 noiembrie 2006.
BAAADUL literar anul I, nr. 1, mai 2007
7

intelectualitãþii, al forurilor municipale ºi judeþene, Prima zi a Programului a debutat cu dezvelirea plãcii
biblioteca organizeazã permanent activitãþi de aniversare de cãtre Primarul Bârladului, inginer
promovare a culturii ºi a tradiþiilor locale ºi naþionale. Constantin Constantinescu, urmatã de o întâlnire festivã
De-a lungul anilor, au rãspuns invitaþiilor bibliotecii mari cu participanþii la festivitate în eleganta salã de lecturã
personlitãþi culturale; sculptorul Marcel Guguianu, a bibliotecii. A fost prezentat “Istoricul Bibliotecii Stroe
pictorul Corneliu Vasilescu, istoricii Gheorghe Platon ºi S. Belloescu” ºi au fost înmânate diplome ºi medalii
Gheorghe Buzatu, scriitorii Cezar Ivãnescu, Ion Hobana, jubiliare slujitorilor bibliotecii, autoritãþilor locale ºi
Eugen Simion, Constantin Ciopraga, C.D.Zeletin, Lucian judeþene, personalitãþilor culturale prezente ºi
Vasiliu, Mircea Coloºenco, Horia Zilieru, Constantin colaboratorilor bibliotecii.Mulþimea de oameni a
Parfene ºi mulþi alþii. Din anul jubiliar 2006, biblioteca inundat cetatea cãrþii bârlãdene, care s-a dovedit a fi
organizeazã trimestrial colocvii de literaturã, care atrag neîncãpãtoare pentru cei dornici de a participa la
tot mai mulþi scriitori.
eveniment cu mândrie, onoare, bucurie ºi satisfacþie.
Sãrbãtoarea împlinirii a o sutã de ani de existenþã a Fanfara militarã a fost atracþia deschiderii festive,
bibliotecii bârlãdene reprezintã, fãrã îndoialã, un prilej reînviind atmosfera inaugurãrii Casei Naþionale din anul
de bucurie pentru iubitorii de culturã, dar ºi o 1910. Iniþiativa i-a aparþinut Domnului Viceprimar,
modalitate de recunoaºtere a rolului esenþial al profesor Adrian Solomon.
bibliotecii, de asumare a tradiþiilor culturale într-un A doua zi, la Târgul de carte, gãzduit de cãtre Cercul
spaþiu cultural.
Militar Bârlad, au participat multe edituri din þarã cu
Evenimentul sãrbãtoririi centenarului Bibliotecii noutãþi editoriale, fiind prezenþi scriitori din Bârlad,
muncipale “Stroe S.Belloescu” Bârlad, din toate Iaºi, Bucureºti, Galaþi, care au atras cititori de vârste ºi
punctele de vedere memorabil, a mobilizat timp de trei categorii sociale diferite.
zile mulþime de bârlãdeni la diverse manifestãri În aceeaºi zi, colocviul profesional “Biblioteca la
culturale aniversare.
începutul mileniului III”, moderat de cãtre domnul
Primii edili ai Bârladului, domnul Primar, inginer Sergiu Gãbureac, ºef serviciu Relaþii cu publicul la
Constantin Constantinescu ºi domnul Viceprimar, Biblioteca metropolitanã Bucureºti, a reunit
profesor doctorand Adrian Solomon, Consiliul Local bibliotecarii profesioniºti din oraº ºi din þarã, Bucureºti,
Municipal, bibliotecarii ºi colaboratorii bibliotecii au Tecuci, Vaslui, Galaþi, Iaºi, împãrtãºindu-ºi bucuria
pregãtit minuþios sãrbãtoarea centenarului, reîntâlnirii.
considerând-o a fi evenimentul anului la Bârlad. Sub O activitate deosebit de consistentã a fost Colocviul
egida Primãriei Bârlad ºi a Consiliului Local Municipal a de literaturã cu tema “De la BIBLOS la CHARTA drumul se
fost editat albumul “Centenar. Casa Naþionalã , Biblioteca municipalã Bârlad, 1906-2006” ºi incinta bibliotecii, la care au participat scriitori din þarã
studiul monografic Tezaurizarea cãrþilor într-un ºi bârlãdeni, între care; Cezar Ivãnescu, Lucian Vasiliu,
aºezãmânt cultural centenar, al cãrui autor este Daniel Corbu, Cãlin Cocora, Horia Zilieru, Cassian Maria
criticul literar Gruia Novac. De asemenea, placa Spiridon, Liviu Apetroaie, C.D.Zeletin, Cristian
aniversarã, medalia jubiliarã, insigna, bannerele, Simionescu, Simion Bogdãnescu, Coriolan Pãunescu,
afiºele, invitaþiile ºi plicul poºtal, care în ziua Vasilian Doboº, Iorgu Gãlãþeanu, Nicolae Botezatu, Gruia
aniversãrii a circulat în þarã având aplicatã ºtampila Novac, moderator, Marian Constandache, Nicolae
bibliotecii bârlãdene cu menþiunea “Centenar. Pandelaº º.a.
Biblioteca Stroe S. Belloescu” Bârlad, au marcat Într-o atmosferã de înaltã elevaþie spiritualã,
evenimentul.
simpozionul “Popas spiritual. Interferenþa artelor în
Prin Fundaþia culturalã “Dr. Constantin Teodorescu” spaþiul cultural bârlãdean”, organizat în colaborare cu
a fost editatã cartea Casa Naþionalã la Centenar. 1906-2006 ºi volumul de Galeria de artã “Nicolae Tonitza”, a încheiat programul
versuri Poeþi bibliotecari la Casa Naþionalã, semnate de manifestãrilor culturale aniversare, marcând atmosfera
prof. Mihai Luca. Timp de un an, o paginã a revistei culturalã specificã Bârladului.
“Bârladul” a prezentat aspecte ale activitãþii bibliotecii Centenarul bibliotecii bârlãdene, celebrat cu fast
bârlãdene de-a lungul celor o sutã de ani de existenþã. prin manifestãrile de o deosebitã amploare ºi
De o deosebitã valoare sunt portretele ctitorilor complexitate, a constituit în Bârlad încã un prilej în care
bibliotecii, George Tutoveanu ºi Stroe S. Belloescu, oamenii de culturã sunt aduºi în prim plan, acordându-lirealizate
ºi donate de cãtre renumitul pictor Corneliu se preþuirea pe care o meritã participând la diverse acte
Vasilescu.
de culturã.
Sãrbãtoarea Centenarului bibliotecii bârlãdene a Se poate afirma cu legitimã mândrie cã pe
fost un eveniment cu totul deosebit, la care bârlãdenii meleagurile bârlãdene cuvântul CULTURÃ stã mãrturie a
au participat afectiv, într-o atmosferã culturalã de permanenþei vieþii spirituale.
înaltã elevaþie.
8 anul I, nr. 1, mai 2007
BAAADUL literar

DOCUMENTAR
Nicoleta ARNÃUTU
STROE BELLOESCU ªI CASA NAÞIONALÃ
BÂRLÃDEANÃ
De curând, cunoscutul istoric literar Mircea Coloºenco ºi cu patru ani înainte de apariþia
publica un documentat articol privind existenþa Caselor s t a t u t u l u i c a s e l o r n a þ i o n a l e
Naþionale ca importante centre de culturã, înfiinþate din româneºti, profesorul donator scria:
iniþiativã privatã în România, aducând în discuþie ºi o “Aºezãmintele de utilitate
amplã bibliografie privind înfiinþarea ºi rãspândirea publicã au o însemnãtate foarte mare,
acestora pe plan naþional (Bârladul, 146).
dupã ele se poate judeca gradul de
Dilema domnului profesor Mircea Coloºenco, dezvoltare al unei þeri, ele sunt
precum ºi a noastrã, privind lipsa informaþiilor despre monumente vãzute care spun tuturor
Casa Naþionalã înfiinþatã de Prof. Stroe Belloescu, în cultul ce o naþiune are pentru
Bârlad, din bibliografia de referinþã (Ion Manolescu, instituþiile ei fundamentale. Cãlãuzit de acest adevãr,
1918) nu poate fi explicatã, credem noi, decât prin lipsa ridicat-am în Parcul oraºului Bârlad... clãdirea numitã
consultãrii ºi a altor documente ale timpului.
pe care o dãruiesc acestei Comune
În scrierile noastre recente sau mai vechi, în condiþiile urmãtoare: Acest aºezãmânt nu va putea
prilejuite de aniversarea Centenarului Bibliotecii “Stroe servi decât numai ca bibliotecã, pinacotecã ºi muzeu”.
Belloescu”, ºi nu numai, spuneam cã dacã la Bârlad nu ar (Document original, aflat în expoziþia cu caracter
fi existat un asemenea centru, instituþiile de culturã permanent a muzeului bârlãdean “Bârladul cultural la
specializate: bibliotecã, pinacotecã ºi muzeu, probabil sfârºitul mileniului doi”).
ar fi apãrut, dar mult mai târziu.
Casa Naþionalã bârlãdeanã, creatã de Stroe
Faþã de datarea bibliograficã de referinþã - anul Belloescu în anul 1909, a devenit repede un adevãrat
1918 – adusã în discuþie de Prof. Mircea Coloºenco, centru cultural cu mult înaintea apariþiei unui statut
privind o inventariere a Caselor Naþionale româneºti, naþional. Aici, pe lângã bibliotecã, pinacotecã ºi muzeu,
drept centre de culturã, sau a statutului acestora - în au activat toate societãþile, ligile, asociaþiile care au
anul 1913 – trebuie sã precizãm cã Prof. Stroe Belloescu, existat pe teritoriul oraºului ºi al judeþului Tutova.
asemenea altor români, a înþeles cultura ca pe o Actul de donaþie al Casei Naþionale a fost foarte
necesitate primordialã din itinerariul devenirii Regatului bine popularizat în presa bârlãdeanã, începând cu anul
României, cu mult înainte de cele douã repere 1909 ºi mult dupã aceastã datã, publicaþii care au
calendaristice, idee care, încã din secolul al XIX-lea, a circulat ºi dincolo de graniþele judeþului.
îmbrãcat aspectul necesitãþii unei ofensive culturale ºi Informaþii despre acest centru cultural, creat de
care a aparþinut elitelor româneºti.
Stroe Belloescu în anul 1909, puteau fi procurate ºi de la
În anul 1906, când Comitetul de iniþiativã, format douã instituþii ale statului, Primãria Bârlad ºi Ministerul
din tineri bârlãdeni, la propunerea poetului George de Interne Bucureºti, minister care gestiona scriptic
Tutoveanu, a pus bazele primei biblioteci publice, cel toate donaþiile fãcute statului, pe care le ºi aproba.
care a aderat fãrã rezerve la aceastã idee a fost Prof. Aceste documente care s-au pãstrat pânã astãzi
Stroe Belloescu.
în arhive (1150 / 1909 ºi 11503 / 1909) conþin informaþii
Convingerile profesorului privind rolul benefic concludente despre existenþa Casei Naþionale
pentru societatea bârlãdeanã a instituþiilor de culturã bârlãdene, donaþie care a fost acceptatã de statul
specializate, dublate de acea calitate rarisimã de român.
mecena, au fãcut posibil ca Stroe Belloescu sã se Savantul Nicolae Iorga, un adept al ofensivei
angajeze ºi sã susþinã financiar ridicarea imobilului, ca culturale, ori de câte ori avea ocazia în cadrul
un sediu cu destinaþie exclusiv culturalã, scop conferinþelor þinute în þarã, dar ºi la Bârlad, vorbea de
fundamental înscris în statutul caselor naþionale, în generozitatea ºi convingerile Prof. Stroe Belloescu, care
1913. înfiinþase Casa Naþionalã bârlãdeanã, insistând asupra
La puþin timp dupã anul 1906, datoritã ºi beneficiilor de care se putea bucura o comunitate unde
concursului dat de Primãria Bârlad, care a devenit exista un asemenea centru cultural.
partener în realizarea acestui proiect, prin aceea cã a În luna martie 1914, la un an de la apariþia
pus la dispoziþie terenul pentru ridicarea construcþiei, în statutului Casei Naþionale româneºti ºi la cinci ani de la
anul 1909, Prof. Stroe Belloescu redacta un act de existenþa Casei bârlãdene, Nicolae Iorga, în cadrul unei
donaþie a imobilului (construit între 1908-1909) pe care acþiuni organizate de Liga Culturalã la Ploieºti (Stroe
l-a înaintat primãriei.
Belloescu a înfiinþat ºi condus mulþi ani filiala
În acest document olograf, datat 28 noiembrie bârlãdeanã a Ligii), îºi manifesta regretul cã la populaþia
1909, cu 9 ani mai devreme de data bibliograficã (1918) de cca 60.000 de locuitori ai acestui oraº, nu se gãsea un
BAAADUL literar anul I, nr. 1, mai 2007
9

profesor ca Stroe Belloescu, care, la Bârlad: “a ridicat semnatarii scriau despre istoricul Casei Naþionale, când
Casa Naþionalã care are o salã pentru conferinþe ºi ºi cine a înfiinþat-o, apoi abordau acþiunile ºi averea
teatru, adãposteºte Liga, biblioteca publicã ºi o celor trei instituþii ºi, în final, era solicitarea, de regulã
societate muzicalã” (Neamul Românesc, 1914). Bârladul pentru obþinerea de fonduri, colaborãri ºi donaþii.
avea la acea datã cca 25.000 de locuitori.
De asemenea, antetele Casei apãreau pe tot ce se
Începând cu anul înfiinþãrii, 1909, pânã în anul tipãrea: invitaþii, afiºe, convocãri etc.
1948, toate documentele emise de acest centru aveau la Un afiº tipãrit în aceastã perioadã consemna:
antet: Casa Naþionalã Bârlad sau Casa Naþionalã Stroe “Vizitaþi sala de artã a Casei Naþionale «Stroe
Belloescu, dupã anul 1928.
Belloescu». Tablouri de mari maeºtri: Grigorescu,
Conform documentelor existente în arhivele Bulgãraº, Theodorescu-Sion, Petraºcu, Tonitza, Stoica,
bibliotecii ºi ale muzeului, emise în aceastã perioadã ºi Bãncilã, Tarasov, Hârlescu, Severin, Skeletty etc.”
plecate în diverse locuri din þarã, începând cu cele Restrângând aria demersului nostru, considerãm
adresate instituþiilor statului ºi parlamentarilor sau cã: toate documentele prezentate sunt tot atâtea
întreprinzãtorilor particulari, toate aveau o anumitã argumente care vin în sprijinul pãrerii emise de noi,
structurã de conþinut. În prima parte, fãrã excepþie, conform cãreia nemenþionarea Casei Naþionale în
bibliografia consideratã de referinþã are drept cauzã o
carenþã de documentare.
Biblioteca Municipalã “Stroe S. Belloescu” ºi-a
sãrbãtorit, în noiembrie 2006, 100 de ani de existenþã,
muzeul se apropie ºi el de centenar (2014), iar teatrul ºia
sãrbãtorit de curând 50 de ani de existenþã (2005)
bazatã pe o miºcare teatralã de amatori activã la
începutul secolului al XX-lea. Aceste instituþii sunt
realitãþi care au la baza înfiinþãrii lor crezul
intelectualului rasat, Prof. Stroe Belloescu, care a
înþeles ce importanþã poate avea pentru o comunitate
un asemenea centru cultural numit Casa Naþionalã.
Dezvelirea plãcii aniversare, Biblioteca “Stroe S. Belloescu”, 16 noiembrie 2006.
10 anul I, nr. 1, mai 2007
BAAADUL literar

PROFUNDUM
Lucian VASILIU
ALASKA LUI GEORGE POMUÞ
Aparent, între România ºi Alaska nu sînt prea multe legãturi. Dar istoria
ne dovedeºte încã o datã cã multe ºi imprevizibile sînt cãile (cãrãrile)
Domnului.
Un profesor eminent, autor a numeroase cãrþi pentru copii, dar ºi al unor
romane de succes (de pildã „Bastardul”), a plecat acum cîþiva ani din Bîrlad ºi
s-a stabilit cu familia în Canada.
A pus mîna pe condeiul limbii române, s-a documentat temeinic ºi ne-a
oferit recent romanul În calea vânturilor,apãrut în Canada, în limba românã,
deocamdatã, reconstituire a vieþii romanþate a generalului ºi diplomatului
american de origine românã George Pomuþ.
I-au fost de ajutor Episcopul Eparhiei Ortodoxe Române din Ungaria,
studiul „Generalul George Pomuþ (1818-1882) – viaþa adevãratã a unui erou de
legendã” (semnat de Liviu Patachi ºi Gelu Neamþu), de asemenea l-au
sprijinit Ambasadorul României la Ottawa, Consulul general al Statelor Unite
ale Americii la Sankt Petersburg ºi Consulul general al României la Sankt
Petersburg.
Viaþa vãzutã, dar ºi cea invizibilã (intuitã), sugeratã a legendarului
român-american, se deruleazã în pagini ample, punctînd cronologic, clasic,
evocãri în tuºe alb-negru. Ca într-un film vechi, incitant, instructiv.
Venerabilul dascãl bîrlãdean Constantin Clisu, cel strãmutat dincolo de
ocean, a folosit ºi propria experienþã migratoare în a reliefa, într-o carte
compactã, destinul fiului de potcovar transilvan, George Pomuþ.
Prozatorul nu complicã naraþiunea, nu experimenteazã, nu face excese
ficþionale… Personajul principal este reconstituit pe temeiuri documentare
riguroase: tradiþii sãteºti (ºi sãseºti) transilvane, idilele studenþiei la
Facultatea de Drept din Pesta, solidaritatea etnicã, „istoricã”, Dunãrea
contemplativitãþii, avocatura,Ungaria paºoptistã, Viena reflexelor culturale
etc.
Promovat ca ºef al poliþiei Komarom, cãpitanul George Pomuþ renunþã la
carierã în Europa ºi, în anul 1850 (cînd se nãºtea Mihai Eminescu), se îmbarcã
pe vaporul „Monstuart Elphinstone”, pentru New York.
Începe aventura americanã: îºi construieºte o casã (mai mult o bojdeucã)
se împrieteneºte cu tribul indienilor Suak, se îndrãgosteºte ºi se desparte de
Ildiko, deschide un cabinet de avocaturã, participã la rãzboiul de secesiune…
În 1866 este invitat la CASA ALBÃ, în cabinetul preºedintelui SUA: este
numit consul în Rusia, cu misiuni delicate în contextul de atunci. Declanºeazã
o „aventurã” diplomaticã amplã, prilej pentru prozatorul Constantin Clisu de
a ne oferi pagini substanþiale, exotice, expresive despre Sankt Petersburg ºi
împrejurimi.
Punctul culminant al naraþiunii îl constituie reuºita generalului diplomat
în negocierile ºi cumpãrarea Alaskãi pentru uzul Statelor Unite.
Evaluînd, cumpãnit ºi sensibil, personalitatea lui George Pomuþ, autorul
romanului În calea vânturilor a reuºit sã ne propunã un destin spectaculos,
într-un ritm atrãgãtor pentru cititorul pasionat de istorie ºi literaturã.
Alaska ruso-americanã este o þîrã (oleacã, un pic) ºi… româneascã.
Lucian Vasiliu
“Alaska
ruso-americanã
este o þîrã
(oleacã, un pic)
ºi…
româneascã.”
BAAADUL literar anul I, nr. 1, mai 2007
11

IN MEMORIAM
Gruia NOVAC
Despre ION ENACHE, poetul
„Patrie –
mãnunchi
de miliþieni !”
(IO)
E un privilegiu sã scriu despre POETUL Ion Enache.
Când l-oi fi cunoscut Nu mai ºtiu. „Anii trec ca apa” – vorba altui dus...
Câte vorbe poþi spune sau scrie despre Ion Enache, stãpân peste toate literele
din alfabet, dar mai ales stãpânitor al tuturor sensurilor
Mã afund în timpul trecut ºi niºte betege de notiþe mã opresc la anul 1980.
ªi recitesc: Am cunoscut, în Vaslui, un poet a cãrui descifrare va mai dura – Ion
Enache. Însuºi recunoaºte cã e „un ghem de contradicþii”. Dar arde. Cu patimã
ºi credinþã. Nu poþi sã nu ai încredere într-un om care mãrturiseºte cu o rarã
sinceritate cã iubeºte viaþa; de aceea îi amendeazã unele nerealizate aspecte.
Îndrãgeºte oamenii; de aceea biciuieºte nãravurile. Adorã copii; de aceea
protesteazã împotriva primejdiei atomice. „În privinþa bombei atomice ºi a
dezarmãrii în general, pe lângã faptul cã scriu poezii, îmi mai îmbrac ºi
pijamaua pe dos, în semn de protest...” Poþi sã nu ai încredere într-un
asemenea om L-a gãzduit, într-o paginã a ei, România literarã. Revista noastrã
(ªc. B.) o urmeazã, dându-i ghes Poetului spre mai sus. „Unghia plugului
scormoneºte/ Pentru relicve ºi pentru seminþe./ Profesorul tot mai mult a
sudoare miroase/ ªi distrat de-o nouã viziune asupra rãscoalelor/ Trece cu gâtul
prin coase...”
Iar în sept. 1994 – trecuserã câþiva ani, nu! – scriam despre acelaºi Ion
Enache: Este un POET. Incomod pentru mulþi ºi înþeles de destui. Versul Lui
curge ca apa venind din munte; trezeºte, încântã, supãrã, arde, naºte,
pãlmuieºte, mângâie, aduce aminte, te omeneºte.
Ion Enache e un original. Dupã o seamã de Quadrige (1993), scrie «cu
sentimentul cã înlocuiesc în conºtiinþa mea ideea de poezie cu formã fixã sub
numele de „catren” sau „rubai”», iatã-l acum încredinþând revistei noastre
(„Academia Bârlãdeanã”, nr. 3, sept.1994) aceste io-uri, cititorii înþelegând
accepþia ºi semnificaþia lor din chiar prezentarea autorului: «Aceste io-uri sunt
niºte dãri de seamã despre sine în faþa lui Dumnezeu. Pe de altã parte, ele sunt,
în propunerea lor, niºte negaþii, neîmpliniri, împlinit poate fi numai ªtefan cel
Mare ºi Sfânt». Din punct de vedere al limbajului ºi al structurii lirice, ioul face
parte din poezia scurtã, fãrã o formã neapãrat fixã. Bineînþeles, ele au
plecarea de la celebrul „Io... ªtefan Voievod am fãcut ºi am dres...”, numai cã
„IO” Ion Enache nu am fãcut ºi nu am dres pentru þara mea ºi pentru mine
însumi, eu, Ion Enache, sunt un fel de voievod ratat sau eºuat în universul
paralel ºi aburos al limbajului”.
ªi exemplific, acum, cu douã Io-uri:
1. „Cu umãrul ros/ de traista Moldovei -/ pe la poarta otomanã/ trece
ªtefan fluierând”.
2. „Când crezi cã ai pierdut totul/ þi-au mai rãmas destule:/ (- Ce faci aici,
beþive/ - Îmi vând þara ºi/ grupa sanguinã!!!)”.
Ion Enache n-a pierdut „totul”. I-a rãmas posteritatea care, iatã, a ºi
început sã-ºi cultive valenþele.
De foarte curând, a venit spre noi un volum de versuri, vai, postum, semnat
Ion Enache. Se cheamã Adelina ºi e scos de Editura Trisagion, acum, în 2007.
Cartea are ºi o addenda de final, cuprinzând 11 „psalmi la moartea soþului
meu”, compuºi de Adelina devenitã prototip al poemului numit aºa, redat în
facsimil, din care citesc: „Dacã existã amintire nu existã moarte! A venit
vremea sã ne gândim la iubire dar sã nu uitãm cã ºi iubirea are contrastele ei.
Chiar de învinge rãul ºi rãul are partea lui de bine...”. E un poem apoftegmatic,
cu irizãri de intuite profunzimi, asemenea mai tuturor versurilor din acest
12 anul I, nr. 1, mai 2007
BAAADUL literar

postum conþinând inedite.
Mãr de lângã drum/ ca sã nu gust/ din fructul roºu
O demnã de prietenia pe care ºi-au purtat-o comunist” (pg. 54).
reciproc este prefaþa caldã, cu parfum de panegiric, „Cum sã laºi poemul la naºtere/ Numai cu o frunzã de
scrisã de medicul ieºean Ion Hurjui, profesor dr. ºi varzã în faþã” (pg. 54) – se tot întreabã El. La Ion Enache
poet el însuºi. Referiri pertinente se fac la Quadrigele viziunile poetice devin o stare credibilã, cu posibilitatea
lui Ion Enache, mai ales cã în acest volum întâlnim nu certã de a se metamorfoza într-o realitate pe care n-o
mai puþin de 61 de reprezentante ale acestei specii putem nicicând ignora. Mã susþine Elegia crinilor (pg. 81),
atât de dragi lui Ion Enache, pe când se afla printre noi pe care v-o ofer ca pe-o ofrandã. „Primului mare poet al
(s-a stins la 30 mai 2006).
lumii/ „i-a revenit sarcina”/ sã întemeieze primul snop/
Lamentãrilor din psalmii soþiei Adelina (de altfel centralizat./ soldaþii treceau/ prin sufragerie/ spre
omeneºti ºi de înþeles) li se opune tonul grav, ca un camera peºtilor/ unde sforãia un ocean/ cu jucãrii
dangãt de clopot greu, întreþesut cu un uriaº dor de caracatiþe.// Primul soldat-poet/ Trebuia sã numeascã,/
viaþã. „Sunt lucid ca un zeu/ care a purtat un taur în dupã felul ºi alcãtuirile lor,/ toate ivirile/ de sub valuri.//
oase” (pg.93).
Ca fânul de curând cosit/ miroseau numirile/ paiele din
Ochii lui au cuprins simplu totul, iar când noi snopii de crin/ formau clãi albe/ „stropite cu maci”./ Nu
credeam cã el descrie, Enache ne întorcea cu faþa torcea nimeni/ dar ce haine frumoase,/ þesãturi vegetale
spre profunzimi pe care nevolnicii nu le vor intui avea poetul soldat”.
nicicând. „Fatã oile, deci vine primãvara/ În oala Dincolo de semnele conotaþionale, poezia lui Ion
stupului albinele topesc ceara./ În propoziþie e Enache este modernã în totul ei, atât prin stilul purtându-i
pomenit Adam ºi Eva./ Cum se chinuie în frunzã seva” marca inconfundabilã, cât ºi prin inefabilul pe care-l
(pg.60).
degajeazã permanent.
Volumul acesta pe care vi-l prezint are în el toate Spune Adelina în final (ºi noi o înþelegem) „s-a plictisit
elementele cu care sã fim în stare a-l reconstitui pe ºi greierul/ De-atâta aºteptat”. De aºteptat, pe cine ºi ce
Ion Enache, Poetul. Cine l-a cunoscut, cine nu l-a Doar Poetul e aici, e lângã noi, nici n-a plecat, nici n-a
uitat, mai ºtie sarcasmul cu care trata el venit. E tot ce-a dat mai bun Vasluiul în ultimii zeci de ani.
totalitarismul într-o vreme când libertatea de Ion Enache e poetul adevãrat.
expresie era doar o frazã goalã, nu ºi la Ion Enache
însã. „Ar trebui sã-i legãnãm pe femure cu ceafa în 5 mai 2007, Galeriile „N. N. Tonitza” Bârlad
perne/ de iarnã/ Sã-i condamnãm la 23 ani auguºti de
închisoare/ Sã-i pãzim cu proprii miliþieni în butoaie
de dogi/ ºi doage fãrã vranã/ Pe comuniºti sã-i batem
cu puterea mãrului de/ lângã/ plecare” (pg. 15).
Sunt în aceastã carte câteva poeme care deþin
primatul valorii. Poetul adevãrat nu e cel care place
pânã la adormire, ci cel care te obligã sã dormi cu
baioneta-n pleoapã, cel care nu te lasã sã-þi sugrumi
gândurile ºi vine dupã tine ºi-n zonele potatorice,
învãþându-te sã urãºti fãþãrnicia ºi sã te baþi pentru
adevãr ºi frumos. Sã descoperi ordine în amalgam ºi
sã-þi gãseºti locul în spaþiul oglindit într-un bob de
rouã dimineaþa. Cãci spune Poetul: „În surcelele de
sub meninge rãmase/ de la ascuþitul haragilor pentru
vie/ mi-am gãsit voinþa./ În aceste corãbii de
grãdinã/ Se furiºa ºi fericirea” (pg. 11).
Numai citindu-l pe Ion Enache m-am întrebat ce
este datoria (sau poate de alþii nu-mi amintesc). Dar
oare ce-o fi ªi cui sã i-o plãtim ºi pentru ce Înþelegi,
dar nu spui nimãnui înþelesul versurilor pe care de ce
le-oi fi selectat! „Nu sunt dator la viaþã/ ªi nici dator
la moarte” (pg. 92).
Pricep ceva ºi, împreunã cu Poetul, scandez
pentru cei ce n-au aþipit încã: „În rai la Buhãieºti era
un pom/ Cu bacele din struguri cam cât mãrul - / Tata
mi-a spus sã nu cumva sã gust!/ Un ceferist mi-a
întocmit/ proces verbal de izgonire/ cu toate cã i-am
explicat.../ Eu, Ion Enache,/ Am ocolit pe cãrare/ un
BAAADUL literar anul I, nr. 1, mai 2007
13

POEZII
Cristian SIMIONESCU
VICLENIILE... POETULUI INCONTESTABIL
«Voind parcã a contrazice tezele conform cãrora comicul e o
„negaþie continuã a naturii”, Cristian Simionescu îl trateazã drept o
expresie pateticã a fiinþei, o „inimã” sui-generis. (...)
Deºi contrariat de „campionii” care fac apologia spiritului,
Cristian Simionescu cade sub incidenþa acestuia, fie ºi prin ricoºeu,
într-o creaþie complexã, polifonicã, în care vedem unul din vârfurile
incontestabile ale poeziei româneºti de astãzi.»
(Gheorghe Grigurcu, art. Bufonul ºi nebunul, în „România literarã”,
nr.40, 8-14 oct. 2003, pg.9)
Vicleniile oceanului
În orice Statornic se zbate un Nestatornic,
fãrã îndoialã, zbatere finã, de zãpadã.
Un lux pentru ochi
este trupul cãzãtor al zãpezii. Zãpada ironicã
dar fãrã de vanitate (Inocenta nu ºtie nimic de farmecele ei)
De-ar fulgui mereu!
ne-ar acoperi, inclementã în taciturna-i duritate.
Ea, delicata, preadelicata, lovind cu pumnii:
„Nu sunt delicatã, sentimentalilor, fragililor, voi prea-curvarilor!”
E dureroasã cãderea frunzei, darmite omul
lovit la miez,
nu-i amãgit cu doftorii, consolãri.
Ale pulberii vibraþii din raze
peste mãsurã sunt mâhnitoare, oricum mai abitir decât
trãncãnelile micilor uzurpatori
de mâna a treia. Sunt fãpturi ce diafane
ascund duritãþi, sperjurii, otrãvuri. Acidul
furnicii veninoase întrece furia unei fiare.
O, pulbere, revin la opera ta! Tu
pari delicatã ºi palidã, dar de menirea ta, mã învãlui –
nu rãnile urâþesc faþa, ci tobele ºi ciocanele
lovind sub ea. Plânsul e semn al cugetãrii,
e ca ºi cum ai vrea sã te speli cu un sãpun prozaic,
ca ºi cum orgolios ai vrea sunetele concertului
cu mâna sã le prinzi: vai, utopii de mãscãrici
visãtor! Sã vãmui ceea ce vama nu mai vãmuieºte
A fi mai mult decât om, oare e rãu, e bine
Rãspunsul întârzie ºi întârziind se desfatã.
Oricine are drept la iubire,
chiar ºi în nimicnicie
1
2
14 anul I, nr. 1, mai 2007
BAAADUL literar

ªi Trolius s-a bucurat de asta. ªi
ultima paiaþã. Darmite Trolius, darmite
Lycurgus lustruia un scalpel, nu la vedere, ci mult prearetras –
clocea, cum s-ar zice – n-o mai scald, asta-i.
Dyonisos era cu spatele, vãduvit de o clarã privire
(chiar pãrea vinovat: sunt vini ce par la vremea lor merite
ºi merite ce cu ruºine-s blasfemate).
Charops, care nu era pârâtor, cãci stirpea sa
strãlucea de binefacerea sorþii, vãzu culisele în care
Lycurgus storcea chinina în blidul lui cel verde.
„Ce faci, bãtrâne”, l-a întrebat. „O baie, orgoliul sã mi-l spãl”,
vorbi Lycurgus. Charops puse o întrebare cheie
ce-l tulburã puþin pe Lycurgus, dar nu atât
cât sã-i vatãme rãsfãþul gândului, cãci în inima lui
pocnea o vanitate mult prea mare.
Charops se duse puºcã la Dyonisos: „Zboarã,
þi se coace o farsã! Eu, Charops, fiul regelui Oiagru,
eu” – dar aici în text e o lacunã. Un bãtrân, un foarte
bãtrân jazzman desfãcu husa instrumentului
ca sã discearnã firul povestirii.
ªi-n acea muzicã al vorbei înþeles îl pierdurãm,
furaþi de limba melodiei ce-n timpuri mult preavechi
ne trase – unde vãzurãm pe cei pierduþi,
pe uneltiþi, pe uneltitori.
Mãcinare, - geniu rãu – în tin nu ºi da
sunt egale. ªterge praful de pe aceste Vorbe,
încã mai pot luci!
Când fiinþa îºi aduce aminte de izvoarele sale,
ea sperã sã le ºi vadã.
Sir Thomas Dempster în ºapte tomuri
cãuta Etruria care se îndepãrta precum valul în val.
A surâs narativ, ca-n 1850: „Nu cerceta emoþiile
Interdicþiilor.”
Vorba-i doar jumãtate din înþelesul ce-ar putea sã-l aibã.
ªi totuºi partea ei proscrisã nu cedeazã.
3
4
E timpul sã-þi mãrturiseºti...
Nu te-nºela cã zbârciturile ºi fãlcile
coborâte sunt lãcaºe de seninãtate. Pari un bariton
scâncind ca o Mironosiþã, atât de mãsluitã,
e Vocea ta. E timpul sã-þi mãrturiseºti nenorocirea:
pribegirea prin viaþa care trecu, urmãrind o picãturã în ocean –
poþi înnebuni dacã nu eºti copt pentru aceastã întâlnire
cu fostele tale petreceri, evenimente ºi doxe. ªterge-þi
zeama din barbã, bãtrâne! Primeneºte-te. Apãrã-te
de riscul de-a fi un bãtrân caraghios. Sã rãmâi
BAAADUL literar anul I, nr. 1, mai 2007
15

un bãtrân lup marin, chiar în odaia suferinþei tale.
Când în singurãtate, te lipeºti ghemuit
de patul tãu, pune jos un cub de zahãr,
puþinã miere ºi odaia ta va fi propulsatã
de furnici:
Oricum, când sunt fiinþe vii mai multe,
noaptea-i mai puþin tragicã,
încheieturile dor mai puþin.
Punte inutilã
Punte inutilã peste nici o apã sau hãu,
ce rost eºti ºi tu. Ce rost Bambus vibrând,
poate doar þie vasalã. Poate þi-i silã de pasul
care te-ar cãlca, poate þi-i silã de ochiul
lipit curios de fibra ºi muºchiul tãu.
(explicaþia virilã te umileºte). Cine voieºte
sã te atingã cu mâna, atinge umbra ta; ºi cine
crede cã atinge umbra ta, atinge Utopia.
Punte inutilã, bãtrânã,
fãrã urme de tãlpi, goalã de rost, stearpã în taciturnie,
chiar în firul de pulbere. Nãscocitorul tãu
a fost un monstru Arhitect, care, ironic, a trecut pe aici,
sã ne umileascã de tot, prin tine. Dacã primilor
dezlegãtori li se tãia cãpãþâna (al tainelor miez
dezvelindu-l), taie-mi-o! Punte inutilã,
geniul rãului respirã în preajma ta. În preajma ta
stãm, chiar dacã ne ucizi. Nu avem nimic de pierdut.
Nu avem nimic de câºtigat. Respirãm în preajma ta,
fãrã sã te atingem. Doar cu gândul traversãm peste tine,
spre terra damnata, de unde
nici un sol n-a vestit o fãrâmã de solie.
16 anul I, nr. 1, mai 2007
BAAADUL literar

Nu trebuie sã dormim de plãcere la acest
cântec...
E timpul sã ne întoarcem la locul
unde începe izvorâtor orice miºcare. Sã prindem pasãrea,
privind în gâtul ei, acolo unde se iveºte cântecul.
Sã nu o gâtuim, cãci lesne-i sã-i curmi fragilitatea. În gâtul
Ei privind cântecul, cum am privi o fântânã
Venind din adânc sã ne vadã –
Pasãrea nu va voi sã-i vedem paradisul
gurii sale. Omul nu se poate umili într-atât uimindu-se doar
de muzica zburãtoarelor! Nu trebuie sã dormim de plãcere
la acest cântec precum pruncul în leagãn. A venit timpul
sã deschidem ciocul din care muzica iese,
sã privim cu ochiul holbat locul unde cântarea
se zãmisleºte. (Se spune cã un rege neajuns la majorat,
un puber rege, servul unui regent, vroi ºi el sã gãseascã
în gâtul pãsãrii cântarea, s-o ia pentru sine. Pasãrea
muri în lãbuþele sale, gâtuitã. Porunci slujnicarilor
sã prindã toate pãsãrile pentru a lua cântarea
din gâtlejul lor). E vremea sã privim în gâtlejul
cântãtoarei, dar sã-i lãsãm viaþa s-o poarte, bãtãile inimii ei
ne-aratã cã þine la viaþã.
Numai arborele pare
cã e prost când se lasã pângãrit.
Þinutul bufonilor
Atotcuprinzãtoare voci îngheaþã în aer,
ochiul meu vede în somn al cosmosului frig
precum orga taciturnã simte muzica în ea.
Între inimã ºi minte e o distanþã
precum între Sparta ºi Atena. Într-o clipã
de neatenþie, ele se pot mãslui, se pot mitui.
De cele mai multe ori inima a învrãjbit,
cugetul a fost acela care i-a împãcat
pe fraþi.
BAAADUL literar anul I, nr. 1, mai 2007
17

SINE IRA ET STUDIO
Gr. NORDESCU
NICHITA STÃNESCU - ÎNGERUL BLOND
„A fost o rãtãcire persuasivã tot în poezia de iubire. Unii îl fac pe Stãnescu
la-nceput
filosof. N-a avut nicicând o asemenea pretenþie, deºi nu i-a
iar la sfârºit, o stare.
displãcut când i s-a spus. Mai degrabã e ambiguu, însã
Eu nu-nþeleg nimic. ambiguitatea e la poet cvasiconºtienþã, aºa explicându-se –
Neînþelesul meu, el înþelege.”
sunt sigur – îndrãzneala de a violenta limba. Spunea poetul
Ion Caraion, încã în 1980, cã „Eminescu a creat limba, (iar)
Sunt cuvintele unui Poet, pe numele sãu Nichita Tudor Arghezi a fãcut din ea un spectacol care nu se mai
Stãnescu, publicate chiar în 1983, anul când a murit în terminã”. Translând ideea dinspre Eminescu ºi Arghezi
Decembrie, dar, în 27 februarie, fuseserã gãzduite de cãtre N. Stãnescu, pot spune cã acesta e mai histrionic
Suplimentul literar-artistic al Scânteii tineretului. Titlul decât toþi, adevãratul spectacol al limbii prezentându-ni-l
este SUBIT. Iar „subit” înseamnã brusc, inopinat, el, în calitate ºi de regizor ºi de interpret.
instantaneu, neaºteptat, neprevãzut, fulgerãtor, Ambiguitatea jucatã e îndemnul spre dezambiguizare,
nãprasnic, deodatã, repede, scurt ºi, undeva la munte, tu, cititorule, deznoadã semnele mentale amestecate de
târla-mârla.
mine ºi dacã descoperi ce-am zis, ºi mai pui alãturi ºi alte
Rev. „Viaþa Româneascã” scotea, în decembrie
sensuri, înseamnã cã poetul pe care numai ce l-ai citit
1984 (în colofon este înscrisã data „bun de tipar” þi-a fost un bun monitor.
26 noiembrie), un ALBUM MEMORIAL, album Revenim la iubire. Versurile sale erotice
al cãrui redactor ºef era Ioanichie Olteanu.
sunt suave ºi înveºmântate în trãiri
117 nume de scriitori români ºi adevãrate. Iatã Cântec fãrã rãspuns: De
strãini îi fac lui N. Stãnescu tot atâtea
ce te-oi fi iubind, femeie visãtoare,/
portrete literare, unele depãºind
care mi te-ncolãceºti ca un fum, ca o
chiar marginile encomionului decent,
viþã de vie/ în jurul pieptului, în jurul
deºi, se zice, despre morþi sã
tâmplelor,/ mereu fragedã, mereu
vorbeºti numai de bine.
unduitoare// De ce te-o fi iubind,
N. Stãnescu însuºi ar fi avut femeie gingaºã/ ca firul de iarbã ce
observaþii de fãcut, despre o singurã
taie în douã/ luna vãratecã,
identitate virtualã acceptând sã se
azvârlind-o în ape,/ despãrþitã de ea
vorbeascã omagial: L. ROMÂNÃ.
însãºi/ ca doi îndrãgostiþi dupã
Dintre toate, am ales douã
îmbrãþiºare...// De ce te-oi fi
opinii. Prima, a lui Const. Chiriþã, cel
iubind, ochi melancolic,/ soare cãprui
prin care N. Stãnescu a cunoscut
rãsãrindu-mi pe umãr,/ trãgând dupã el
Bârladul: „N. Stãnescu a fost însuºi
un cer de miresme/ cu nouri subþiri, fãrã
POETUL, în majuscule ºi în marmurã, cel
umbrã// De ce te-oi fi iubind, orã de
mai poet dintre câþi au fost vreodatã, a trãit
neuitat,/ care-n loc de sunete/ goneºte-n
ºi a murit pentru poezie, în toate clipele noastre jurul inimii mele/ o herghelie de mânji cu coarne
de luciditate, de veghe ºi de somn. El nu a fãcut, nu a rebele// De ce te-o fi iubind atâta, iubire,/ vârtej defost
altceva decât poezie, redefinind-o, lucrând-o, anotimpuri colorând un cer/ (totdeauna altul, totdeauna
dãruindu-ne-o în forma ºi în adevãrul ei de minune a lumii, aproape)/ ca o frunzã cãzând. Ca o rãsuflare-aburitã de ger
pe care în genunchi ar trebui s-o citim ºi s-o ascultãm”. (vol. „O viziune a sentimentelor”).
ªi marele lui prieten sârb, Adam Puslojiè, scrie: „Era Sesizaþi Iubirea însãºi e un spectacol inepuizabil al
pretutindeni unde-i pãtrundea cuvântul de neoprit ca posibilitãþilor fiinþei de a dãrui ºi de a primi energie
lumina. „Elegiile” sale sunt scrise pentru omenire ºi afectivã, pentru cã, spune poetul, iubirea e „un fel de
veºnicie... (...) Locurile „mai puþin clare” ale „Elegiilor” paradis al tãu în care nu se spun cuvinte (...) ºi-abia mai pot
se iubesc cu o dragoste aparte, pentru a se deschide. De rãmâne-n viaþã/ mai respirând cu ochii lungi, imagini”.
parcã a împãcat damnarea lui Baudelaire ºi invectiva lui Defineascã-l cine crede cã poate pe N. Stãnescu! În
Rimbaud ºi Hlebnikov, strigãtul lui Brâncuºi „Vã ofer haosul în care a cãzut, venind pe lume în 31 martie 1933, ºi
bucuria însãºi!” cu instinctul sinucigaº al lui Paul Celan pe care l-a lãsat la fel dupã ce a murit în 13 decembrie,
care se aruncã în Sena. N. Stãnescu îºi impune cel mai marþi, 1983, el însuºi spune despre el: Eu nu sunt altceva
riguros program: sã nu iei nimic ºi sã dai totul. În viaþã decât/ o patã de sânge/ care vorbeºte („Autoportret”, p.
acesta e versul, în vers aceasta e viaþa. Întreaga viaþã se 82, „Epica Magna”).
desfãºoarã în faþa fiinþei poetului, se înfãºurã ºi se N. Stãnescu impresioneazã, dar nu ºtii de ce. Ba ºtii,
înfãºurã pe fundalul „învãþãrii de a muri”. Pentru dacã eºti snob ºi vrei s-o faci pe-a deºteptul. Nu se întreba
Stãnescu, ca ºi pentru Eminescu, moartea reprezintã un Altul! „ªi prada pustiei câþi oameni nu cad” Aºa ºi cu
suprema, ultima lecþie”.
Stãnescu. Opera lui e o pustie populatã cu stãri, cu
Dar puterea sentimentului la N. Stãnescu îºi aratã forþa coºmaruri, cu dorinþe, cu instincte. Nu credeþi Pe nervul
18 anul I, nr. 1, mai 2007
BAAADUL literar

acestei priviri/ o doamne ce multe orbiri/ o sfinte ce multã visãtor... (...) Se poate spune, cu un grad mare de
vedere/ avui pentru muiere.// Pe nervul acestui auz/ o certitudine, cã Nichita Stãnescu are mai mulþi admiratori
doamne ce suflet ursuz/ ce mers legãnat de tãcere/ avui decât cititori”.
pentru muiere.// Pe nervul acestei sprânceni/ o doamne ªi poate cã, aici, se cuvine sã evoc un moment, deºi nu
ce ninse poieni/ ce tristã putere/ avui pentru muiere.// Pe i-am fost foarte aproape, deºi l-am cunoscut în douã
nervul acestor nervi/ o, doamnã, îþi furã mult servi/ dulci prilejuri. Într-unul, datat 6 februarie 1971, la o întâlnire de
pietre în înmuiere/ ochii mei pentru muiere.// Pe nimicul la Colegiul „Codreanu”, pe un colþ de masã, lângã o
fãrã nimic/ ce tristã cântare ridic/ lerui ler ºi lerui lere/ ªi scrumierã plinã ºi un pahar gol, El, Poetul, mi-a oferit cea
numai spre o muiere („Cântec”, p. 104, „Opera Magna”). mai de necomparat dedicaþie ce-a scris-o vreodatã:
Dar are ºi zvâcniri inteligibile, a cãror profunzime
Domnului Gruia Novac,
trebuie cãutatã în inefabil, în abstract, în mentalul Bunã seara domnule profesor din Bârlad,
cultivat, poate în lipsa de experienþã ºi de exerciþiu. Se ia o ochiul meu de sãrbãtoare, cel curat,
bucatã de piatrã,/ se ciopleºte cu o daltã de sânge,/ se sufletul meu simplu ºi necercetat
lustruieºte cu ochiul lui Homer,/ se rãzuieºte cu raze,/ iatã-l astã searã, dumneavoastrã dedicat,
pânã când cubul iese perfect.// Dupã aceea se sãrutã de în 1971 Nichita Stãnescu
nenumãrate ori cubul/ cu gura ta, cu gura altora/ ºi mai Am rãmas, de aceea, fãrã glas, când, în „Adevãrul
ales cu gura infantei.// Dupã aceea se ia un ciocan/ ºi brusc literar ºi artistic”, numerele 696 ºi 697 din decembrie,
se fãrâmã un colþ de-al cubului.// Toþi, dar absolut toþi 2003, când se împlineau douã decenii de la moartea lui
zice-vor:/ - Ce cub perfect ar fi fost acesta/ de n-ar fi avut Nichita Stãnescu, apãrea articolul: Nichita Stãnescu – „o
un colþ sfãrâmat! („Lecþia despre cub”, p. 8, „Operele rudã a lui Adrian Pãunescu”, scris ºi semnat de Cristian
imperfecte” ).
Tudor Popescu. Nu intereseazã conþinutul, nici demersul
Întrebare: dumneavoastrã aþi putea da o mai bunã dement ºi indecent, ci doar concluzia finalã despre opera
definiþie setei de perfecþiune nemulþumirii de a fi Poetului dispãrut:
mulþumit cu ce descoperi!
„Din miile de pagini ar trebui strânsã în mod onest o
Nu-mi dau prea bine seama ce fel de mutaþii a generat cãrticicã cu nu mai multe pagini decât buletinul de
evenimentul din decembrie 1989, dar mãcar o tendinþã de a identitate al poetului – iar restul ar trebui pur ºi simplu
revizui interpretãrile date operelor unor scriitori a existat. arse...”
În privinþa lui N. Stãnescu, lucrurile stau bine ºi rãu În ziua naºterii lui Nichita Stãnescu, mã întreb: Cãrþile
deopotrivã.
pe rug Intoleranþa de pe stradã coborâtã în biblioteci Cine
N. Stãnescu a murit la 51 de ani neîmpliniþi. De ce spun ºi când, în istoria omenirii, a procedat la fel
asta Pentru cã orice numãr care indicã moartea, ori Intelectualului, oricât de mânios, îi cer un dram de
decesul sau scufundarea, plecarea ori despãrþirea de viu, luciditate...
mã oripileazã. Cifra 51, din aceastã pricinã, mã întristeazã. De ziua Lui, când ar fi împlinit, vai, 74 de ani, sã-i
Pentru cã mã gândesc la debutul sãu. Era în 1957. uitãm pe denigratori (sunt ºi printre noi) ºi sã amintim ce
Revista „Tribuna” din Cluj, în numãrul din 17 martie 1957, îi scria, chiar în luna morþii sale, N. Stãnescu despre
publica un triptic despre 1907, rãscoalã de la care, zilele Eminescu ultim: „Peºterã absorbitoare,/ cerc absorbitor
trecute, s-au împlinit 100 de ani. Poeziile erau: Au fost de punct,/ corn de melc care nu doare/ suntul resorbit în
oameni mulþi, La lemne, Pãmânt!
sunt.// Tu luminã alergândã/ reîntorcându-te acasã/
Le propusese spre publicare poetul Ioanichie Olteanu, bruscã devenind flãmândã/ rechemându-ºi iar mireasa//
acesta primindu-le, cu recomandarea de rigoare, de la Ah, suavã recãdere/ a cuvântului în sine,/ cercuri cercuri
istoricul literar Dumitru Micu. Din ultima, Pãmânt!, citez de tãcere/ absorbind în ea divine// sensuri, sensuri,
doar câteva versuri memorabile: Care, cum a rostit înþelesuri,/ îngustându-se în unghi,/ smulgere spre
cuvântul,/ a dispãrut cu noaptea ºi cu vântul/ iar ochilor înapoi,/ frig al ninsorii rechemat în nori,/ urlet ºi
le-a mai rãmas sã vadã/ doar urmele lor umede-n rechemare,/ tu!”
zãpadã.// Unde s-au dus De ce s-or fi dus/ De ce-au rostit Ce gest de nobleþe! O fãcuse, cu mult mai înainte, în
cuvântul nespus/ Departe de noi, între huile ºi antracite/ 1889, ºi V. Alecsandri: „E unul care cântã mai dulce decât
gem stelele carului mare stâlcite./ O, nu rostiþi cuvântul mine/ Cu-atât mai bine þãrii ºi lui cu-atât mai bine...”
acela ºtiut!/ E iarnã în patima lutului mut/ ºi peste amurg ªi închei, cã trebuie sã mã opresc ºi eu, cu versurile lui
a nins cu fulgi roºii,/ groaznici fulgi, roºii...”
scrise cu trei zile înainte de a trece Styxul.
Apoi a izbândit. A devenit cunoscutul, poate prea Sã ningã peste noi cu miei doar astãzi,
cunoscutul. Nu întâmplãtor, în 1986, în Introducere în Sã ningã inima din noi.
opera lui N. Stãnescu, criticul Alex. ªtefãnescu rostea, fãrã Noi niciodatã nu am fost noroi
echivoc, un adevãr de necontestat din punct de vedere O spun ºi mieii care ning pe noi
socio-psihologic: „Revãrsa pur ºi simplu în jur, la nesfârºit, O, dulce, mult prea dulce tu, fecioarã,
valuri de prietenie, fãrã sã-l intereseze asupra cui. (...) Care mi l-ai fãcut pe Iezus chiar din flori
Toþi cei care au fost atinºi de luminoasa radiaþie au Ce zici cã ninge mieii peste noi
contractat o admiraþie fanaticã faþã de poet. Iar cei care Ce zici cã ninge mieii peste searã
nu l-au cunoscut direct s-au contaminat prin intermediari. ªi pe zãpadã cã noi ningem amândoi...
Chiar dacã nu i-au înþeles poezia sau chiar dacã nu i-au Dragi prieteni, de ziua Lui, numai gânduri bune. Nu-i
citit-o, numeroºi oameni de azi, îndeosebi tineri, iubesc aºa cã simþiþi Duhul lui Stãnescu printre noi
ideea de Nichita Stãnescu, adicã ideea de poet, blond ºi 30-31 martie 2007
BAAADUL literar anul I, nr. 1, mai 2007
19

Vasilian DOBOª
DESTRUCTURAREA IMAGINARULUI
ÎN EPOCA MODERNÃ
S-a încercat, în toate epocile istorice ale omenirii, totalizarea ºi închegarea
într-un concept logic ºi accesibil a noþiunii de structurã în diferite discipline:
matematicã, psihologie, fizicã, biologie, lingvisticã, în studiile sociale, filozofie
ºi artã.
Analizele ideilor de structurã, chiar pozitiviste fiind, s-au dovedit
eterogene ºi contradictorii, prin opunerea divizãrii, fragmentãrii unitãþii, ca în
cazul structurilor matematice, pe cînd în structuralismul lingvistic s-a vizat
organizarea de sisteme unitare ºi sincronizarea lor în funcþie de însuºiri,
împãrþite pe categorii ideale ºi comprehensive, formînd o entitate distinctã.
Aplicat, artelor, cu mare frenezie la început, în cinematografie, televiziune,
design vestimentar, arte plastice, la o analizã temeinicã iese la ivealã
superficialitatea, limitele, semnele unor valori îndoielnice; cu mici excepþii,
numãrabile pe degete, la nivelul promotorilor, în urma cãrora, structuralismul în
artã, eronat înþeles, evolueazã sub impulsul hazardului, a unei libertãþi de
expresie decontectualizate, în mecanismul cãreia esteticul este dominat de
facilitate. Arta începe un traseu devalorizant, care se va impune în Europa de
est, zonã propice, susþinutã de ideologiile ºi doctrinele potrivnice impunerii
1
artei autentice, „o concesie fãcutã modei” (A. L. Kroeber) , dar, mai ales,
abundenþei de nonvalori, aproape constrînse sã mimeze actul estetic. Arta este
desacralizatã, devine o formã contemporanã de obscurantism, model
formalizat, accesibil subculturii, ea nu mai reprezintã o Virtute. Asistãm la o
deconstrucþie a imaginarului aflat sub semnul unei continuitãþi agravante.
Artistul, chiar de talent, pãrãseºte categoriile specifice artei adevãrate,
supunîndu-se comenzii sociale ºi politice care se manifestã furibund.
S-a amplificat un nou tip de relaþie public-artã, definitoriu artei-kitsch. Se
naºte mentalitatea kitsch. Nu la distanþã de aceastã mentalitate, realismul
socialist implicã un proiect imaginar autoconcentrat pe ideologia criticã a
estului, dînd reprezentãrii „artistice” o pseudoduritate existenþialã, suficienþã
axiologicã, o funcþie stilisticã formalã, imitînd implicarea afectivã, ce nu se
susþine conjunctural-istoric, ºi apãrînd ca naturalã, dar ocolind sincronizarea cu
modele culturale europene, pe tema imaginarului real major, exemplificate de
2
istoria artei universale, „confundînd exemplaritatea matricei originale” . În
fapt, o manipulare a paradigmei culturale. Convertit la un astfel de demers
(pseudo), Eu-l artistului se înfãþiºa mixturat, rupt de matrice, de eticã, refuzînd
evoluþia fireascã, universalizantã, pluralitatea trãirilor, neliniºtile metafizice,
libertatea de a pune inspiraþia în reflecþie, constituirea unui cod moral, o sporire
a misterului. Minorizarea artei reducea spaþiul imaginar, amplificînd ºi
întreþinînd o crizã impusã conºtient.
Dacã imaginarul realistic, practicat de Nicolae Grigoreacsu, Ion Andreescu,
Luchian, Tonitza ori Ilia Repin Chior, Uros Predic, Stalislaw Lentz, accentele
impresioniºtilor ºi postimpresioniºtilor, lirismul lui Millet, Corot, Courbet, fãcea
parte din familia unei estetici virtuoase, neimplicate ideologic, nu la fel se va
întîmpla mai tîrziu în toatã arta estului european, unde se impun „formule de
alienare angajatã a artei” (T. Roman), un proiect imaginar geo-structurat pe
conceptele rãsãritene.
Destructurarea nu însemna o proiecþie spre valorile iniþiatice, spre valorile
culturale universale sau o revalorizare a lor, o repunere într-o nouã sensibilitate
esteticã, cum ar fi fost firesc, ci, pur ºi simplu, destrãmarea lor, pulverizarea în
pãrþi nesemnificative. Natura reprezintã sursa inepuizabilã evoluþiei spiritului,
asigurînd expansiunea cunoaºterii în adîncime a lumii, dar ºi autocunoaºterii,
traducerea realului vizibil ºi al celui abscons în vizibil plastic. Nu un mimesis, ci o
20 anul I, nr. 1, mai 2007
BAAADUL literar

cuprindere a dinamicii imaginarului, nu o viziune limitatã Proiectul imaginar dominant, avangardismul, care
ºi limitativã. era punte integratoare în arta europeanã, este brutal
O susþinere a demontãrii scopului artei ºi a deturnãrii reprimat în schimbul funcþiei „directoare de conºtiinþã”,
gustului estetic a avut-o ºi critica aservitã, al cãrei instanþã de legitimare a culturii instituþionalizate.
instrument nu poate fi pãrãsit nici astãzi.
„ I n t e r n a þ i o n a l e i c o m u n i s t e ” a s o c i i n d u - i - s e
Laudaþia fãcutã „marilor înfãptuiri”, unui imaginar „Internaþionala artiºtilor”. Mulþi din reprezentanþii de
de carton fastuos colorat, uitînd cã a reda vîrf, ataºaþi diferitelor formule de exprimare europene,
nesemnificativul se opune creãrii, a dat posibilitatea sã cubo-futuriºti, suprematiºti, constructiviºti,
intre în „scenã” o cohortã de „cîntãreþi plastici”, expresioniºti au un „avînt creator”, pentru susþinerea
interesaþi de solemnitãþi. Cu mic cu mare, aveniþi ºi revoluþiei sociale, manifestã chiar un entuziasm critic
neaveniþi, instruiþi sau neinstruiþi au rãspuns „mobilizãrii pentru arta trecutei epoci. Arta lor se îndreaptã spre
generale”, astfel creîndu-se senzaþia de artã pamflet plastic, caricaturizînd societatea: Camil Ressu cu
militarizatã. Practica artisticã nu avea nici o noimã. Se „Ploºniþa regalã”, Iosif Iser – „Hienele”, Aurel Jiquidi –
imitau realismul de expresie sovieticã, impresionismul, „Cultura”, Tonitza cu „Tu din ce contingent eºti,
e x p r e s i o n i s m u l , f o r m a l i s m u l , c u b i s m u l , camarade”, alãturîndu-se Lascãr Vorel, Aurel
abstracþionismul, suprarealismul, structuralismul, care la Mãrculescu, Viola Gheza.
noi, rãu înþeles, a creat structuri monstruoase, mai ales în În Rãsãrit, nume pregnante din literaturã prizeazã
arta monumentalã, ambientalã.
noua miºcare, de la Maiakovski, Aseev, la Kamenski, chiar
În conotaþiile exclusiv teoretice, dar ºi în cele Pasternak, ralierea continuînd în teatru, balet, muzicã.
practice se impunea gîndirea marxistã, dupã care Asociaþia pictorilor devine Asociaþia pictorilor
„realismul” înseamnã „oglindirea realitãþii”, inteligibilã revoluþionari din Rusia (A.H.R.R.), în interiorul cãreia se
tuturor, „utilã societãþii”, „servind progresul”. Redarea aplicã un adevãrat cod estetico-politic, un „fir
(ek-mimesis) devine conformitate, iar contrafacerea conducãtor”, prin care artistul devenea un funcþionar al
(apo-mimesis), construcþie. Teorii rãu înþelese ºi instituþiilor social-politice ºi avea obligativitatea de a
deformat aplicate, cînd un artist ca Mondrian considera surprinde în arta sa „reprezentativul”, „exemplarul”,
drept realistã arta abstractã, ea evidenþiind, dacã nu „pozitivul”, aºadar, ceea ce în realitate nu exista: o
aspectul realitãþii, cel puþin structura ei, ca fiind ficþiune de realitate, aparenþialã, manipulatã,
„reconstruiri ale relaþiilor cosmice”. Astfel, ºi Kandinsky schematicã. Acest schematism în arta plasticã, în
asociazã un conþinut abstract cu „realitatea spiritualã” literaturã etc., constrîngea la pãrãsirea procedeelor,
3
exprimatã prin formele respective .
soluþiilor artistice, tehnicilor specifice, legilor
Categoric ºi paradoxal este O. Wilde, cînd admite cã compoziþionale construcþiilor fireºti, simplificînd ºi
„viaþa imitã arta mai îndeaproape decît o imitã arta pe ea aplatizînd, astfel încît rãmînea doar un control sever
[...]. Un mare artist inventeazã un tipar, pe care viaþa se tematic, ce nu realiza democratizarea artei, dimpotrivã,
strãduieºte sã-l copieze”. „Opera de artã e aproape o fãcea evenimenþialã, conjuncturalã, cu conotaþii
întotdeauna alcãtuitã din alt material decît obiectele pe delimitative, cromatism stins, perspective monoculare.
care le redã ºi serveºte altor scopuri decît ele..., altceva Semnalele unei arte lipsite de substanþã sînt date însãºi
e important în opera de artã ºi altceva este realitatea pe de titlurile care urmeazã aºa-zisa „linie justã”: „Justiþia
care ea o reproduce”, conchide Wladislaw Tatarkiewicz. sovieticã”, „Pãºeºte facultatea muncitoreasã”,
Fereastra „apocalipsei culturale” avea sã blocheze „Interogatoriul comuniºtilor” aparþinînd lui A. Arhipov sau
arta autenticã esteticã, timp de jumãtate de secol, „Colhoznica” de Baºkeev, „Zdrobiþi-l pe Mamontov” de
valorile sã-i fie înstrãinate. Dogmatizarea a impus Avilov.
abandonarea artei viguroase, surghiunind inovaþiile Faptul cã era interzis accesul cercetãrii artei
stilistice ºi de naturã tehnicã asimilate de la înaintaºi. moderne, ca fiind influenþã decadentã ºi cosmopolitã,
Ficþiunea ºi orice nuanþã mesianicã erau amendate. spaþiul estetic era silit sã se integreze artei sovietice,
Trebuia urmatã o singurã direcþie, cea a „experienþei „liniei luminoase”. ªtefan Szönyi, nãscut în zona
creatoare a înaintatei arte sovietice”, cum reieºea din Banatului, artist de talent, cunoscut prin lucrarea
„cuvîntul înainte” al revistei „Arta plasticã” (1954), „Apocalips” (excepþionalã plastic), trece la teme impuse:
mãiestria fiind condiþionatã de angajarea ideologicã a „Aratul greu”, „August '44”, „Luminã peste uzinã”,
creatorului, arta intimistã ºi apolitistã era catalogatã „Tabãra Bumbeºti-Livezeni”, „Tineret”, „Tipografie
viciantã, se cerea artei sã „lupte” pentru un „suflu” nou, ilegalã”, „Înmormîntarea partizanului”, „Sudorul”.
pentru o concepþie nouã despre realitãþile vieþii, o artã Abundã, la majoritatea artiºtilor români, temele istorice,
„hei-rup-istã”, pe „linia justã”, incidentalã în funcþie de omagiile þãrãnimii ºi „conducãtorului iubit”, prefaþate
adulaþiile politicului. Corneliu Baba avea sã fie muºtruluit într-un limbaj „înãlþãtor”: „Apariþia în istorie a unei
pentru „precumpãnirea spectaculoasã a elementului clase, clasa muncitoare ºi, mai apoi, a partidului sãu,
exterior faþã de conþinutul sufletesc, în realizarea avea sã însemne ºi pentru þãrãnime un nou moment al
portretelor sale, care „nu servesc o interpretare existenþei ei...” (Nicolae Dragoº, prefaþã la „Omagiu
4
judicioasã a modelelor .
5
þãrãnimii”) , de la Constantin Niþescu („Horia, Cloºca ºi
BAAADUL literar anul I, nr. 1, mai 2007
21

Criºan), Marius Chilevici („Execuþia lui Horia ºi Cloºca”), Teoria hedonistã, formulatã încã de Hippias, revine în
Traian Brãdean („1907”), Toma Viorel („Rãscoala”), Sabin actualitate, vãzutã ca o „plãcere a imaginaþiei” de
Bãlaºa („1907, plus „portretul Conducãtorului”), Brãduþ Addison, teoriile cognitive, pentru care trãirea esteticã
Covaliu („ªi Ion a plecat”), la Dan Hatmanu („Martirii”), este o modalitate de cunoaºtere. Un aspect nou întîlnim
Nicolae Constantin („Martie 1945 la Flãmînzi”), Spiru la B. Croce: „”intuiþie”, „sintezã spiritualã”, „iluminare a
Chintilã („Fãuritorii istoriei”), Constantin Dipºe („La
7
cugetului” , iar K. Fiedlér afirma cã în trãirea esteticã a
arat”), pe cînd arta modernã a Europei centrale dãdea artei, intelectul gãseºte explicaþia esenþei vizibile a
altã dimensiune, alt înþeles, cuprindea altfel de lumii, pe cînd K. Lange considera esenþa artei
concepþie a inserþiei realului în reprezentarea artisticã, „autoiluzionare” conºtientã, o oscilaþie a intelectului
asupra construcþiei realitãþii în pictura purã, cãutînd între iluzie ºi conºtientizarea iluziei. Blanstein, în
calitãþile eterne. Se urmãrea puritatea mijloacelor, „Reprezentãri imaginative”, corecta o serie de teorii,
expresia limpede, eliminînd exuberanþa lor, eliminînd susþinînd cã nu judecãþile, ci reprezentãrile noastre sînt
falsele idei, procedeele arhaice, pseudo- fictive. Kant a presimþit faptul cã existã o filiaþie între
intelectualismul, agonizãrile nesubstanþiale, doctrinele irealiste ºi ceea ce concepe simþirea artisticã
destructurarea însemnînd o restructurare, o nouã punere drept un joc.
în sensibilitate, emoþie, mai ales dupã ce Cézanne În cadrul teoriilor naturii active a sentimentelor
adunase în arta sa ºi unise într-o structurã unitarã, de estetice, empatiei, contemplaþiei au existat critici sau
forþã cosmicã, toate invenþiunile de pînã la el, þinînd cont ajustãri, fiecare în parte a avut menirea de a direcþiona
de ceea ce existã în univers prin entitate, succesiune, arta spre componentele complexe ale existenþei, artistul
imaginaþie, simultaneitate, înþelegînd cã natura reprezentînd spiritul care conferã înþeles neînþelesului ºi
genereazã ºtiinþa picturii, printr-un joc major al neînþeles înþelesului, lumina divinã ce stã ascunsã în
inteligenþei, libertãþii ºi senzaþia celei mai depline trãiri, fanta dintre realitate ºi ficþiune, în înveliºurile misterice
purificate de nesemnificativ, atingînd Armonia din lumea obiectivã ºi cea a contemplaþiei, a reveriei,
universalã.
între respiraþia omului ºi respiraþia cerului.
În societãþile în care exista libertatea reveriei ºi a Ataºamentul faþã de opera de artã nu poate fi decît în
culturii plastice, s-a menþinut acel imbold al renaºterii, al esenþa spiritualã. Opresiunea doctrinelor materialiste au
unei priviri în secþiune asupra realului. Fernand Léger, fãcut din existenþa universului o detestabilã farsã,
Picabia, Marcel Duchámp cãutau revolta, violenþa din neantizînd independenþa ºi afinitatea artistului în relaþia
stratificãrile lumii din jur, integrîndu-i eficient pe cu sine. Conþinutul iniþiatic al omului de creaþie a fost
Kandinsky, Jawlensky, Marc, pe inovatorii cubismului, zãgãzuit, lipsit de continuitate, îndreptat spre fetiºuri,
Picasso ºi Braque, Juan Gris, cei care construiesc un care erau servite drept adevãrate forme de artã. În lipsa
imaginar distanþat de tradiþiile consumate, propunînd trãirii în spiritual, rãmîn întunecimile, îndoiala, un omrelieful,
inscripþia, colajul, urmînd îndemnul unei obiect ce-ºi reproduce numai ºi numai înfãþiºarea
inspiraþii plastice prin materiale stranii, brute, disparate, exterioarã, „organe stinse ºi inutile”, dupã Wasily
care se înnobilau într-o personalitate robustã ºi delicatã,
8
Kandinsky , din absenþa unei necesitãþi interioare, unde
6
sublimã .
se aflã adevãratul sediu al Frumosului. Aºadar în formele
Arta modernã respinge mijloacele care sã o facã exterioare trebuie cãutat conþinutul interior,
plãcutã, precum artiºtii renascentiºti sau clasiciºti, semnificaþia contingentã. Toate acestea incluzînd crezul
adãugînd un plus de austeritate, de senzaþii artistice adevãrat al artei, aºa cum transpare la Cézanne, Picasso,
contrastante, lumina ºi umbra avînd funcþii abstracte, Dali, Matisse, Pallady, Brauner, Horia Bernea, Paul
elementele compoziþionale sînt incluse într-un joc Neagu... Kandinsky subliniazã (exemplificînd obiectul în
matematic subtil, dar, cu toate aceste componente noi, mãiestria lui Cézanne): „Dintr-o ceaºcã de ceai, el a creat
privirii nu i se refuzã prezenþa naturii, realului. Artistul o fiinþã înzestratã cu suflet (...), el a înãlþat «natura
cerceteazã un obiect cu pasiunea unui chirurg, îl disecã moartã» la rangul de obiect «mort» pe dinafarã ºi viu pe
fãrã a provoca dispariþia acestuia. Deºi acest gen de artã a dinãuntru, a tratat obiectele aºa cum a tratat omul”.
prilejuit vehemenþe, datorate implicãrii geometrismului Picasso cãuta „constructivul”, ca ºi Cézanne ori Neagu,
excesiv, s-a dovedit cã aceastã ºtiinþã constituia ocolind esteticul convenþional, deºi destructurau
dintotdeauna însãºi regula picturii, limbajul artei modelele pentru noi compuneri, dintr-un neastîmpãr al
moderne desemnînd-o concis a patra dimensiune, cunoaºterii universului interior.
figurînd imensitatea spaþialã, eternul, conferind operei Dacã arta occidentului întorsese spatele artei
proporþiile cuvenite, altele decît în rechizitoriul vechi. O realiste, îmbrãþiºînd „nonrealismul”, impus de noua
întîlnire a cerebralului cu senzualul împotriva iluziilor „cotiturã spiritualã”, estul întrerupea ritmul avangardist,
optice, prezente în operele dinainte ºi exprimarea începea „marea interdicþie”. Deconstrucþia, în ideea
mãreþiei formelor metafizice, astfel atingînd caracterul europeanã, devine „demolarea” oricãrei libertãþi de
„Marii Arte, adicã a artei religioase” (G. Apollinaire). exprimare, „arta nouã”, apropiatã de omul nou, de
Coexistau, acum, structurate într-o concepþie realizãrile noului sistem, „lumina rãsãritului”, se
revoluþionarã, teorii estetice remarcabile aplicate artei. extindea, golind omul de religiozitate, impunîndu-i idei ºi
22 anul I, nr. 1, mai 2007
BAAADUL literar

cromatici care nu erau în acord cu „muzica” sa interioarã, totul era exemplificat nume ºi titluri, cel puþin:
substituit. Sensibilitatea grosolanã dirija culoarea spre efecte „Comunismul ºi dezvoltarea artisticã a
superficiale, împotrivindu-se, cum constata Kandinsky, Principiului omenirii” de M.S. Kagan, estetician sovietic,
Necesitãþii Interioare. Pãrãsirea „limbajului plastic”, existent în care þinea prelegeri, publicate ºi în
sufletul artistului, însemna ieºirea din Armonie, iar „acela care nu
11
România , de esteticã marxist-leninistã,
exprimã armonia suavã a sunetelor este apt pentru trãdare, furt, impunînd concepte de genul: „afirmare
9
perfidie” (Shakespeare) . Principiul Necesitãþii Interioare, în viziunea complexã ºi multilateralã”, „creºterea
teoreticianului, era constituit din trei necesitãþi mistice:
progresivã a semnificaþiei sociale a artei”,
1. Artistul, în calitate de creator, trebuie sã exprime ceea ce este „contopirea tot mai uniformã (!) a activitãþii
propriu persoanei sale (Elementul personalitãþii);
de receptare ºi de creare a valorilor
2. Artistul, în calitate de „copil” al epocii sale, trebuie sã exprime artistice”, „arta se va dezvolta în viitor pe
ceea ce este propriu epocii sale (Elementul de stil în valoarea sa calea dialecticii unitãþii ºi diversitãþii”,
interioarã, compusã din limbajul epocii ºi din limbajul „dezvoltarea inegalã a artei ºi-a fãcut simþite
poporului);
efectele ºi în perioada de construire a artei
3. Artistul, ca slujitor al Artei, trebuie sã exprime ceea ce este
12
socialiste” etc., sau Konrad Pfaff , care
propriu Artei (Element de artã purã ºi veºnic, ce se gãseºte la toate insista pentru arta controlatã politic: „În
fiinþele umane, la toate popoarele ºi în toate timpurile, care apare
în opera tuturor creatorilor ºi nu se supune ca element esenþial al
Artei, nici unei legi de spaþiu ºi timp).
Tocmai aceste necesitãþi au fost ocolite în arta Estului ºi lipsa lor
a obturat calea înnoirii artei, „exteriorizarea progresivã de la
eternul-obiectiv în temporalul-subiectiv” (Wasily Kandinsky), creînd
un hiatus istoric greu de recuperat, un moment istoric care a
funcþionat fãrã inimã ºi care se opunea oricãrei exprimãri din
necesitate misticã, element esenþial al unei opere ºi care conþine
sensibilitatea absolutã prin care se ajunge la atingerea adevãrului în
artã.
Deconstruirea „edificiului” esenþial, eliminarea scopului
adevãrat au dus la o reconstrucþie ºubredã, inexpresivã ºi fãrã folos
culturii, patrimoniului universal.
Arta poeticã, în adevãrul ei, priveºte diferit însemnãtatea ideii
de structurã, dincolo de ce cuprinde marea familie a structuralismului
aplicat altor domenii. Aici structura este determinatã caracteriologic
de modul în care este generatã, iar procesul poate fi, dupã Zamfir
10
Dumitrescu , definit ca „o acþiune de construire intuitivã sau logicã”,
care are un ritm, în interiorul structurii, legat de originile sale,
calitãþile ºi arhitectonica miezului formei. O posibilã clasificare,
desprinsã din analiza operelor, ar suporta aceastã orînduire:
a) structuri formale, în care consistenþa este un inflexibilã,
nedinamicã, aritmicitate;
cadrul cercetãrii ºtiinþifice ºi educaþionale,
b) structuri pasive, (inactive), în care liniile de forþã sînt de esenþã odatã cu analiza, planificarea ºi crearea
pur conceptualã, ce stabileºte cuprinderea formei;
condiþiilor de cãtre societate, se formuleazã
13
c) structuri dinamice, divizînd spaþiul suprafeþei în valori un rãspuns politic”(!) .
individuale, creînd energie;
Aºadar imaginarul era supus la modificãri
d) structuri invizibile, care activeazã alte diviziuni structurale; venite prin îndoctrinarea pseudoesteticului,
e) structuri vizibile, prezente concomitent cu forma pe care o a unei deturnãri abuzive, ce purta mãrci ale
definesc.
categoricului. Se pare cã dorinþa de a vedea
Determinarea structurilor plastice, ce compun Edificiul operei de structuri în orice formã de manifestare a
artã, permite sistematizarea multiplelor structuri care compun postulat ideea respectãrii fiecãrui corp
cadrul total al acelei opere: structurã liniarã, planã, punctualã, matematic desensibilizant, exterior, în care
volumetricã, din care derivã sinteza artisticã, abstractizarea ºi raþiunea însãºi se manifesta exterior omului,
reducþia stilisticã a formelor naturale. Fãrã aplicarea acestor lipsindu-i ochiul interior. Supus unor astfel de
elemente de teorie plasticã existã, cum s-a întîmplat ºi se întîmplã aspecte, imaginarul era descompus,
încã în arta româneascã, predispoziþia alunecãrii spre artã derizorie, pulverizat în zone strãine, spre legi
accidentalã, nesemnificativã demersului artistic.
inutilizatoare, iar o încercare de regrupare,
Rolul negativ, care a imprimat artei trasee false, l-a avut ºi de unificare ducea la un disconfort spiritual,
mulþimea de texte teoretice intoxicante ºi din care este necesar de la ieºirea din frumos ºi, în esenþã, ieºirea din
BAAADUL literar anul I, nr. 1, mai 2007
23

adevãr. Era anulatã „armonizarea frumosului ºi cu care miturile cautã sã explice realitãþi care nu sînt ele
adevãrului – operaþie prin care se realizeazã unitatea
16
însele de ordin natural, ci logic”, iar demersurile logice
esenþialã a operei de artã” (Herbert Marcuse). Astfel, arta ale gîndirii nu se degajã complet de „haloul imaginar” (G.
devenea necomunicabilã, afectul era înstrãinat, Durand). Artistul este cel care trece în expresie cît mai
auditoriul nu se identifica nicicum cu vreo trãire, obsesie mult din atitudinea sa afectivã în relaþia cu lumea; astfel,
de viaþã realã, care transpare în opera de artã autenticã imaginile prin care exprimã Arta sînt rãscolitoare, în timp
în mod deosebit.
ce imaginile pe care se reazemã gîndirea ºtiinþificã sînt
Arta se suprapune exact cu spiritul, iar dacã spiritul doar semnificative, existã în ea un vid afectiv, precum ºi
are o existenþã perpetuã, atunci ºi arta are o existenþã un vid intelectual în artã, care a dus la teroare politicã.
perpetuã. Din experienþa istoriei s-a dovedit cã sistemele Existã o interdependenþã între ºtiinþã ºi utopie / ficþiune,
care impun alte dimensiuni (minimalizatoare) artei, în nu se poate avansa doar prin trecerea de la utopie /
cele din urmã, cad, fiindcã ele vãduvesc arta de ficþiune la ºtiinþã, ci prin trecerea de la ºtiinþã la utopie /
elementul principal: spiritualul. În absenþa acestuia, ficþiune.
avem de-a face cu un succedaneu, alãturi de o piaþã Dincolo de semnificaþiile negative ale epocilor
alteratã de kitsch, care, devenind fenomen, altereazã interdictive, forþa miraculoasã a artei, rezultatã din
auditoriul, iar fenomenul, inclus în libertatea de superioritatea cognitivã faþã de lucrurlie folosite ca
manifestare, nu poate fi contracarat. Acest imaginar semnificant, prin atotcuprindere, statornicie ºi
convulsiv, dacã devine sindrom atotcuprinzãtor, nu mai comunicabilitate, a reuºit sã recupereze universul sacru,
poate reflecta sau recupera cu uºurinþã imaginea, aºa singurul care mai poate provoca reflecþii ºi prin care se
14
cum o vedea Henri Wald , aplicatã artei: „”o deosebire oglindeºte esenþialul din realitate, codurile sale cele mai
calitativã între imaginea cu care începe cunoaºterea ºi subtile, diversitatea, opunîndu-se uniformãzãrii
imaginea cu care se încheie o operã de artã”, imaginea individualitãþilor, reprezentãrilor comandate.
însemnînd aspectul lucrurilor, percepþia lucrurilor,
17
În actul artistic autentic, cum observa ºi V.E. Maºek ,
reprezentarea lor ºi creaþia plasticã. Imaginea sau o existã o anumitã devianþã de la integrare totalã în viaþa
structurã de imagini devine un simbol sau o structurã de cotidianã, arta autenticã poate sã nu-ºi întîlneascã
simboluri vãzute ca o unitate de semnificaþii, sentimentul destinatarii decît foarte tîrziu în timp, neavînd reperele
fiind inclus, pulsatoriu. „Arta, spune Wald, nu a fost integrãrii totale, cum se întîmplã în repertoriul supus
niciodatã expresia nemijlocitã a unui sentiment, ci modelor. Fiind „mecanismul de bazã al snobismului”,
transcripþia unei semnificaþii”, care conþine o anumitã persuasiunea pãtrunde în grupurile mai puþin selective, ºi
esenþã ºi, contemplatã, creeazã o stare hedonicã. Arta moda de asemenea referinþã este caracteristicã artei
este transfigurativã, prin anularea distanþei sau
18
mediocre . Arta autenticã nu poate fi la modã, ci,
contopirea figurativului în nonfigurativ, rezultînd o dimpotrivã, pãstreazã un raport inflexibil faþã de
imagine transfigurativã cu grad de Simbol, iar prin receptor, un extaz care aparþine altei instanþe de
contemplare devine simbol cu energie nedeterminatã ºi comunicare. Valoarea, funcþia axiologicã, înseamnã
indestructibilã. Arta transcede fizicul, ajungînd fereastrã integrarea structurii operei într-o construcþie
a metafizicului, vizualizînd o lume spiritualã informaþionalã neperisabilã, pe cînd nonvaloarea
înveºmîntatã într-o cromaticã selecþionatã de simþuri respinge arbitrar orice experienþã, perpetuînd vidul
necunoscute, misterioase, aparþinînd imaginarului divin, creator, contextele negatoare, nefiind generatoare de
unei mitologii neidentificabile. Eliade constata cã „mitul probleme estetice.
este un act de creaþie autonom al spiritului: prin acest act Revenind la momentele istorice distructive, care au
de creaþie se opereazã revelaþia ºi nu materia sau interpus un zid apocaliptic între spiritul, sufletul,
15
evenimentele pe care le exploateazã”.
raþiunea artistului ºi libertatea de a crea, trebuie
În consecinþã, arta opereazã în momentul creaþiei reliefate, imperios, textele propagandistice, izvorul lor,
inspirate de revelaþie, impunînd o Metaforã universalã, care nu este altul decît unul de impunere sovieticã. Voi
ce este parte genuinã, biunitarã prin valorile contrarii, cita amplu, pentru exemplificare, din cartea lui Anatoli
paradisiacã ºi infernalã – paradisiacã în frumuseþe ºi Lunaciarski, „Dialog despre artã”, în traducerea lui Vasile
infernalã ca energie degajatã. Este Realitatea rîvnitã ºi Florea ºi publicatã la prestigioasa editurã „Meridiane”,
care ne aratã sensul ei prin artã. Încercarea ateismului de Bucureºti, în anul 1975. Încã din prefaþã aflãm cine este
a combate aceastã realitate metaforicã, înþelesurile ei, A.V. Lunaciarski: „unul dintre ideologii marxiºti de frunte,
atitudinea sa simbolicã, adevãratã hranã pentru spirit ºi familiarizaþi cu problemele creaþiei literar-artistice”
suflet, a eºuat ºi-n planul pragmatic, creativ, ºi-n planul care merita, la o sutã de ani de la naºtere, „un omagiu
afectiv. S-a dovedit cã forþa ficþiunii îndepãrteazã personalitãþii marelui gînditor revoluþionar, fãurind, în
zidurile dure ale lumii fizice, ale oricãror sisteme politic- primul rînd, un act de culturã (...) ºi, totodatã, un act de
doctrinare. Ficþiunea, imaginarul sînt o modalitate de politicã culturalã”.
cunoaºtere a lumii vãzute ºi nevãzute, fiind gîndite, Ce teorii mai aduce A.V. Lunaciarski, ca model,
racordate la realitatea de percepþie mentalã, de reflecþie artistului român, vedem din capitolul „Revoluþia ºi arta”:
logicã. Claude Lévi-Strauss conchidea cã sînt „mijloace „Pentru statul proletar-revoluþionar, pentru Puterea
24 anul I, nr. 1, mai 2007
BAAADUL literar

sovieticã, problema atitudinii faþã de artã se pune astfel: media, teatru, iar acest sacrilegiu nu poate fi consemnat
poate oare revoluþia sã dea ceva artei ºi poate arta sã decît ca un moment apocaliptic, atît prin rezultat, cît ºi
ofere ceva revoluþiei” „Marele propagandist colectiv, prin amploare, eºec ºi îndurerare, aici neexistînd o
propagatorul colectiv, care este Partidul comunist, motivaþie a eliberãrii în vreun fel, doar
trebuie sã se înarmeze cu toate mijloacele artei care, în atotcuprinzãtoarea interogaþie: „pentru ce”.
felul acesta, va deveni un puternic reazem pentru Falsa percepþie a existenþei unui diacronism este
agitaþie. Nu numai afiºul, ci ºi tabloul ºi statuia pot sã hazardantã ºi plinã de noviciat, care, prin deformare,
serveascã drept material ilustrativ pentru însuºirea pãtrunde tot în zona raþiunii viciate – ºi o putem considera
adevãrului comunist...” „Deocamdatã nu sîntem la fel de manipulantã, de dezagreabilã.
pregãtiþi sã folosim într-o mare mãsurã, pentru scopuri de Orice impunere dinafara libertãþii interioare,
propagandã, arhitectura, dar înãlþînd, poate, într-un exceptînd determinarea spontanului, a inspiraþiei ºi a
viitor apropiat, marile noastre Case ale Poporului, le vom altor categorii de fenomenologie abstractã, nu poate
opune palatelor, cazãrmilor ºi bisericilor tuturor cultelor avea ca rezultat decît o facere neintegrantã, fãrã loc în
(...) ªi gîndiþi-vã ce caracter vor dobîndi sãrbãtorile lume.
noastre cînd, cu ajutorul Vsevobuei (în rusã, organizaþie Comunicarea dintre artist ºi sistem devenise
care se ocupa cu instruirea militarã generalã a cetãþenilor nonnormalã, avînd de-a face cu o dublã deviaþie:
din contingentele care recruteazã), vom crea mase ce se sistemul, de la legile sale, iar artistul de la menirea sa
vor miºca ritmic, mii ºi zeci de mii de oameni (...) realã, complãcîndu-se într-o venerare iraþionalã, într-un
Sãrbãtoarea popularã îºi va împodobi cu toate artele fetiºism. Visul ºi misterul se depreciaserã, aceastã
(s.n.) cadrul înconjurãtor în care vor rãsuna muzica ºi devalorizare a artei identificîndu-se cu devalorizarea
corurile (...), arta, fãrã sã se coboare cîtuºi de puþin sistemului. Arta este un mijloc de a ajunge la mister ºi
(sic!), ci numai cîºtigînd din aceasta, va deveni expresia calea este strãbãtutã prin vis. Arta este o comunicare de
ideilor întregului popor ºi a sentimentelor revoluþionare, tip oniric ºi psihologic, ceea ce o fereºte de individualism,
comuniste (...) Arta este un puternic instrument de
20
de închidere , arta este descoperire, descoperirea
agitaþie ºi revoluþia s-a strãduit sã-ºi adapteze arta în nevãzutului din nevãzut, ºi prin aceasta, toatã opera
scopuri agitatorice. Artiºtii «de dreapta» sînt departe de lumii devine unire ºi una, care deschide o poartã în
revoluþie ca stare de spirit politicã, iar cei «de stînga», succesiunea timpului, mereu în resurecþie cu el.
mai apropiaþi de ea în aceastã privinþã, s-au pomenit Dacã în cazul operelor de artã plasticã nu se pot
prizonierii acelei tendinþe intriseci decadente, cãtre aduce reformulãri în structura imaginarului, fiind
formalismul pur, care a acþionat atît de devastator asupra considerate „ediþii” definitive, literatura are avantajul,
artei din Apus, cãtre o totalã lipsã de conþinut ºi cãtre aºa- cu prilejul reeditãrilor, sã suporte modificãri, prin
zisul «nonobiectivism». Promotorii artei fãrã idei ºi eludarea conceptelor impuse de sistemele politice ºi
nonobiectiviºtii n-au putut crea nici un fel de artã reconstrucþia operei dupã proiectul iniþial ºi în deplinã
ideologicã, nici o ilustrare grandioasã în sculpturã sau libertate a expresiei. Malraux considerã cã, în creaþie,
picturã, a mãreþelor evenimente din istoria la care ei au condiþionãrile sînt zadarnice ºi impun absurdul, iar
fost martori. De aici, apare limpede de ce, strãduindu-se intervenþiile fãcute pentru a ºterge adevãrul pot duce la
sã nu se rupã de proletariat ºi sã meargã pe cît posibil în vid, cum reiese din formularea proprie spiritului sãu:
pas cu el, artiºtii «de stînga» subliniazã în mod deosebit „Rãzuind cu insolenþã fresca, vom sfîrºi prin a ajunge la
sarcinile de producþie ale artei”.
tencuialã. Am pierdut fresca ºi am ignorat geniul
Dupã acelaºi tipic, propagandistic, dã un imbold ºi
21
cãutîndu-i taina” .
19
Ion Pascadi în cartea sa „Arta de la A la Z” , în capitolul O deconstrucþie semnificativã a imaginarului a
„Democraþia”: „... anii de dupã 23 august 1944 ºi suferit ºi arta popularã, a cãrui stil instinctiv, puritatea
instaurarea Republicii au deschis cîmp larg tuturor matricialã au fost constrînse la eclectism, la kitsch,
talentelor autentice, creînd condiþii favorabile pentru originalitatea ºi geniul popular fiind practic anulate, prin
afirmarea lor (...). Semnificativã în acest sens ni se pare inserþii de elemente, simboluri cu funcþii culte. Pastiºa a
nu numai cercetarea artei profesioniste, ci ºi a miºcãrii fost toleratã generaþii la rînd, chiar cu ajutorul artiºtilorartiºtilor
amatori care au apãrut cu miile, ºi zecile de mii. profesori, ei înºiºi avînd reflexul gusturilor de epocã ºi
Democraþia artei este aici elocventã: condiþiile social- producînd imitatori, dupã „scheme iniþiale” (Malraux).
politice, viaþa culturalã însãºi permit ºi stimuleazã Schemele se verificã atît în artã, cît ºi în literaturã,
afirmarea tuturor talentelor, oferindu-le cadrul de scheme care, în mod deosebit, þin de formule cromatice,
manifestare liberã. Treptata ºtergere a barierei rigide de simboluri parþial individualizate, rezultînd un stil
care desparte pe profesioniºti de amatori ni se pare a fi însuºit, o artã subordonatã altei sensibilitãþi.
una dintre cele mai elocvente dovezi cã solul României „Stilul este obiectul fundamental al cercetãrii în
socialiste oferã hranã tuturor”.
artã” (Constantin Pavel), dar în artã „existã iluzia unui
Astfel de îndoctrinãri acoperã peste jumãtate de «stil neutru» (Malraux), pe baza cãruia s-ar constitui un
veac, însemnînd anularea creaþiei unei întregi generaþii stil ºi o expresie veritabile. Ideea de stil neutru este
din literaturã, artã, muzicã, artã cinematograficã, mass- legatã de aceea de stil etern (...). Stilul neutru presupune
BAAADUL literar anul I, nr. 1, mai 2007
25

ideea de copie fãrã interpretare ºi fãrã expresie picturã îndeosebi, traducere (nepublicatã) din
particularã, ceea ce este o iluzie”. Dupã Malraux, „un francezã de Marius Predescu.
astfel de mod de reprezentare, presupus absolut pur, nu 9. Wasily Kandinsky, Despre spiritual în artã ºi în
duce la artã, ci la semn. El este ceea ce este faþã de picturã îndeosebi, citat fãrã date de identificare,
literaturã stilul comercial sau administrativ”.
omis de autor sau de traducãtor.
S-a confundat imitarea schemelor tradiþionale cu 10. Zamfir Dumitrescu, Structuri geometrice, structuri
22
creaþia, „abilitatea servilã (Lionello Venturi) cu plastice, Editura Meridiane, Bucureºti, 1984, p.55.
libertatea artei, în felul acesta neînþelegîndu-se nici 11. Arta viitorului, antologie ºi traduceri de V.E. Masek,
mãcar arta trecutului, vãzutã nu în esenþa creaþiei sale, ci Editura Meridiane, Bucureºti, 1977, pp. 178-183.
doar în cadrul schemelor culturale care aparþin gustului ºi 12. Konrad Pfaff, nãscut la Timiºoara în 1922 ºi stabilit la
nu artei, constituind aspectul efemer ºi întîmplãtor”.
Dresda. În 1972 publicã Kunst für die Zukunft (Artã
Imaginarul artei estice a însemnat o deviaþie a pentru viitor), unde, în mare, întîlnim vederi
conºtiinþei artistului, înlocuind-o cu una mecanicistã, marxist-leniniste despre artã.
împotriva imaginii reale a vremii, care perpetueazã încã 13. Arta viitorului, antologie ºi traduceri de V.E. Maºek,
reminiscenþe, întrerupînd fluxul istoriei, „anulînd nevoia Editura Meridiane, Bucureºti, 1977, p. 199, capitolul
adîncã ºi constantã a omului de fantastic, de iraþional Konrad Pfaff, Contribuþia artei la restructurarea
chiar, de spontan, de miraculos, de enigmatic ºi de ceea sensibilitãþii.
23
ce aparþine visului” , o desprindere dureroasã de la 14. Henri Wald, Ideea vine vorbin, Editura Cartea
unitatea, gîndirea esteticã ºi exigenþele artei lumii.
Româneascã, Bucureºti, 1983, p. 142.
15. Mircea Eliade, Traité d'histoire de religions, Paris,
Payot, 1968, p. 357.
Note:
16. Claude Lévi-Strauss, La pensée sauvage, Paris, Plon,
1. A.L. Kroeber, Antropology, New York, 1948, p. 325; 1962, p. 126, apud Henri Wald, Ideea vine vorbind,
apud Cl. Lévi- Strauss, Antropologia structuralã, Editura Cartea Româneascã, Bucureºti, 1983, p. 170.
Editura politicã, Bucureºti, 1978, p. 335.
17. V. E. Maºek, Arta, o ipostazã a libertãþii, Editura
2. Toma Roman, Miºcarea realistã ºi realitatea, Editura Univers, Bucureºti, 1977, p. 253.
Meridiane, Bucureºti, 1988, p.122.
18. Viorel Sîrbu, Arta ºi acþiunea socialã, Editura Facla,
3. Wladyslaw Tatarkiewicz, Istoria celor ºase noþiuni”, Timiºoara, 1979, p. 220.
Editura Meridiane, Bucureºti, 1981, p. 376 ºi 402. 19. Ion Pascadi, Arta de la A la Z, Editura Junimea, Iaºi,
4. Revista “Arta plasticã”, 1/1954, p. 6 ºi 2/1954, 1978, p. 27.
articolul “Aspecte ale portretului”.
20. Constantin Pavel, André Malraux – literatura
5. Omagiu þãrãnimii, Editura Meridiane, Bucureºti, valorilor umane, Editura Junimea, Iaºi, 1980, p. 56.
1977 (prefaþã de Nicolae Dragoº).
21. André Malraux, Les voix du silance, Paris, Galimar,
6. Guillaume Apollinaire, De la Ingres la Picasso, 1951, p. 418.
Editura Meridiane, Bucureºti, 1970, p. 101, trad. Elis 22. Lionello Venturi, Istoria criticii de artã, Editura
Busneag.
Univers, Bucureºti, 1971, p. 362, trad. Constanþa
7. B. Croce, Estetica I Breviario di estetica, ib. 1926, Tãnãsescu.
apud Wladyslaw Tatarkiewicz, Istoria celor ºase 23. Alfred H. Barr, Fantastic Art, Dada, Surrealism, New
naþiuni, Editura Meridiane, Bucureºti, 1981, p. 454. York, 1936 (ediþia a III-a, 1947), p. 55, apud Lionello
8. Wasily Kandinsky, Despre spiritual în artã ºi în Venturi, Istoria criticii de artã, p. 351.
Scriitorii ºi... „ BANCHETUL”! (Cristian Simionescu, Vasilian Doboº, Ancelin Roseti, Dumitru D. Palade,
Marian Constandache împreunã cu Gruia Novac ºi Costel Niþuc)
26 anul I, nr. 1, mai 2007
BAAADUL literar

CRONICÃ LITERARÃ
Gruia NOVAC
Scriitorul Coriolan PÃUNESCU
Coriolan ºi frumoasa fãrã trup
Mai puþin pentru omul obiºnuit, neantrenat în lupta aparent, e simþibilã, materialã.
dintre curentele greu nuanþabile ale artei, în genere, Am argumentul în sân. Poetul, ludic fiind, ºi de data
aplecarea spre poezie a d-lui Coriolan Pãunescu din asta chemându-l Coriolan Pãunescu, cunoaºte taina
Galaþi devine (ºi) pretext pentru o catalogare, o aºezare cuvintelor ºi le hipnotizeazã.
în raftul hãrãzit pentru domnia-sa.
Ascultaþi: „Hai sã trecem/ prin lume, prin cer/ plini
Ca cititor de literaturã artisticã, fãrã a-i ºti, încã, de sfialã,/ plini de mister!// Hai sã rãmânem/ departe
preferinþa pentru o formulã sau alta, nu mi-a fost prea de noi,/ hai sã aprindem/ o stea amândoi -// pe umerii
lesne s-o iau înaintea posteritãþii. Dar, muritor fiind ºi nopþii,/ pe umerii goi./ ªi ploi de luminã,/ plini de
deci supus greºelilor, am cutezat sã zãbovesc mai atent vãpãi// treacã prin lume,/ treacã prin noi –/ plini de
pe paginile poetice ale acestui volum, Trupul meu de sfialã,/ plini de mister// treacã prin soare,/ treacã prin
poezie (Editura Sinteze, Galaþi, 2005, 92 de pagini), ger”.
incitat (nu surprins) ºi de aprecierile prefaþatorului, dar Cineva – n-am reþinut cine, dar nici nu mã priveºte –
ºi de, fragmentar, ale altor condeieri. spunea cã autorul nostru face „dincolo de aventura
Sunt favorizat, oricum, cã referirile mele au în liricã, o incursiune în spaimele neputinþei sale de a ieºi
atenþie ultimul volum; altfel spus, cel mai bun dacã din «coºmarul vicios», care este lumea”. Fals. Care
evoluþia artisticã s-a înscris în logica maturizãrii coºmar vicios Poetul, de niciunde, nu este, nu poate fi
artistice, fapt de care nu am motive de îndoialã. Dar maladiv. El doar se preface, pentru ca noi sã descoperim
sunt, totodatã, ºi în zona informaþionalã caracterizatã antidotul trãirilor mai cenuºii pe care le încercãm. Poeþii
de sicitate, sperând însã s-o reprim. Mã regãsesc, ºi eu, nu sunt filosofi, ei doar filosofeazã pentru noi. Ei sunt
în vieþuirea umoralã a poetului Coriolan Pãunescu, cel niºte „prefãcuþi”, donatori de optimism ºi frenezie.
care, asemenea mie, apeleazã la retoricã pentru a-ºi Proba „În ziuã, zarzãrul în floare/ mi-a bãtut cu
descoperi propria putinþã existenþialã: „În semne m- ramurile-n geam/ ca o mânã rece, vestitoare,/ dintr-un
ascult ca un vuiet primar/ ºi pururi mã-ntreb cine-am trup pe care îl visam.// Îmi pãreau mirese la fereastrã/
fost, cine sunt/ Dacã asuprã-mi e o stea ori un simplu florile în albul lor virgin,/ ºi gândeam cã-n lumea
pulsar,/ bolnav de neliniºtea acestui pãmânt!” (pg. 39). noastrã/ descindeau din vremile ce vin.// Au pãtruns în
Dacã timpul acestei întâlniri ne-ar fi drastic limitat ºi casa vieþii mele/ vestitori gingaºi din infinit,/ un
somaþi sã formulãm o concluzie fundamentatã strict pe mãnunchi roz-alb de stele/ din neantul lunii rãsãrit.//
aceste patru versuri, am spune, negrãbiþi, cã Poetul este ªi-am simþit o crudã tulburare:/ pe-axa Terrei seun
mare iubitor de viaþã, „bolile” (între ghilimele) ale ntâmpla ceva,/ cã dispãruse zarzãrul în floare/ ca sã
Terrei fiind chiar neliniºtile magnanime întreþinãtoare a rãsarã-n noaptea altcuiva” (Poveste în alb, pg. 53).
tot ceea ce este miºcare pe Planeta Albastrã. Poetul nu Coriolan Pãunescu a venit spre noi cu al 11-lea
este un terapeut, ci un observator cu acuitatea judecãþii volum de versuri, în care-au încãput doar 64 de poeme.
decise, adicã de necombãtut.
Cifrã întâmplãtoare sau ba, nu ºtiu; nu mã întreb. Dar
Dar nu ne oprim aici, deºi v-aº îndemna pe d-voastrã toate poemele sunt precum faldul greu de catifea; tesã-l
descoperiþi în creaþie, indiferent dacã acesteia i s-a nvãluie cu o undã de rãcealã irealã, pentru a te cuprinde
dat sau nu, pânã acum, o definiþie majoritar acceptatã. – apoi în vãpãi fierbinþi. Coriolan Pãunescu n-o fi avut,
Coriolan Pãunescu, profesorul, a construit, în acest poate nici nu are intenþia de a revizui ºi-apoi revoluþiona
volum, un adevãrat spectacol al verbului, spectacol poezia lumii, dar completeazã un front imens în care
care nu suferã de indecenþã, nici aici, nici în poezia fiecare mãrºãluitor este important ºi unicat.
lumii. Asta e, pentru cronicarul din mine, dovada cã dl. N-am timp, chiar n-am timp, sã cobor pânã-n
Coriolan Pãunescu simte poezia ca pe un dat divin, nu adâncul fântânii acestui poet, dar promit cã voi încerca
ca pe ceva material, cu trup. Titlul volumului e o sã-l aºez într-o grilã largã pentru a-l consulta, alte
capcanã. El deºteaptã înþelegerea, implicarea, proiecte fiind acum la rând...
aprofundarea, descoperirea ºi folosirea unei forme „...Aº vrea sã ascult ºi azi o-ntâmplare/ cu voievozi
superioare de comunicare cu semenii, care este versul. ºi duºmani ce-atacã în cete -/ oh, iarna asta în suflet mã
Autorul se contopeºte cu poezia; din aceastã pricinã, doare/ privindu-þi tabloul în albul perete.// Mai pune un
BAAADUL literar anul I, nr. 1, mai 2007
27

lemn, bunicule-,n sobã/ cã uite a prins sã îngheþe spre târziu” (Ecouri din Esenin, pg. 90).
searã/ ºi hai, sã mai stãm o clipã de vorbã./ ce viscol D-l Coriolan Pãunescu e cel care, în ziua de 11
nebun se aude pe-afarã!” (Un tablou în perete, pg. 56). martie 2006, la Bârlad, a fost gazda noastrã de spirit.
ªi în alt loc: „Mã iartã, mamã, cã eu, în urbea veche,/ Aºteptãm sã ne mai primeascã, în Casa Domniei-Sale, ºi
furat de grija zilei, am uitat sã-þi scriu./ M-am tot lãsat altã datã.
culcat pe o ureche/ dar pentru veºti-acasã nu-i încã prea
Invitaþie la taifas
Depun mãrturie cã, citind cartea de povestiri Taifas Autorul a preferat sã nu violenteze mentalul
la ªapteape* a prozatorului Coriolan Pãunescu m-am tradiþional, lãsând întreg arealul lui de credibilitate.
bucurat redescoperindu-mi plãcerea de a pãtrunde în Hurjui trebuia pedepsit pentru rãul conºtient fãcut din
sufletul ºi universul scriitorilor.
ignoranþã ºi din orgoliu. În contextul vremii aceleia,
Cartea lui Coriolan PÃUNESCU este o contribuþie de când arbitrariul era guvernator absolut, obscurantismul
neºters la consolidarea semnului heraldic care rãmâne singurul cu încãrcãturã vaticinarã. Aºteptarea
întipãreºte, în mentalul nostru, cea mai veche împlinitã are valoarea unei sentinþe corecte... (Sub
îndeletnicire a acestui neam de þãrani, înnemuritã chiar aripa lui nevãzutã)
de cei care au fost întotdeauna omiºi de la ospãþul mare O îmbinare aproape neverosimilã între real ºi
al „aleºilor” naþiunii. Cartea aceasta, cu cele fantast, încât te poþi întreba, dacã eºti cititor întreg la
unsprezece construcþii epice, majoritatea de excepþie, minte, cine-i cu adevãrat normal Cel care-ascunde
este o ofrandã oferitã cu smerenie memoriei bunicilor ºi gândurile, fãcând-o pe-a-nþeleptul sau cel care le zice
strãbunicilor noºtri din veac ºi, nu mai puþin, nouã. ca inconºtientul, dar ºtie de ce-o face Valabilã rãmâne
Zona geograficã e relativ restrânsã ca areal, dar morala cu vestimentaþie avangardistã: Împãratul sau
problematica poate fi extinsã la nivel naþional. Þinutul Mãscãriciul! (Nebunul)
Covurluiului devine un genius loci; toponime ca Pojoga, Oare ce pãcate au avut de tras cei care au intrat în
Valea Slivnei, Roºia, Meria, Horincea, Valea Chinejii, colectivã dupã ce au fost schingiuiþi! Iar când cãlãii, cei
Jorãºti, Moscu, Jirul, Oasele, Bucºani, Bereºti, Bujoru, cu munca de lãmurire, sunt Ibrahim ºi Vârtosu, sãraci, e
ªapteape sunt niºte pietre de hotar care grãniþesc o adevãrat, dar cu care Cercan sau Vasile fãcuse rãzboiul,
lume. Mai ales o lume umoralã de stãri, în care ineditul e fuseserã rãniþi împreunã, ce mai poþi spune „Nu vrei
atât de arhaic, încât te ameþeºte infuzia de fantastic din mã, la colectiv, nu vrei Te-ai dat cu chiaburii, nu-i aºa”
imensul realism palpabil care-þi aminteºte mereu cã ªi „l-au prins, l-au cãlcat în picioare, cu cizmele lor mari,
trãieºti în cotidian. Deºi despre trecut vorbesc, cu blacheuri late ºi potcoave la tocuri. Erau ca niºte tauri
povestirile toate nu-s paseiste, raþionalul retoric e dezlãnþuiþi; mugeau ºi loveau ca niºte apucaþi”. Finalul
autoruminant ºi, ca o consecinþã frizând firescul, nimic La spital, întrebat „cine-au fost”, deºi ºtia, deºi-i
nu e oþios.
vãzuse, Vasile a zis: „Nu ºtiu. Nu ºtiu cine. Era noapte”.
Nu e greu de reprodus subiectele povestirilor din Mai e nevoie sã spunem de partea cui e morala
volum. Aº fi însã tentat sã cuprind într-un singur tot Cine-i om ºi cine-i... (Ochii lui Ibrahim)
episoadele numite povestiri, fiindcã dl. C. Pãunescu ar fi Ceea ce frapeazã în povestire, dar nu mai puþin
putut – dacã era mai curajos – scrie un roman ai cãrui eroi decât în celelalte, însã în asta parcã sare mai mult în
sã fie toþi þãranii domniei-sale. Spaþiul Moldovei de Jos ochi, este limbajul. Bogat, uºor ironic, necãutat ºi, mai
ar fi devenit cadru ideal în care sã fie plasatã lumea abitir, sfãtos. Doar tot ne aflãm la taifas! Iatã o mostrã:
ruralã atât de cunoscutã autorului, iar drama epicã ar fi „Numai cã lui, bãtrânului Ion Stavãr, nu-i trebuie vin ca
fost trãirile topite într-o acþiune care ar fi interesat ºi sã povesteascã, ci numai chef de taifas, aºa cum are el
senzaþionat.
astãzi. Nu cã nu ar fi bunã ori cã nu i-ar plãcea licoarea
Dar n-a fost sã fie, eu vãzând încã în dl. C. Pãunescu asta, ca sângele Domnului, dar – zice el – îºi are ºi vinul
un romancier care s-a încãpãþânat sã nu aparã.
rosturile lui. El, spune bãtrânul, nu se bea oricând, ca
* apa de toate zilele. Vinul îºi are un anume dichis. Se bea
ªi-acum, cu o celeritate care i-ar face invidioºi ºi pe numai atunci când omul are un motiv serios; bunãoarã,
cei mai buni alegãtori, voi trece, în altã ordine decât în când sãrbãtoreºte ceva ori când îþi intrã musafirii în
carte, toate povestirile volumului.
casã, când e hramul bisericii, de ziua numelui ori a celei
A murit Hurjui, comunist din oportunism, unealtã a de naºtere. În sfârºit, de Paºti ori de Crãciun, dar ºi de
regimului. Pedeapsa, pentru Hurjui, venea oricum. Chiar alte sãrbãtori, atât de multe în calendarul nostru ºi în
dacã dintr-o întâmplare, sorã cu coincidenþa.
familia noastrã de români. ªi se mai bea când omul se
28 anul I, nr. 1, mai 2007
BAAADUL literar

aºeazã la masã, câte un pahar acolo. Altfel, este inima, pe care „nu se mai sãtura ascultând-o ca pe-o
beþivãnealã curatã”.
amintire, sau ca pe o veste sositã de dincolo de hotarele
Curatã lecþie; completã, uºor umoristicã ºi firii”.
metodicã. Autorul depãºeºte realitatea, exacerbând-o, dar n-
Nemulþumirile lui moº Ion Stavãr Doar niºte pãreri, o pãrãseºte niciodatã. (Înþeleptul Vasile)
repede amendate de un deputat uitat în Parlament de pe O poveste aproape neverosimilã dacã n-ar fi fost
la-nceputurile lui 1990. ªi parcã i-a pãrut rãu cã ºi-a tãinuitã o viaþã de bãtrânul Simion. Dragostea din
rostit pãsul: „doctorii au început sã ne coste prea mult, tinereþe pentru Mãriuca declanºeazã, la bãtrâneþe,
iar ºcolile oraºului par a se ºterge din memoria þãranilor sfârºitul. Posibil ºi, totuºi, neverosimil parcã. Dar cine
ca niºte amintiri îndepãrtate. Nu mai sunt burse pentru cunoaºte ºi ºtie, în totalitatea lui, sufletul omului!
cei tineri, nu mai sunt locuri de muncã, nu mai sunt bani (Poveste de dragoste)
pentru agriculturã ºi ºcoli, totul s-a dus pe apa Un crâmpei psihanalitic, o memorie în memorie,
sâmbetei!”
gânduri avalanºate întrerupte de secvenþe conºtiente
Norocul lui Cã acasã îl aºtepta Leonora care „îi care se supun apoi unui avatar inefabil. Scufundarea în
zâmbi, bucuroasã, de parcã nu l-ar fi vãzut de-o lunã”, neant, alb sau negru, nu conteazã, e salvarea. Cititorul e
fãrã sã uite cã se ºtiau „pe când erau numai de-o abandonat ºi aventura eroului, cine ºtie, continuã.
ºchioapã; adicã numai atãtica, cum aratã dânsul de la (Ploaia)
pãmânt cãtre centura lui militãreascã”, mândru tare cã- E o povestire în care apologia moderatã a
i din satul ªapteape, cu oameni vechi, coborâtori din devotamentului absolut în dragoste devine, printr-o
rãzeºii Sfântului ªtefan. (Taifas la ªapteape)
metamorfozã miraculoasã, poate singura cale de a intui
E în ton, dar nu e în temã, decât dacã acceptãm o exhaustiv extremitãþile unui motiv literar de o gravã ºi
tangentã întâmplãtoare la mentalul obscurantist eternã umanitate.
þãrãnesc. Dar e scrisã povestirea de aceeaºi mânã Bãtrânului Grigore degeaba i-a spus lui popa
vivace, atât cât sã cred cã hifele alcãtuiesc o cantitate Dumbravã cã „unul din noi pleacã acolo, unde nu-i nici
de miceliu care sã facã din ciuperca „Mereulius întristare ºi nici suspin (...) Dar plecãm, oare cu
lacrimans” o minciunã credibilã; cã adicã ºi unele icoane adevãrat” Anica, nevasta plecatã acolo, „ce femeie
plâng... (Mereulius lacrimans)
bunã ºi rãbdãtoare mai era femeia asta a lui. Cum nu
Oniricã. Un onirism bine pitit în falduri de memorie mânca ea niciodatã, pânã nu venea el acasã, ºi cum se
activã, nu mai mult decât posibilitatea alunecãrii din fãcea cã niciodatã ea, Anica, nu-i ieºea din cuvânt!”
real în virtual. O obsesie coºmarescã cu zimbri, asta ar fi Moº Grigore, turnându-ºi din sticlã, îºi închipuie cã
tema povestirii. Zimbrul înseamnã vitalitate ºi Anica e acum lângã dânsul ºi-i laudã vinul. A dat fuga în
demnitate. Dar vremea lor, un timp, a trecut, iar casã ºi a adus douã moºoicuþe de lut, pãstrate de la
demnitate nu mai auzise nimeni sã vorbeascã. nunta lor, le-a umplut, una dând-o femeii lui. Când a
Cooperativa agricolã trebuia ºi deci putea sã fie plecat, plutind uºor, pe poarta dinspre grãdinã, s-a auzit
modelul, iar zimbrii fuseserã prefãcuþi în stane de la poartã o maºinã. Veniserã copiii de la oraº: Ana, de 8
piatrã. ani, Mihai, de 10 ani, Irina, nora ºi Constantin, fiul lui. S-
Putem, altfel zis, vorbi de scriitorul psihanalist... a mirat mult bãiatul vãzând cele douã moºoicuþe, dar s-a
(Drumul Zimbrului)
bucurat cã a avut musafiri, deºi ºtia cã moºoicuþele nu le
Pãdurarul statului, Constantin Abrudeanu, scoate tata niciodatã. Dacã se sparg „Cine-a fost, tatã”
rememoreazã, „desigur printr-o altã memorie”, ªi parcã înseninat, dar tremurându-i buzele, „de pe
întâmplãri din rãzboiul al 2-lea, spre sfârºitul lui. scãunelul acela, grosolan, fãcut din bardã”, bãtrânul
Coincidenþã sau nu, el l-a prins pe cel care îi secerase Grigore abia a vorbit... „– A fost... înaintea voastrã (...).
unitatea cu mitraliera dintr-o cãruþã de manutanþã. „Era Am vãzut-o, era îmbrãcatã ca atunci, demult, când neun
ungur, cândva înrolat în armata germanã. Acum o am luat. Purta ie ºi era tânãrã, frumoasã, dar palidã. I-
fãcea pe felcerul pe la un dispensar”. ªi a fost prins în am cerut sã bea, ºi eu am crezut cã a bãut, însã vãd
dealul Slivnei, toatã lumea minunându-se de mintea ºi moºoicuþa ei neatinsã. Deci, este adevãrat cã morþii nu
de curajul lui Constantin, pãdurarul.
beau”.
Tâlcul povestirii nu trebuie povestit. N-o face nici ªi refuzând oferta serioasã a fiului de a-l lua cu el la
autorul. Dar cine ºtie sã citeascã, pricepe. ªi-apoi oraº, moº Grigore i-a zis cu voce stinsã, dar clarã: „– Nu
literatura nu acuzã; relateazã, uneori, fapte ascunse în merg acolo. Nu pot. Acolo, unde v-aþi mutat voi, ea nu ar
strãfundurile fiinþei rãscolite, care „mãrºãluieºte” ºti niciodatã sã vinã. Niciodatã... Ea aici o sã mã caute...
mereu alãturi de cineva... (Prinsul)
mereu. ªi cât ar fi de deznãdãjduitã sã nu mã gãseascã!”
Rãspundea aproape omeneºte, doar fãrã grai, la Coriolan Pãunescu încheie magnific povestirea în
numele de Vasile. Calul lui Dumitru simte ºi care, fãrã sã fi dezbãtut cauzele destrãmãrii satului sub
reacþioneazã. ªi-l emoþioneazã pe Dumitru, care va comunism, le-a sugerat pe toate: „În zare, pe tãrâmul
renunþa la a-l mai da sã-l facã salam, în timp ce-i asculta celãlalt, aºtepta o umbrã”.
BAAADUL literar anul I, nr. 1, mai 2007
29

Dacã inefabilul este cumva un concept concret, el Ofensiva oraºului împotriva satului, fiind de naturã
nu va putea fi probat decât cu argumentele ideologicã, n-a izbândit. Învingãtor tot mânuitorul
sentimentale ale lui C. Pãunescu. (Grigore)
plugului a rãmas, dovadã „renaºterea” de dupã
Revoluþie, renaºtere adevãratã, cu toate convulsiile ei.
* Coriolan Pãunescu vede altfel, chiar de nu ne-o
* * spune, relaþia omului de la þarã cu progresul. El iubeºte
Cred cã am descifrat unul din misterele scrisului. N- moºoaica de lut, bãrdaca, dar nu refuzã paharul de
a fost niciodatã o meserie de pe urma cãreia sã trãieºti, cristal.
chiar dacã unele puþine excepþii ar susþine-o.
Insist pe stãrile aproape psihanalitice pe care
Oricum, pentru Coriolan Pãunescu nu este o meserie autorul ni le dãruieºte într-un context exasperant de
(cuprinsã într-un nomenclator), ci altceva; mai profund personal. Superficialii vor gãsi similitudini formale – fãrã
ºi mai simplu în acelaºi timp; mai ascuns ºi mai la- îndoialã, cu Sadoveanu, T. Pamfile sau V. Voiculescu, dar
ndemânã ca nimic altceva; greu de pãstrat ºi uºor de cititorul exersat va rãmâne în final cu un gust plãcut al
pierdut; e un joc la îndemâna ta ºi niciodatã originalitãþii unui prozator care sondeazã vastul
descoperindu-i ritmul care simþi cã nu l-ai prins.
þãrãnesc nu cu nostalgia dupã gardul de cãtinã, ci cu
ªi, totuºi, Coriolan Pãunescu pare cã a înþeles credinþa cã mai importante sunt detaliile sufletului
ludicul în felul sãu. Povestirile din volumul Taifas la þãrãnesc care nu trebuie neapãrat cãutat doar în spatele
ªapteape sunt o retroversiune a unei lumi trãite de autor sumanului, ci chiar ºi în culoarea artificial spãlãcitã a
în toate cutele ei ºi care abia acum îºi releveazã blugilor.
adevãrurile neintuite atunci. De aceea, povestirile Conclud: modernismul nu trebuie definit. El se
domniei-sale au devenit scene, momente, episoade, afirmã. Punctum.
fiindcã azi nu ne mai intereseazã întregul (de va fi fost),
ci stãrile, trãirile, care, acumulate în decenii, îºi _____________
etaleazã acum semnificaþiile într-o exacerbare, *) Coriolan PÃUNESCU, Taifas la ªapteape, Editura
paradoxal, reþinutã ºi, de aceea, omeneascã. Fundaþiei Academice „Danubius”, 2006, Galaþi, 203
Autorul nostru scrie despre þãrani nu ca despre niºte pagini.
victime, întrucât drama lor tragicã e una eternã ºi realã.
Scriitorul Coriolan Pãunescu, asistând la prezentarea volumului sãu Taifas la ªapteape, fãcutã de criticul literar Gruia Novac.
În mijloc: pictorul Aurel Manole din Galaþi ºi ing. Radu Lazãr (Bârlad).
Eram în anul 2006.
30 anul I, nr. 1, mai 2007
BAAADUL literar

PORTRET FIDEL
Gheorghe CLAPA
Însemnãri despre compozitorul
GHEORGHE CUCU
În partea nord-vesticã a fostului judeþ Tutova, astãzi judeþul Vaslui, la 27
km nord-vest de Bârlad, pe drumul judeþean Bârlad-Bacãu, în plin podiº
moldovenesc ºi pe valea pârâului Tutova, se aflã o aºezare omeneascã numitã
Puieºti, care pe vremuri se numea târgul Puieºti ºi era reºedinþã de plasã, iar
astãzi se numeºte comuna Puieºti ºi este centru de comunã, alcãtuitã din
ºapte sate cu un total de 7.760 locuitori ºi cu o suprafaþã de 12.054 hectare,
cu liceu agro-industrial, cu spital, cu douã case de naºteri, cu cãmin cultural,
cu cinematograf, cu bibliotecã ce numãrã mii de volume, cu unitãþi
comerciale, cu unitãþi prestatoare de servicii pentru populaþie ºi cu multe
alte mijloace pe care civilizaþia actualã, timpurile pe care le trãim, ni le
oferã. Nu peste mult timp existã posibilitatea ca Puieºtii sã obþinã statutul de
localitate urbanã, fiind deja în curs de sistematizare.
În aceastã localitate a vãzut lumina zilei Gheorghe Cucu, unul dintre cei
mai înzestraþi compozitori pe care i-a avut poporul nostru, unul dintre cei mai
luminaþi profesori de muzicã vocalã, unul dintre marii dirijori ai neamului
nostru ºi strãlucit culegãtor de folclor. S-a nãscut la 22 februarie 1882. A
dispãrut din viaþã la vârsta de numai cincizeci de ani. Era fiul þãranilor Vasile
ºi Nastasia Cucu, truditori pe moºiile boiereºti din jurul Puieºtilor. Copilãria
ºi-a petrecut-o în satul natal. Cursurile ºcolii primare le-a urmat la Bârlad,
fiind întreþinut de unchiul sãu dupã mamã, Ion Butoi, cântãreþ ºi profesor la
ªcoala de cântãreþi. Încã din clasele primare s-a fãcut cunoscut ca un foarte
bun corist, încredinþându-i-se chiar ºi conducerea corului de copii la diferite
serbãri ce se organizau în cadrul ºcolii.
Dupã absolvirea ºcolii primare, fiind sãrac, n-a putut pãtrunde în alte
ºcoli din Bârlad; s-a prezentat la examenul de admitere la ªcoala de cântãreþi
bisericeºti din Bârlad ºi datoritã vocii frumoase ce avea a reuºit primul între
60 de candidaþi. Director al ªcolii de cântãreþi din Bârlad, pe acea vreme, era
eruditul psalt Damian Rânzescu care ocupa ºi catedra de psaltichie. Ca
urmare, în toþi cei patru ani de ºcolarizare (1893-1897), s-a ocupat
îndeaproape de elevul Cucu Gheorghe, urmãrind dezvoltarea talentului cu
care era dotat. Dupã exemplul lui Damian Rânzescu, s-au ocupat îndeaproape
de talentatul elev ºi profesorii Ion Butoi la psaltichie ºi Anastasie Popovici la
teorie ºi solfegii.
Dupã terminarea ªcolii de cântãreþi bisericeºti din Bârlad, neavând
posibilitatea sã-ºi continue studiile, s-a angajat cântãreþ de stranã la biserica
„Sfinþii Voievozi” din Brãila (1898-1899) ºi apoi s-a transferat la Bucureºti, la
biserica Brezoianu, mai întâi în postul de cântãreþ bisericesc (1900-1904) ºi
apoi în postul de dirijor de cor bisericesc (1904-1907). Dupã ce s-a transferat
la Bucureºti s-a ºi înscris la ºcoala superioarã de muzicã bisericeascã, pe care
a absolvit-o în anul 1903. În acelaºi an, pe baza diplomei de absolvire a ªcolii
superioare de muzicã bisericeascã, s-a înscris la Conservator, pe care l-a
absolvit în anul 1907.
Prin talentul ºi comportarea sa a atras atenþia profesorilor de la
Conservator. În anul 1907, când a terminat Conservatorul, se ivise un post
vacant de dirijor de cor la Capela Românã din Paris. La cererea Mitropolitului
din Bucureºti, Conservatorul a recomandat pentru acest post de dirijor pe
proaspãtul absolvent Gheorghe Cucu. Aºa cã în anul 1908 Gheorghe Cucu
pleacã în capitala Franþei, ocupã postul de dirijor la Capela Românã din Paris
ºi-ºi continuã studiile de compoziþie cu profesorul Vincent d'Indy, armonie ºi
BAAADUL literar anul I, nr. 1, mai 2007
31

contrapunct cu Georges Caussede, iar armonia ºi ºi melodii ale lui G. Cucu, colecþie care a slujit ca sursã
orchestraþia la „Schola Cantorum” a fãcut-o tot cu de inspiraþie la o întreagã generaþie de compozitori,
Vincent d'Indy, care era un dascãl francez de notorietate între care amintim pe Nicolae Lungu, Jan Potolea, A.
mondialã în studiul formelor muzicale severe ºi care s-a Vieru, S. Drãgoi, P. Vlaiculescu, D. D. Stancu, Tr.
ocupat îndeaproape de studentul sãu Gheorghe Cucu. Popovici, N. Ionescu, C. Palade ºi alþii.
Dupã terminarea studiilor de la Paris se întoarce în Ca sã ne putem face o idee sumarã despre
þarã unde a fost încadrat profesor la ªcoala superioarã diversitatea operei muzicale a lui Gh. Cucu, vom arunca
de muzicã bisericeascã din Bucureºti devenitã în anul o privire asupra întregii sale opere muzicale, împãrþitã
1928 Academie de muzicã bisericeascã, unde a precum urmeazã:
funcþionat din anul 1912, pânã la moarte. În timpul I. Muzicã vocal-simfonicã: „Pãstoriþa” (1910),
funcþionãrii ca profesor la ªcoala superioarã de muzicã tablou muzical pentru contraltã, cor bãrbãtesc ºi
bisericeascã, apoi la Academia de muzicã bisericeascã, orchestrã micã, versuri de G. Coºbuc.
a mai îndeplinit urmãtoarele funcþii: dirijor la II. Muzicã coralã: „Foaie verde baraboi” (1902), cor
Societatea coralã „Carmen” din Bucureºti, de la mixt, versuri populare; „Foaie verde cimbriºor” (1902),
întoarcerea în þarã (1912) pânã în anul 1928; dirijor al cor mixt, versuri populare; „Sfinte Dumnezeule”
corului Mitropoliei din Bucureºti de la întoarcerea în (1904), cor mixt (bãrbãtesc); „Heruvicul” în mi major,
þarã (1912) ºi pânã la trecerea cãtre Domnul; profesor la cor mixt; „Rãspunsurile liturgice” (1905), cor mixt;
Conservatorul din Bucureºti din 1918 pânã la mutarea „Ursitoarea” (1907), cor bãrbãtesc, versuri populare;
cãtre Domnul; profesor de muzicã psalticã ºi vocalã la „Sus, bãdiþã” (1908), cor mixt, versuri populare;
Seminariile Central ºi Nifon din Bucureºti din 1920 pânã „Stema þãrii” (1908), cor mixt, versuri de G. Coºbuc;
la sfârºitul vieþii.
„Pui de lei” (1908), cor mixt, versuri de Ion Neniþescu;
Având greutãþi materiale, a fost ne voit sã „Mincinosul” (1910), fabulã pentru cor mixt, versuri de
suplineascã ore de muzicã la catedre vacante din I. U. Soricu; „La noi” (1910), cor mixt, versuri de I. U.
Piteºti, Turnu Severin ºi Slatina ºi, totodatã, sã dea ºi ore Soricu; „Crãciunul” (1910), cor mixt, versuri de I. U.
de muzicã (voce ºi pian) la anumiþi copii din familii Soricu; „Luceferii” (1910), cor mixt, versuri de P. Dulfu;
„mari”, iar în timpul liber, dacã mai avea, compunea. „Foaie verde dediþel” (1911), cor mixt, versuri
Acest program încãrcat i-a grãbit sfârºitul. A decedat la populare; „Pe ridichi de Hohorinã” (1911), cor mixt,
24 august 1932. versuri populare; „Rãspunsurile mari în Si major”, cor
Concomitent cu serviciile prestate se ocupa intens mixt; „Imn Fecioarei”, (1915), cor pentru 3 voci egale,
ºi pânã la epuizare cu compoziþii din strângerea versuri de V. Alecsandri; „Axion duminical în la major”,
folclorului, ajungând un mare ºi neîntrecut maestru al cor mixt; „De frumuseþea fecioriei tale”, podobie
armoniei de stil popular ºi un excelent culegãtor ºi pentru cor mixt; „Nu pricep curatã”, catavasii la
prelucrãtor. Precum singur mãrturiseºte într-o amintire, Întâmpinarea Domnului, cor mixt ºi solo bas; „Axion
ajunsese sã nu doarmã decât 2-3 ore pe noapte ºi restul duminical în si bemol”, cor mixt; „Miluieºte-mã
timpului îl folosea pentru îmbogãþirea repertoriului ºi Dumnezeule”, concert religios pentru 3 voci egale;
pentru continua lui pregãtire muzicalã, lucrând „Cântãrile Sfintei Liturghii”, Bucureºti, Editura
continuu ºi cu o mãiestrie excepþionalã în domeniul Institutului Biblic, 1933; „La râul Vavionului” (1932),
vocal. Din acest timp ne-au rãmas de la el lieduri, coruri concert pentru cor mixt, cor de copii ºi solo sopran.
ºi prelucrãri de folclor, stãpânind cu autoritate polifonia „Cântec de dor” (1924), cor mixt, versuri populare;
în stil popular. Miniaturile corale „Ursitoarea”, „Cântec „Imn patriarhal” (1926), cor mixt; „Zece cântece
de dor”, dar mai ales capodoperele „Haz de necaz”, religioase” pe trei voci egale; „Mânia” (1929), cor mixt
„Om fãrã noroc” („Frumosul vine pe apã”), l-au impus cu solo alto ºi bariton, versuri populare; „Haz de necaz”
definitiv printre clasicii genului. Culegerile lui au (1929), cor mixt, versuri populare, editat de Ed. Soc.
depãºit 500 de melodii, dintre care peste 250 au vãzut Compozitorilor români (1929); „Doina”, cor bãrbãtesc,
lumina tiparului. De exemplu: „Cântec pentru copilaº”, versuri populare; „Mãrioara”, cor bãrbãtesc, versuri
pe o voce; „Cântec de dor”, pe trei voci; „Mãrioara”, pe populare. „Oraþie de nuntã”, cor pentru patru voci
douã voci: „Mânia”, pe o voce ºi multe altele. A compus egale” (mixt); „Om fãrã noroc” (1931), cor mixt, versuri
ºi cântece cu versuri proprii, dovedindu-se a fi ºi un populare, editat de Ed. Soc. Compozitorilor români
talentat poet. De exemplu: „Mâine anul se-nnoieºte”, (1937) ºi de E.S.P.L.A., Bucureºti, în 1952 sub titlul
pe douã voci; „Satirã”, pe trei voci; „Foaie verde fir „Frumosul vine pe apã”, coruri pentru teme populare
mohor”, pe o voce º.a. A scris ºi melodii simple. De româneºti, editat de Editura Scrisul Românesc în 1932;
exemplu: Melodia datã ca solfegiu în Manualul de „Trei coruri religioase” pe trei voci egale, ediþie
muzicã pentru clasa a VII-a ºi multe altele. În anul 1936 îngrijitã de Iustina Cucu ºi editatã de Editura Cartea
C. Brãiloiu a realizat o colecþie postmortem de cântece Româneascã în 1937; „Dor de primãvarã”, cântec
32 anul I, nr. 1, mai 2007
BAAADUL literar

pentru copilaºi; „Mâine anul se-nnoieºte”; „Înainte”; Cana Galileii”, „O minune”, „Îngerul a alergat”, „Ici în
„Mulþi ani trãiascã”; „Floricicã galbenã” ºi multe altele, zori”, „Cântec de stea”, „Sângerelul soarelui”, „De la
toate pe versuri populare ºi pe versuri proprii, care l-au naºtere la botez”, „În grãdina raiului”, ºi foarte multe
arãtat a fi un neîntrecut creator de lieduri, coruri ºi altele din cele 218 colinde culese ºi armonizate.
prelucrãri de folclor, cum ºi un mare stãpânitor al VII. Coruri mixte. „Sus bãdiþã”, „Greierul” (versuri
polifoniei în stil popular.
I. U. Soricu), „N-am o scarã sã mã sui”, „Toamna”
III. Armonizãri ºi prelucrãri de folclor. O bunã (versuri de ªt. O. Iosif), „Trandafir frumos”, „Coroanã
parte din activitatea lui Gheorghe Cucu a fost închinatã de viºinel”, „Frunzã verde de doi brazi”, „Frunzã verde
adunãrii, armonizãrii ºi prelucrãrii de colinde. Prima poamã neagrã”, „Nunta”, „Colindã olteneascã”, „Hai la
lucrare de acest gen, care cuprindea 12 colinde rai”, „La chef”, „Vara”, „Azi clopotele cântã”.
populare, a fost editatã în 1924; a doua lucrare tot de VIII. Cântece pentru copii. „Moºul ºi cocoºul”,
acest gen intitulatã „Colinde populare” a fost editatã de „Ciocârlanul”, „Piticii” º.a.
biblioteca „Apostolul” din Bucureºti în 1926; a treia Fiind un profund cunoscãtor ºi al muzicii psaltice ºi
lucrare, intitulatã „Colinde populare” a fost editatã al muzicii liniare, o bunã parte din viaþa lui a închinat-o
personal în anul 1928; a patra lucrare tot de acest gen, slujirii ambelor feluri de muzici, fiind printre primii
intitulatã tot „Colinde populare” a apãrut în ediþie muzicieni români care s-a ocupat cu transpunerea
îngrijitã de Pr. Eugen Bãrbulescu în Editura Cugetarea muzicii psaltice ºi pe cel al muzicii liniare. Din perioada
din Bucureºti în anul 1932; a cincea lucrare de colinde începãtoare din viaþa lui, când a trebuit sã funcþioneze
populare a apãrut în ediþie îngrijitã tot de Pr. Eugen la strane bisericeºti, spre a-ºi putea câºtiga existenþa
Bãrbulescu, în editurã proprie, în 1932, iar a ºasea familiei ºi spre a-ºi continuat ºi studiile, ne-a rãmas o
lucrare de colinde populare intitulatã „Buchet de seamã de cântãri bisericeºti, creaþie a lui, care sunt
colinde populare” a apãrut tot în ediþie îngrijitã de Pr. inserate în cãrþile de stranã ºi pe care Biserica le
Eugen Bãrbulescu în Editura Cugetarea în anul 1940. pãstreazã ca pe un adevãrat tezaur de artã. Liturghia lui
IV. Muzicã vocalã (voce ºi pian). „Maintenant que Cucu se foloseºte ºi azi în Bisericã pe aproape tot
je t'ai revu” (1910), versuri de N. Hârjeu; „Monodie” întinsul þãrii. Aºa cã Biserica în general are o moºtenire
(1910), versuri de Ronsard; „Ecoutez la chanson des preþioasã primitã de la Gheorghe Cucu, moºtenire
blés” (1910); „Je t'aime”, versuri de Jean Richepin; „Le pentru care Biserica i-a fost, îi este ºi-i va fi
ciel est transi”, versuri de Jean Richepin; „Cântecul recunoscãtoare.
codrului”, versuri de ªt. O. Iosif; „De paºti în satul În calitate de compozitor bisericesc ne-a lãsat un
vesel”, pastel pe versuri de V. Alecsandri; „Cântec”, adevãrat tezaur de piese religioase, între care amintim:
„Blestemul”, versuri populare.
„Sfinte Dumnezeule”, în re, în fa ºi în sol (prima lucrare
V. Culegeri de folclor. În istoria folclorului din de acest gen), „Veniþi sã ne închinãm”, „Fericirile” în
România, Gheorghe Cucu ocupã unul din primele locuri. sol, „Crucii Tale” în re, „6 Heruvice” în fa, do, re, mi, sol
Precum aratã C. Brãiloiu, Gheorghe Cucu a adunat peste ºi iar în re, „Rãspunsuri mari” în mi, si ºi fa diez, „Pre
500 de piese folclorice. La Institutul de etnografie ºi Tine te lãudãm” în mi, re, fa diez ºi do, „Axion” în la, si,
folclor din Bucureºti se aflã un manuscris al lui Gh. Cucu mi, „De Tine se bucurã”, „Nu pricep Curatã”, „Bine este
cu zece cântece populare; în biblioteca lui Gh. Breazu cuvântat”, „Fie numele Domnului binecuvântat”,
se gãseºte un manuscris-autograf al lui Gh. Cucu cu 32 „Vãzut-am lumina cea adevãratã”, „La râul
cântece populare; tot în biblioteca lui Gh. Breazu se mai Vavilonului”, „Miluieºte-mã Dumnezeule”, „De
aflã un manuscris-autograf al lui Gh. Cucu cu 218 frumuseþea Fecioriei Tale”, „Sã nu întorci faþa Ta”, „Sã
colinde munteneºti; într-o ediþie îngrijitã de C. Brãiloiu, se veseleascã cele cereºti”, „Naºterea Ta de Dumnezeu
editatã de Ed. Soc. Compozitorilor români, în 1936, a Nãscãtoare”, „Fecioara astãzi”, „Arãtatu-te-ai astãzi”,
apãrut o colecþie de 200 de colinde populare culese în „Împãrate ceresc”, „Dumnezeu este Domnul”,
anii 1924-1927 de la elevii Seminarului Nifon din „Mântuieºte Doamne poporul Tãu”, „Din tinereþile
Bucureºti.
mele”, „Cei ce urâþi Sionul”, „Acum mã voi scula, zice
VI. Coruri, Colinde pe douã sau trei voci. „Ia Domnul”, „Deschizând Tu mâna Ta”, „Iar întorcându-Þi
sculaþi boieri mari”, „Astã searã-i searã mare”, „În faþa”, „Cânta-voi Domnului”, „Îndulceascã-se vorba”,
oraºul Bethleem”, „Mâine anul se porneºte”, „Sculaþi „Mãrimuri”, „Glasul Domnului peste ape”, „Astãzi firea
boieri mari”, „Am plecat sã colindãm”, „Noi umblãm ºi apelor s-a sfinþit”, „Ca un om ai venit”, „Slavã
colindãm”, „Sus boieri nu mai dormiþi”, „Cetiniþã Tatãlui...”, „ªi acum...”, „Isaia dãnþuieºte”, „Sfinþilor
cetioarã”, „Pluguºorul”, „Sub umbriþa nucilor”, „Sub mucenici”, „Slavã Þie”, „Paharul Mântuirii”, „Veºnicã
poalele cerului”, „Cântã cucu-n colivie”, „Iatã lumea Pomenire”, „Bogaþii au sãrãcit”, „Prohodul Domnului”,
cã-nfloreºte”, „La un colþ de grãdiniþã”, „În vârful la „Doamne miluieºte”, „Crucii Tale” ºi multe altele, caremarii
meri”, „Doamne Iisuse Hristoase”, „Nunta din l recomandã ca un talentat compozitor bisericesc.
BAAADUL literar anul I, nr. 1, mai 2007
33

Medicinã ºi oralitate
Al. IONESCU
VIAÞA ÎNVINGE
ambulanþele, dau un procent deosebit de mare de mortalitate la locul „faptei”.
Acest lucru „pare” destul de „firesc” () la un moment dat, pentru cã nicãieri în
lume primul ajutor medical calificat nu poate fi acordat în timpul potrivit, pentru
cã acesta, ajutorul, nu poate sosi imediat la locul producerii îmbolnãvirii acute.
Nici în þãrile cu tradiþie în acest sens, ambulanþele nu pot sosi în timpul cel mai
scurt, la locul unde s-au întâmplat cazurile de moarte „iminentã” generate de
afecþiunile acute decompensate sau a accidentãrilor. De aceea, autoajutorul, sau
ajutorul necalificat în asemenea cazuri, este primordial ºi reuºeºte în procente
mari, cele arãtate mai sus, sã salveze pe aceºti bolnavi puºi în situaþii deosebite.
Astfel, „VIAÞA ÎNVINGE”.
Sã ne ocupãm, mai departe, de aceste aspecte, destul de larg expuse ºi în
acelaºi timp ºi expunerea de exemple deosebite.
În urmã cu câþiva ani, cãlãtoream cu maºina personalã pe o ºosea dintre graniþa
Austro-Cehoslovacã ºi Viena. La un moment dat, în faþa noastrã, cam la 10 minute
de acel loc, un microbuz, parcã era ceva mai mare, s-a rãsturnat în ºanþ, rezultând
un numãr de 26 victime din cele 29 de persoane câte avea vehiculul. Din cele 26 de
victime, 4 dintre ele erau decedate din primul moment, iar celelalte 22, atenþie, îºi
dãdeau primul ajutor necalificat (în autobuz nu exista nici un cadru medico-
sanitar). Ce fãceau acei oameni care supravieþuiserã Unii dintre ei îºi fãceau
hemostaza provizorie prin legarea, fie a braþului, fie a coapsei, cu cordoane sau
alte „funii” (cele de la baretele unor raniþe mai mari), alþii fãceau hemostaza
provizorie prin aceleaºi procedee la alþi accidentaþi, care aveau ºi fracturi ale
membrelor; alþi pasageri ridicaserã accidentaþii dintre fiarele contorsionate ale
autobuzului, îi întinseserã pe câmpul megieº ºoselei ºi le fãceau, fie respiraþie
„gurã la gurã”, fie respiraþie artificialã transtoracicã, fie fãceau „masaj cardiac”,
deosebit de corect. La locul accidentului era un furnicar de oameni, TOÞI aveau
„treabã”, de dat primul ajutor „necalificat”. Bineînþeles ºi noi, eram 5 persoane în
maºina româneascã am ajutat 4 accidentaþi, dintre care doi dintre ei au decedat
imediat (aveau, probabil, fracturã de coloanã cervicalã mielicã, adicã fie cu
contuzia gravã a mãduvei spinãrii cervicale, fie chiar cu secþionarea acestei
mãduve). Dupã aproximativ 25 de minute au sosit, la faþa locului, 4 ambulanþe,
care aveau, pe fiecare maºinã câte doi medici ºi câte trei cadre medii sanitare, care
au continuat primul ajutor, de data aceasta „calificat” ºi au transportat toate
victimele la Viena. Apropo, mai muriserã încã 4 accidentaþi în timpul primului
ajutor medical „necalificat”. Nu mai ºtiu ce s-a întâmplat mai departe cu
accidentaþii, pentru cã noi a trebuit sã plecãm, sejurul nostru se apropia de sfârºit.
Am uitat sã mai relatez ceva deosebit de important ºi anume, la acest accident
sosiserã 3 echipaje de poliþie, care însumau 8 poliþiºti – ATENÞIE – toþi poliþiºtii, încã
de la sosirea lor, s-au angajat la acordarea primului ajutor „necalificat”, salvând
victime, nepreocupându-se, de loc, de situaþia accidentului. Iar un alt echipaj, tot
de „militari”, cu aparatura din dotare, tãiau fiarele contorsionate ale autobuzului,
scoþând victime, fie decedate, fie alte victime cãrora aceºti militari le dãdeau
primul ajutor „necalificat”.
M-am depãrtat de catastrofã cu kilometri buni, am oprit ºi am judecat cele
vãzute. Nu mi-a venit sã cred. Fãrã alte comentarii.
Alt exemplu, de data aceasta din þara noastrã. Eram de gardã la un spital dintr-
o localitate minierã. La ora 2 noaptea mã trezeºte sora de serviciu (erau surori încã,
nu asistente) cã a sosit o urgenþã. Era un miner, negru la faþã, care era înfãºat la un
bont de amputaþie de la nivelul antebraþului drept; pansamentul mult îmbibat cu
sânge. La nivelul 1/3 proximale a antebraþului de partea amputaþiei era un garou
Da, sigur cã da, ºi aº
putea spune de mai multe ori
„DA” însã numai cu o singurã
condiþie ºi anume, în cazul
nostru, cã la locul „faptei”,
adicã în zona unde s-au
petrecut lucrurile, adicã,
acolo unde s-a întâmplat
„cazul” – îmbolnãvirea acutã
sau accidentul, fie cel cu
pãþania, fie cei din jur,
accidental la locul cu pricina,
ºi-a dat primul ajutor
(autoajutorul), s-a acordat
primul ajutor necalificat. În
asemenea situaþii, un procent
mare, cel puþin 85-90% dintre
îmbolnãviþii acut scapã cu
viaþã, la locul faptei
(îmbolnãvirii), ceea ce este
deosebit de mult, faþã de cei
î m b o l n ã v i þ i a c u t s a u
accidentaþi, ce nu primesc
a c e s t a j u t o r m e d i c a l
necalificat, înregistreazã cel
puþin acelaºi procent sau
ceva mai mare, adicã 90-95%,
însã de cedare la locul faptei.
Se ºtie cã cel puþin în þara
noastrã îmbolnãvirile acute
sau accidentaþii care nu
primesc primul ajutor
„necalificat”, aºteptând
ajutorul medical „calificat”,
cel dat de cãtre personalul
medico-sanitar, adicã de
cãtre medic sau cadrul
medical mediu, venit cu
34 anul I, nr. 1, mai 2007
BAAADUL literar

deosebit de strâns, garou format dintr-o curea de
bretele. Însoþitorul mi-a povestit, în timp ce mã
pregãteam pentru operaþie. În timpul lucrului s-a surpat
un „zid” „betonat” de cãrbuni peste membrul superior
al minerului accidentat, cuprinzându-i antebraþul drept
pânã la nivelul cotului, aproximativ. Ortacii au început
repede „descarcerarea” braþului sechestrat, fãrã a
realiza mare lucru. La un moment dat se aude o mare
„pârâiturã”, care ameninþa sã acopere în întregime
minerul cu antebraþul sechestrat. Atunci unul dintre
mineri îi spune minerului sechestrat urmãtoarele:
„Ioane, trebuie sã-þi tai mâna cã te acoperã un mal de
cãrbuni cimentat!” Ion spune: „ce mai aºtepþi Vasile”.
Vasile – atenþie – îi monteazã un garou din bretele
accidentatului ºi printr-o loviturã de „miner” îi taie
antebraþul accidentatului. Bontu restant este acoperit
cu batista, peste care i-a tras o faºã din dulapul de prim
ajutor, transportând apoi accidentatul la spital. La acest
nivel i s-a fãcut toaleta bontului de amputaþie, urmatã
de pansament. (Apropo, segmentul de membru
amputat, pe care îl aduseserã însoþitorii în
eventualitatea reimplantãrii nu a putut fi utilizat,
pentru cã era zdrobit în întregime.)
Am felicitat însoþitorii, încheind episodul. Fãrã
comentarii.
Un alt exemplu.
În plin centrul Bucureºtiului, în faþa Spitalului
Colþea, un accident de circulaþie. Un cetãþean care a
traversat pe unde nu trebuia este lovit în plin de un
autoturism care trecea în mare vitezã. Cetãþeanul,
victima, rãmânând jos, fãrã sã miºte. În nici un minut în
jurul accidentatului, ca de obicei, s-a strâns o „mare” de
oameni, dar nimeni nu i-a acordat prim ajutor
„necalificat”. Ba mai mult, doi dintre „asistenþi” apucã
accidentatul de umeri ºi încearcã sã-l ridice în „fund”. În
acest moment accidentatul þipã cât îl þine gura, dupã
care, când a ajuns în poziþia ºezând i-a cãzut capul
anterior, pe piept, decedând. Subsemnatul, care nu am
apucat sã pãtrund prin mulþime sã ajung la victimã am
asistat neputincios, adicã nu am putut sã-i dau primul
ajutor medical „calificat”. De fapt aºa se întâmplã la
noi, înconjoarã victima „sufocând-o”, nelãsând
eventualii salvatori sã-i dea primul ajutor, sau aºa cum
spuneam mai sus, sã se acorde primul ajutor
„necalificat”, prim ajutor, însã. Corect.
Iatã, deci, cum este cu „VIAÞA ÎNVINGE”, pentru cã
viaþa, la noi, încã nu învinge din mai multe cauze.
Prima ºi cea mai importantã este aceea cã nu toþi
cetãþenii þãrii noastre, indiferent cine sunt, salariaþi,
nesalariaþi, agricultori etc. nu sunt „ºcolarizaþi” – poate
este prea mult spus – nu sunt instruiþi de cãtre cadrele
medico-sanitare, instruire teoreticã, dar mai mult
practicã, de tehnica primului ajutor medical necalificat
sau chiar a autoprimajutorului, care ar salva multe vieþi.
În acest sens, este un ordin al Ministerului Sãnãtãþii
elaborat de mulþi ani, pentru aceastã instruire, ordin
care, însã, sigur cã a fost dat uitãrii ºi bineînþeles nu s-a
mai pus în practicã decât, poate, sporadic.
Celelalte cauze în care nu „învinge încã viaþa” vor fi
studiate pe larg într-o altã lucrare.
Mã fac mesagerul dumneavoastrã pentru a adresa o
scrisoare Ministerului Sãnãtãþii pentru a relua acordarea
„Primului ajutor” „necalificat” la locul accidentelor sau
îmbolnãvirilor acute, ºi pentru a obliga întreg personalul
medico-sanitar sã reia instruirea întregii populaþii. În
plus, tot forul conducãtor al personalului sanitar sã
oblige cadrele din învãþãmânt sã sprijine cadrele
medicale care sunt obligate sã instruiascã toþi elevii
începând de la vârsta de 7 ani, pentru a ºti, în cunoºtinþã
de cauzã, sã acorde primul ajutor medical „necalificat”
la locul faptei, adicã acolo unde se produc
dezechilibrele vitale, fie prin îmbolnãviri acute, fie prin
orice fel de accidente. Sper sã pot rezolva aceastã
problemã care este vitalã în contextul vieþii din ce în ce
mai trepidant din societatea noastrã.
Mã refer acum la conducerea revistei, propunându-i
continuarea în numerele urmãtoare pentru a putea reda
ºtiinþific aceste norme de prim ajutor „necalificat”,
eficient. VIAÞA ÎNVINGE.
17 mai 2006, în Sala mare a Bibliotecii “Stroe Belloescu”, dr. Alexandru Ionescu
conferenþiazã, asistat de dr. Nicolae Botezatu.
BAAADUL literar anul I, nr. 1, mai 2007
35

Iorgu GÃLÃÞEANU
POEZII
Nãuntru veºnic
Totdeauna
Niciodatã n-am fost convins
Masa din lemn
cã te poþi rupe de trunchi,
- loazbã moartã - sã renunþi la umbra lui,
zidul din stâncã
sã te-alipeºti inimii adãpate
- piatrã surdã -, -ntruna cu speranþã…,
natura stânsã-n veºnic somn…
…e târziu!, poþi sã mai vii,
fiinþã zãmislitã-mi din arborele mumã,
Apa prelinge viul
uite, seceta împrejmuie cãminul,
în freamãt continuu,
le-am vrut trainice totdeauna,
adapã-n tãcere trecerea
puþin, puþin mai e ºi lianele-s veºtede!
- drumul spre nemurire -,
natura vrãjitã-n veºnicã licãrire…
În van
Nu trãncãnesc,
Þãrâna e mutã, nu vlãguitã ca noi,
comunic prin mâini,
zãmisleºte rodu-n glie,
prin albul tâmplei ispãºite
din arbori pulberi frãmântã, ºi fruntea inundatã-n riduri,
al meu, al tãu ºi al ei,
precum þarina rãvãºitã-n lat de plug,
sãlaº de metamorfozã… n-auzi
înspãimânþi mama, fiule!
zguduie pieptul înºeuat de zdruncin,
…eu caut tihnã la nãuntru,
în van te afunzi în mocirlã, în prostie!
nu tulbur rostu' nimãnui,
domoleºte-þi ghiaurii,
pâºpãi, râd tãcut, îndur sã-l trec
taci odatã, taci!
în lãcaºul veºnic de sub loazbã!
Din volumul Tãlmãciri de gânduri
(în curs de apariþie)
26 noiembrie 2005. La Casa Pogor din Iaºi, dr. Iorgu Gãlãþeanu (stânga) îºi lanseazã romanul
Destinul chintei. Prezentarea a fost fãcutã de scriitorul Valeriu Stancu ºi Theodor Codreanu.
36 anul I, nr. 1, mai 2007
BAAADUL literar

Emilian MARCU
SONETE
Târziu în palimpseste ca-n ireale spaþii
Târziu în palimpsestre ca-n ireale spaþii,
Ca-n secole pierdute prin milenii mii
Vom guverna-n tãcere uitate-atâtea graþii
ªi-n tremurarea frunzei parfumele pustii
Dar ºipotu-n osânda sinucigaºei clipe
Arãmurilor toamnei, în zori, s-or arãta
Cum se aratã geana nebunelor risipe
Când trumurarea ºoaptei întulburã o stea.
E golul din cuvinte pe amfore-n derivã
Chipul rãnitei frunze ca-n veºnicul sãrut
Amorf ºi intangibil ca umbra din ogivã
Contur de-nsingurare pe sãbii ce se-ascut.
Târziu-n palimpsestre ca-n spaþiile moarte
De secole pierdute e sclav uitatei arte.
Armate mari de fluturi s-or îneca-n vitralii
Armate mari de fluturi s-or îneca-n vitralii,
Pe pojghiþa vopselei vor patina încet.
Nisipul în clepsidrã, în fierbere ca-n falii
Mai tulbure ca noaptea va-nainta discret
Cum paºii tãi prin ierburi vor mângâia poeme
De umbra noastrã scrise cu rouã ºi tãceri
Mai ºtii discreta undã iar vrea sã te mai cheme
Prin porþi de brumã de parcã-am fi tot ieri.
Vopselurile calde intrate-n risipire
Se decanteazã tragic de-atâta cât a nins.
Luna-n perdele-i, iatã, mirata ta privire;
De cât te-aºtept, iubito, mi-e umbra blând abis.
ªi-armate mari de fluturi s-or îneca-n vitralii;
Nisipul din clepsidrã dã-n clocot în detalii.
S-a subþiat cuvântu-ntre vocale
S-a subþiat cuvântu-ntre vocale
Cum ruga se subþie în icoanã.
Parfumul cald arzând sub piedestale
Amurgu-l prinde-n chinga subteranã.
Lucarnele-abis de s-ar putea cuprinde
Cu tainicul sãrut al vârstei din altoi,
Tot cerul, de emoþie, cu teamã-aprinde
Lujeri subþiri de sonuri ºi de ploi.
S-a subþiat cuvântul ºi-n luminã
Sãrutul cade ca ecoul din sertar.
Sub rostul stelei ramu-n gând se-nchinã,
Amurgul prinde fluturi în ierbar.
Parfumul cald de sensuri tot mai grele
Ca ruga se subþie în inele.
BAAADUL literar anul I, nr. 1, mai 2007
Miracole de-a valma s-or pogorî-ntre
gânduri
Miracole de-a valma s-or pogorî-ntre gânduri
Cum îngerii pogoarã pe rece fruntea ta.
Prin infinite semne în tot atâtea rânduri
Când urmele mirãrii în ranã te-or purta.
Întulburat ºi tainic în clipa noastrã rarã
Mã las rãpus de toate în înfrunzit ecou
Pe mãri de pâclã groasã tãcerea se-nfãºoarã;
Amurgurile ninse-s în tainicul ecou.
Eu prins în vaste mreje pe veºtede frunzare,
Eu care-am fost al lumii etern necunoscut
Pe rãnile-n arsurã din neatinsa zare
Din iarba amintirii îmi pun pe gurã scut.
Întulburat de gânduri în clipa sideralã
Mã las învins de tine blestemului de galã.
(Reproduse din vol. Mormânt în metaforã - Sonete -, Iaºi, Princeps
Edit, 2007. A douãzeciºidoua carte a lui Emilian Marcu, “pe care
vocaþia pentru sonet (...) îl singularizeazã în literatura actualã”.)
37

Nicolae PANDELAª
POEZII
...superlativul fratern ...exerciþiu de rezistenþã ...oase albe de pasãre
îngerul meu cu aripa frîntã aprind întreg templul, nu-mi poþi da nimic
din palma mea stîngã
îl privesc mistuindu-se
te-am umplut,
pînã aici foamea devine vîsc, te-am dat pe dinafarã,
ºi setea muºchi - te-am cocoºat,
de aici nu mai ºtiu pe stînca cioplitã a numelui - te-am lipit pe un afiº scrobit,
iatã-mã-s
te-am îmbolnãvit de-o sete
ºi nici o teamã atavicã,
de nu vei ajunge adaos mie te-am nenorocit pe viaþã -
ºi nici o vinã tot binele lumii þi l-am vîrît pe gît
de nu te vei întoarce
cît sã-mplineascã o amoebã,
o limitã,
mai iatã o ºansã
impersonal
dã-mi doamne bani de acoperiº
gen neutru cãci pereþii mi-i fur, clipa dinaintea mãcelului
mi-i trag din pãmînt,din ape, o vei putea dilata -
amnezia drumurilor colaterale din stînca poticnitã în prag, pînã îi va tremura mîna,
din preaplinul Egotei
pînã i se vor descompune
reiau prietenii, pictez cu luminã ferestre, þesuturile -
naivitatea, transplantez oglinzi oasele lipsite de sprijin
visul numit ioanid, în piele albã a infantei se vor prãbuºi
visarion,prietenul meu
-ascult albastrul,sinfonicul roºu,
vãd clipocitul apei în cascadã, oase albe de pasãre,
cu palmele citesc poemul
oase albe de caladolescentele
nu pot deosebi
imberb, tronconic, oaselele calului de oasele paserii -
excesiv ºi ultra,
în timp ce tu plîngi oasele calului
egal peste tot
eu plîng oasele paserii
ºi
nemaipomenit de simplu
38 anul I, nr. 1, mai 2007
BAAADUL literar

...început
încep de aici
ºi gheorghe ºi ilinca ºi alexandru
ºi neculai ºi vasile si dumitru
ºi maria ºi grigore ºi ioan,
elisaveta ºi milea
poþi sã înþelegi o frazã
sprijinitã pe un verb nevãzut
!
...trezie
se ivesc zorii,
sunã trompeta,clopotul,
încep sã se miºte miriapozii,
încep din nou banii sã circule
ºi iarãºi,
ºi iarãºi
cu greu mã aduni de pe
acoperiºuri,
de pe crestele îngheþate ale
noroiului,
asemeni unei surori de cruce
roºie
îmi administrezi anestezicul,
îmi oblojeºti rãnile unei zile
nesfîrºit de lungi
imi pictezi foaia de observaþie
...sunt iarbã
rãmîne, Caezare,
nedeschis cercul ºarpelui -
legate începutul ºi sfîrºitul,
urma trecerii prin apã,
memoria colectivã,
pîrjolite cerul ºi pãmîntul,
suflarea,
cerul gurii ºi ochiul din frunte al
tatãlui
sunt iarbã
ºi-un cal negru mã paºte
... dezlegare ...nimic nu a reuºit
sînt vinovat
te dezleg de jurãmîntul tãcerii de inocenþã plînsã,
de candoare senectã ºi
te du ºi urlã-n pãduri seculare- handicapã,
paserii cu pene aprinse-
nimic nu a reuºit sã mã strice,
nvãzduhuri
nimic nu a reuºit sã mã-ncapã
îmi smulg limba
de dincolo de izvorul cuvîntului, sînt vinovat
de neînvãþare de minte,
pe cerul patriei mã delectez de neînvãþare de rãu ºi
cu arabescuri de aur sonor,
ardoare,
pe umãr simt dezlegarea, nimic nu mã poate dezminte ,
zborul descifrat în paginã, dar cel mai rãu -
liniºtea dintre cuvinte,
nimic nu mai doare
pauza cosmicã dintre fraze,
o idee de aripã,
o rotunjime neterminatã,
...uchronie
o ºoaptã atinsã de glonþul
mirãrii,
imaginea teutonã a fortãreþei
de hohot,de piaþã publicã
cu turnuri de plumb cenuºiu
invadeazã
în faþa ochiului pot sã urlu,
inexpugnabilul cactussã
inund suprafeþe,
adie un suflet , o inoroagã
sã umplu volume, în aceastã mioriticã unduire -
sã inventez o altã luminã
a fost niciodatã
...sensul acestei abateri
existã totdeauna un cîntec,
un punct de echilibru,
o sferã armonioasã
forþa semnificaþiei
o simt adunîndu-mã
de pe apele îngheþate ale
noroiului,
din hãurile gravitaþiei,
ale nimicniciei
dã sens acestei abateri -
apropierea,pãtrunderea,
strigãtul vitorios al cocoºului,
lunecarea-mpreunã
te aud cu urechea gîndului,
ºopotind asemeni izvorului -
înþeleg de parcã aº fi ºtiut
dintotdeauna
cementuri lipind cãrãmizi,
ceramicã nobilã,ulcioare,
opaiþe –
a fost odatã
ca niciodatã
...ziua Tomii
ºi doamne îndoiala,
rãsfrîngerea înlãuntru -
planeta pe care locuiesc
ºi aceastã teribilã atmosferã,
înaltul pe aripa apei
ºi locul în care mã aflu -
nici în simþuri,nici în
adîncul cald al Dimonei
dinspre sinele piatrã
nori roºii de praf
îmi lumineazã chipul
drumul cîinelui
-între jivine superlativul,
atingerea cãpcãunã,
forma pe care o umpli,
la care veºnic adaogi
incomunicabilitate
BAAADUL literar anul I, nr. 1, mai 2007
39

Liviu APETROAIE
POEZII
POETICA
Despre apoftegme ºi rozalii scriu
Cum ºi amicii îºi beau ceaiul ºi vodca
ªi timpul-suflet pentru idee
Cum îºi lanseazã colþul de rai înaintea morþii
Sîngereazã pentru ultima sintagmã
Tîrîndu-ºi cadavrele la final de tramvai
Resuscitîndu-se în urmãtoarea înjurãturã
Despre asta s-au scris romane
Dar mai ales marile poeme inspirate
MÃRTURISESC
De n-ar fi fost ºi capul acestei nopþi
ªi ochii acestei nopþi
Gura acestei nopþi
Sprînceana acestei nopþi
Urletul ºi zîmbetul
Portretul omulu tãcut ascultînd contorsiunea
Tristeþea ascunsã dupã uºã
Tãcutã peste miez de înnoptare
Muzicã închinãtoare în insomnii vetuste
Ascult trezindu-mi nervii
Oasele ºi îngerii galbenii
Nu vor nici acum sã-ºi desprindã frica
De acel simplu catafalc
Pe lîngã unde se plînge
Ca ºi cum aº fi iubit
Sinceritatea
Închiderea în confesiune
Acolo la colþ la botu` calului
Cu geanta pe umãr cu manuscrisul sub braþ
Cu orgoliul în pumnul cu monezi adunate zi de zi
Cu ultima carte de la librãria de peste drum cititã
Spulberatã pentru curajul de a fi publicatã
Estetici trans-centenare ºi definitive
Peste traficul rutier
(sinistru sã mai auzi ºi motoare în patru timpi)
Sertare pierdute volume rescrise prost
Lumea ca întîmplare iubitele necesare
Centralã termicã pe ordinea de dimineaþã
Copilul restant la viitoarele examene
Nevastã integratã economiºtilor de piaþã
Nopþile ºi daimonii…
Proiecte pentru rãsãrit de stele
Nevoia de a fi postmodern
Bucuria de a fi postmodern
(se pune la nesperata glorie)
Dupã moartea aºteptatã a tatãlui
Zi fãrã zi poet mai trist ca simboliºtii
Încã bun pentru alco`licii anonimi
Promiþînd cu detaºare marele poem
40 anul I, nr. 1, mai 2007
BAAADUL literar

DIALOGUL DE STICLÃ
(s-a petrecut alãturi de un necunoscut, de fiecare datã)
acum la o vreme de la marea întîlnire
ne povesteºte acum jurnalul unei întîlniri
de la dialogul de sticlã la marginea ultimului
ºi cronicile nepublicate ale dialogului de sticlã
concept
într-o neîncetatã emanaþie de þipete
acum dezlegaþi de fenomen
ni s-au ridicat din priviri pînzele roºii ale toamnei
paºi îngropaþi în trepte strãine
cînd se aratã diavolul cu trident
curge alãturi de noi un fluviu de tristã sinceritate
ºi ne aratã picturi ºi recipiente alchimice
ºi noi vorbim cu versul cristalului din care sã întrupãm strãlucirile trecutului
despre marile absenþe cunoscute
împingînd din cînd în cînd o piatrã
la capãtul imperiului nostru de idei
în acest amestec
sub o cupolã de un incolor absolut
ca o ultimã mare numãrãtoare
de la o vreme scriem opuri transparente
cu dedicaþii sinistre pentru prietenie
pe cine mai cunoaºtem în supusã nuditate
ºi pentru kaballistica uniformelor de poet
spre cine ne macinã memoriile ubicuitãþii
cum am desfãcut colþurile ultimului secret
în toatã aceastã subteranã
în timpul dialogului de sticlã
tu te ocupi mereu de privirile mele
ºi le pui în cuvintele vechi-umbroase
toate acele întîmplãri din vremea eroicã
ale dialogului de sticlã
n-au fost ale noastre
ca o picurare de eter în forme concrete
doar cuvintele ni se amestecau cu ele
ca lianele ºi marea ºi nisipul mãrii
aºa am vãzut cum s-au nãscut cîteva cuvinte
înainte ca întîmplãrile sã le nascã
a fost de ajuns un singur rãsãrit
sub masca de sacrificii a sunetului
pentru o neîncetatã orbire
a strigãtului în drumul spre întuneric
o surprinzãtoare vedere în golul rãsucit
o pierdere a luminii prin ea însãºi
sã rãmînem la cele ce-au fost spuse
la dialogul de sticlã
veche melancolie pentru vremurile orbirii
în acele cuvinte cristaline
amar urcuº de care n-ar fi avut nevoie
dedicate mereu întîlnirilor noastre
tãlpile noastre înþelepte înaripate
pure plutinde
despre toate aceste jocuri sferice
OGLINDA SUMARÃ
Nu mã vorbi de-a dreptul
Uitat de altele cuvinte
Peste umãr iar nu-mi ºopti de alt altar
Sã mai visez ºi papagalul mut
Croieºte-mi o armurã mai uºoarã
ªi las-o sã mai sufere Nu mã vorbi de-a dreptul peste umãr
Croieºte-mi o armurã mai uºoarã
Ridicã-te în chip de fulger
Spãlîndu-te cu arca din ivoriu
Nu-þi fie pas de fel ºi închinãrii
Tot voi uita ceva
Dã-i tot ce i se dã ca vorbã
Prescris
Ce-or sã mã plîngã ei lîngã luminã
Caz prozaic:
Oglinda se trezeºte-ncercãnatã
Croieºte-mi o oglindã mai sumarã
BAAADUL literar anul I, nr. 1, mai 2007
41

Toma URSÃRESCU
POEZII
*
* *
am trãit extremele
am înnobilat rosul pierderea
disperarea
muzica
toate umilinþele mi-au fost date
ca o plãcutã soluþie
la dispreþ
sunt cel învins de faimã
de aºteptarea care nãruie
supun aceastã lege
aceastã fervoare
gradualului ipoteticului
poeziei
aºteptarea care nãruie
“ora cea mai frumoasa e dincolo de zid”
montale
*
* *
ori inventeazã cerul ori mori cât mai aproape
ador sã te cunoascã doar îngerii plutirii
am inerþii în minte ºi neuroni în pleoape
cu simþuri etalate în spasmele iubirii
cer credite la zeul care firesc se strâmbã
ºi te aºtept în iarna cea care iatã vine
sunt eu mereu în trombã sunt eu mereu în umbrã
aleatoriu tragic sunt eu mereu în mine
desfãºor nostalgie mã duc alert în somn
ºi-n inima perfectã plusez acelaºi puls
e timpul de misterii în care sunt un domn
distribuind fireºte pãianjenii de muls
pãianjenii de muls
« cred în mântuirea omenirii, în viitorul cianurii »
cioran
*
* *
vreau sã mor dar acum ºi nu pot
desenez pe aortã disfuncþii
clipa mea recunoaºte defuncþii
în enorm claustrez viul tot
vreau sã mor ºi nu pot chiar acum
mai cu milã ºi drog ºi sedãri
cu reflexe în ochi ºi cu mari
de zãpezi de impresii de fum
vreau sã mor dacã pot ca sã mor
glorios în imperii de spumã
transformând tragedia în glumã
hieratic haotic uºor
mintea mea ne-ncetat mã consumã
înviat de abia mã omor
claustru
« din moment ce ºtiu cã voi muri, am ºi murit »
sertillanges
42 anul I, nr. 1, mai 2007
BAAADUL literar

Mihai SULTANA-VICOL
POEZII
Singurãtate de cauciuc sãlbatic
profesorului Gruia Novac
Destinul
e un înþelept orb.
Bunicul mort la colectivizare
converseazã acum cu Homer.
O patã de luminã
sunt mãslinii înfloriþi
ºi þãrmurile însorite ale Greciei
Ulise rãtãceºte
printre braþele lui Cyrce
Secolul XXI deja a ºi început.
Sub tâmpla unui
politician ratat se nasc
rãzboaie viitoare.
Nebunii vor sã mute
pãmântul de pe axa lui.
Prin singurãtatea
de cauciuc sãlbatic
al acestui veac
Poezia
îþi oferã obrazul
spre a fi sãrutat.
Elaº
Trecutul
este gata sã mi-o ia înainte.
Cine sunt eu cel care-mi cheltui
îmbrãþiºãrile ºi lacrimile
în faþa ta, Doamne
ªi cine-i femeia de lângã mine
care-mi spune te iubesc
Absenþa ta, Doamne,
se nãruie în credinþa mea.
Femeia pe care o iubesc
îmi lumineazã mâhnitã destinul.
*
* *
Trecutul
este gata sã mi-o ia înainte.
Cine sunt Eu cel care-mi cheltui
îmbrãþiºãrile ºi lacrimile
în faþa ta, Doamne
ªi cine-i femeia de lângã mine
care-mi spune te iubesc
Absenþa ei este mai vicleanã
decât o vulpe
în ea se nãruie promisiunile
raiului.
Eu reînvii minciunile vinului pãcãtos.
Peste trecutul nostru curge un fluviu
apele lui îneacã ecoul mâinilor mele
mã îmbãt cu flacãra albastrã
a unui trãsnet
din paharul plin ochi cu mâhnire
se desprinde propria-mi umbrã.
22.02.2001, Bârlad
BAAADUL literar anul I, nr. 1, mai 2007
43

Valentin TALPALARU
POEZII
Dîra de semne
Zeii rodniciei
Din zori pînã seara
Zeii rodniciei mi-au îndestulat foamea
las o dîrã de cuvinte în urmã
cu propriul meu trup
ca Hansel ºi Gretel
din care mi-au dat fãrîme
sã-mi gãsesc drumul îndãrãt.
la rãstimpuri. Nu rîde,
ªi dã-i, ºi vorbeºte!…. acolo am auzit,
Estimp , tu vii chipurile
în pustia aceea
însetat de cuvintele mele,
singura pasãre cãinîndu-mã,
le numeri ºi le strîngi în paporniþã
cea care abia învaþã
(pentru cei ce nu au, zici)
sã-ºi scoatã aripile din trup
dar eu, pe ce potecã mã întorc
ºi moare de foame.
ªi iar începe truda Zeii au fost milostivi.
vorbitului în zadar
Am ales
ºi iar fac potecã de vorbe ºi din neghina îndoielii
tu vii ºi te hlizeºti
carnea în care pot înota.
în spatele tãcerii,
Ca în Lethe.
rupi pînza paingului
ºi calci pe ultimul sunet
din care visam sã-mi fac
Referat de necesitate
o autostradã pe care
sã hoinãresc.
Drumul spinos spre cunoaºtere
Singur.
este întotdeauna vegheat de muzeografii
cu gãletuºa ºi mãturica în mînã
la fundul Rosinantei nãrãvaºe.
Dimineaþa, covorul plin de moliile
Toboºari cuminþi
academice
este scuturat, împãturit
Cu însufleþire sã lovim toba:
ºi pus în sertarul
ram ram ram ram!
cu extrase din tratatul de decenþã
Mai tare,
ºi civilitate
sã scuturãm colbul imposturii
pentru infractorii cu aripi
de pe sufletul sunetului,
ºi castanii impostori
cel care navigheazã
– scris personal ºi olograf
în bãrcuþa de hîrtie
de director.
spre care suflãm ca boii
Cuvintele þopãie pe catalige
din staulul biblic.
lungindu-ºi gîtul peste gard
Cu însufleþire sã lovim:
dupã vocalele care nu mai vin
ram ram ram ram!
ºi fãrã care nu se mai poate
Pune mîna, rupe-þi-o din cot
barzã, bursuc, viezure, mînz
dacã îþi este mai îndemînã
mierlã.
ºi loveºte cu ea! Rezemat de o virgulã
Tu ce cauþi aici
cãzutã din afiºul
N-ai tu putere pentru toba asta
cu lansãrile cãrþilor de sticlã
sau, cine ºtie, poþi sã o spargi.
gardianul conchide:
Ia, copile, tîmpla asta e
„Geaba ai papuci
mai la îndemînã,
dacã n-ai cîrmîz
mai moale:
mai bine dai cîrmîzul
tam taram…
ºi pãstrezi papucii.“
44 anul I, nr. 1, mai 2007
BAAADUL literar

La patru fix
Lehamite
Cu firul Ariadnei þes ciorapii
Nu mai am timp pentru resemnare.
atunci cînd viaþa pare în exces
Moartea trece zilnic pe lîngã mine
ºi sîngele e transparent ca sforul apei blîndã, ca lãptãreasa din Miroslava,
sub botul strãzilor înscrise la deces.
îºi plãteºte datoriile la fisc
ºi dã bunã ziua statuilor.
Dintr-un balcon adie a violuri
Viaþa joacã table în parc
– o sãrbãtoare fãrã glorie-a tristeþii. ori sub plopii sonori de pe Flamura Roºie
Eu pariez cã nu se-aud ecouri
unde tristeþea
chiar dacã baþi un cui în tîmpla ceþii…
a mai lãsat gravidã o pensionarã.
Cãlãresc nesimþirea ca pe un cal
La patru fix voi emigra-n oglindã
cu ºaua de aur, cu frîul de mãtase…
cu tot cu toamna asta insolentã
Ce fel de rugãciune poþi intona
pe care-ncep paingii s-o cuprindã
în catedralele fãrã pereþi, fãrã icoane
sã-i soarbã carnea, tragic penitentã.
cu aerul umil, cu cãciula în mînã
Orgoliul rãnit imatur
Iar din culcuºul falselor orbite
se despãducheºte într-o librãrie senilã.
statuile þi-or da lumini s-apuci
Bunã ziua!
s-ajungi la timp ºi traficînd ispite
Ei, ce sã mai fac ºi eu!…
din golul tîmplei în vecie sã te-arunci.
Ce motiv de resemnare ori de plictis
cu acrobaþiile amicilor
Dialog cu o bãtrînicã
în aorta-mi
Cel mai mult mã oboseºte trocul
Pe indicatorul din parc scrie limpede:
cu liberul arbitru
„Au acces doar orbii ºi pãsãrile împãiate.
care þine de ºase
Drumul e gratis
cînd se schimbã paza
ºi rumeguºul obligatoriu.“
la intrarea în vid
Bãtrînica aceea care-ºi molfãie
ºi uitã mereu consemnul.
umbra
Motive de resemnare
a rãmas din seara trecutã care
Da' de unde! Azi noapte
a cãzut din buzunarul unui derbedeu
am curs liniºtit pe Bahlui
analfabet.
odatã cu ºoaptele
Ce sã ºtie el
din urechea tãiatã a lui Van Gogh.
care n-a plantat cu responsabilitate
un indicator
în intersecþia moralã
Exerciþiu de ascultare
Calendare calpe
Mã voi întoarce, ai ºoptit,
Din calendare calpe îmi rostuiam elitre
pe unda frunzei. Cãlãtoare
pentru nevroza-n care trudeam an dupã an
mereu spre-o iarnã viitoare
ºi-mi aºterneam la tîmplã nisipul din clepsidre
sunau în frunze voci de-argint.
sã pot dormi în tihnã ca-n scoica de mãrgean.
ªi cerul devenea mai mare,
Bãteau cîntãri din aripi, ca berzele greoaie
urechea altui infinit
în tonurile stinse-n covor de Ispahan
în care vom fi rãsãdit
de dincolo, din sala statuilor de ploaie
ecoul vorbelor de sare.
unde cerºeau luminã ºi ultimul meu ban.
Mã voi întoarce, ai cîntat,
Azi trec cu tot cu carne-n secundele senile
sub pleoapa ta la asfinþit
din care firul nopþii se rupe tot mai des
cînd trist de-atîta infinit
ºi-n pragul deznãdejdii tot clipele umile
o sã-þi aºtern de mas ºi pat.
rãmîn sã ducã-n spate poporul cel ales.
BAAADUL literar anul I, nr. 1, mai 2007
45

Dumitru D. PALADE
POEZII
Între a fi ºi a fi
Cãtunul în urbe ºi urbea-n cãtun – uneori ºi
Un pas poate face între a fi ºi a fi diferenþa
Pãmântul nu e marfã este un dar divin:
Cu douã pâini hrãneºte ºi-nchide mii de guri!
Echilibrul în toate la fel de fragil – nu intri în
pãmânt ca sã-þi dai seama cã nu mai ai plãmâni
nu-þi poþi vedea la propriu vampirizatã inima:
deºi îi eºti vampirul, mai bate pentru tine!
Nu mai am timp sã repet sã repopulez cu antichitãþi
asfinþituri/înserare îngândurare ruinã a nopþilor vinã
Crai Nou încifrare în mit / acea parte din mine ce nu-i
umanã va fi murit: clipesc ºi ratez momentul!
iunie 2006, Bârlad
Þintã oarbã
Mã pãrãsesc palate
Pat pãrãsit de noapte pulpele þi se îngroapã
Trecute cuneiforme desprinse de pe cruci
în femure mi se retrag în umeri braþele când
te cuprind – aerul nu mai are plãmâni inspiri
mã lupt cãzut în mine din mine sã mã scol
ºi expir telepatic: zbor de fantomatice umbre pieptiº cu mine fiara sleitelor puteri –
când urc ori mi se pare ºi-atunci eu cad
sãgeþile amazoanelor fãrã sân – în gol –
sunt crini ce te ucid în somn cu sânii...
nicicând pe nesimþite trecând în nicãieri!
„educã-þi mintea ºi sãlbãticeºte-þi corpul!” e timp Precum ºi-ar trece sieºi fraudulos frontiera
sã ne jucãm de-a Dumnezeu: de-a Dumnezeu ºi
dintre pãmânt ºi cer / tot mai simþitã în foºnetul
Marele Obstebe / de ce mã tot bântui – ne-am spus beznei prezenþa-i – timidã încercare de împãcare
flux ºi reflux dinspre mare – „o umbrã visãtoare cu gândul –
nicicând pe nesimþite trecând în nicãieri...
s-a înecat în râu” – o adiere cu mici rafale de
timp în timp / lacrimi – salcie plângãtoare ºi vânt... Tãrâmuri uitate ce nu mai privesc decât cerul
în sine eºuat – mã pãrãsesc palate
(þãrmul cu marea-n tangaj coboarã de pe vas –
cum valurile se întorc în ocean ºi þãrmul
ne-am fost mereu alãturi – nu ºtiu ce mai conservã dezmãrginit nu mai doare –
perla, când sare tot timpul din scoicã / de ce crezi nicicând pe nesimþite trecând în nicãieri!...
cã-i spune ºtiutului – neºtiut „þintã oarbã”...
(când te invitã Oarba orbind în fiecare nu poþi
nesiguranþa e singura sigurã: când nu se
sã nu te duci)
mai miºcã, freamãtã...)
46 anul I, nr. 1, mai 2007
BAAADUL literar

Cucuveaua s-a luat dupã mine
Fulgerul somnambul
...sã moarã la oraº – pariu pierdut din start
Senzaþie fizicã de durere fulgerul
cu Veºnicia: ºtiind cã Doamna s-a nãscut la sat! Nu alege adunã puzderia la un loc
sã mi se parã c-aºtept ºi cã sunt aºteptat –
ºi-i dã foc – bruma de minte mulatã pe
din buncãrul pectoral de vizibilitate perfectã
laba piciorului îndepãrtãrilor fãrã drum
o simt o aud tot mai rar...
rãscrucile duc doar spre rãstihnirea lor!
Cuib nãruit de zboruri care în sine se-ngroapã
cât nu aº da sã fiu eu la o încruciºare de sine
secundelor le vine greu când le lipseºte
cu ultima imagine a nopþilor albe sub pleoapã
dorinþa – mereu în bãtaia puºtii o inimã
- biciuitul de fulgere din bãltoacele sparte... trecutã prin sãbii de foc / eºti pãrþi din universul
propriului dor ºi fior – tumultul...
(pasãre micã, sã ºtii: cã ºi eu îndur provocãrile
vãzând cum dispar depãrtãrile, strãin de tãrâmuri cu simplitate ºi eleganþã te reprimi –
pustii – ºi pe mine mã topesc nostalgii) din lumi nu- cu – aceeaºi mânã îþi aprinzi rugul!
mai de ele ºtiute pierdute glasuri mã strigã prin
glasul meu – vulcan fumegând sub tãceri presimt
ce simte umbra-mi atunci când mã priveºte
cu o rãcoare ce numai rãcoare nu este cenuºa
din crater sunt eu – fac parte din mister ºi mã intrigã:
nu mai existã de mult nicãieri
pot angaja dupã mine fantasme prefãcându-mã doar
Celãlalt
Împrejurul te aparþine pe el nu scrie fragil –
nu þine cont de ocoliºuri când ocheºte o face doar
o datã ºi orbeºte – orb degetul scheletic pe trãgaci
(veºnic nedumerit te mai întrebi de ce nu
poþi spune nu când nimic nu-þi convine
ºi împotriva propriei conºtiinþe semnezi)
Încã din zori amurgul
Oftaturi strânse
în corset
încã din zori amurgul
lugubru de tãcut – jurând sã pãstreze tãcerea
întotdeauna un ochi în urma celuilalt va plãtiînecându-l
în lacrimi (ruinã în stâncã tresar) îi ºi pre
vãd orbirea: puþin câte puþin încep sã devin celãlalt
realitatea-i cruntã când ºi coºmarul
e o Ioana pe rug – sã o ajute cineva
poate un mic Tsunami:
din jumãtatea-i peºte nu poate scãpa
decât prin efracþie –
din vãgãuna-i în flãcãri Moartea
cu degetul arãtãtor spre cruci!
BAAADUL literar anul I, nr. 1, mai 2007
47

Petruº ANDREI
POEZII
I-am dat unui copil...
Rugãciune
I-am dat unui copil trei portocale
ªi te-ai uitat la mine-un pic miratã, Doamne, dã-mi aurul mierii
El e bãiatul care-am fost odatã
ªi-n Cuvânt Tu mi-l aratã,
ªi care-atuncea îmi ieºise-n cale. Un auz deschis durerii
ªi o inimã curatã.
În tinereþea mea îndepãrtatã
Nu se gãseau deloc zaharicale
Doamne, lasã-mi neprihana
ªi nici atâtea fructe tropicale De fãpturã nenuntitã,
Cu care astãzi lumea-i rãsfãþatã.
Sã mã lepãd de Satana
Tot de mine gãzduitã.
Pe când eram ca el, din casã-n casã,
Noi ne rosteam urarea cea aleasã,
Fii îndurãtor la plângeri,
Azi însãºi sunt un puºti numai privindu-l Har dã-mi, Doamne, ºi zãbavã
Sã scriu pe aripi de îngeri
ªi retrãiesc magnifica plãcere Slove întru a Ta slavã.
Când noi primeam în traistã nuci ºi mere
Iar, când îl vãd, aud din nou colindul.
Fruntea mea de gând încinsã
Precum fieru-i strâns în cleºte,
Tu o fã sã fie ninsã
Cu rãcoarea de nãdejde
S-au lepãdat...
Iar în pragul înserãrii,
Suflet uºurel pe cruce,
La lumina lumânãrii,
Îngerii sã-l poatã duce.
S-au lepãdat cei rãi de cele sfinte
Iar sufletul Satanei ºi-l vândurã,
Vara unui vis
Precum boscarii, panglici scot pe gurã
ªi numai pungãºii ei au în minte. Pe când pãsãrile-n ramuri
Zâmbete-aduceau la geamuri,
De cel sãrman, bogaþii nu se-ndurã
Începu în Paradis
Cã n-are hranã sau îmbrãcãminte,
Lunga varã-a unui vis.
Ei sunt imuni la orice rugãminte
Dar cer întruna câte-o sinecurã.
Se fãceau toþi pomii-n floare
ªi-un tril de privighetoare,
Sã nu apuc ºi eu calea greºitã
Se fãcea un ºir de tei
ªi sã nu cad, ca dânºii, în ispitã, ªi cu-ndrãgostiþi sub ei
Rostesc evlavios o rugãciune.
Mi-a dat Tatãl Ceresc altã menire:
Sã-mi fac un templu numai din iubire
Cã avuþia e deºertãciune.
ªi niºte sãruturi sfinte
Cu peceþi de jurãminte
ªi pe-o bancã, sub un ram,
Ea ºi eu parcã eram
Dar, trezit din vis de-o varã,
Am cãzut din Rai afarã.
48 anul I, nr. 1, mai 2007
BAAADUL literar

Elegie Crinul din vale Dupã furtunã
În noaptea de varã Din coline zdrenþuite Un vânt hain
Stelele sunã Curg pripoare, avea sã vinã
Pe drumul de carã Peste dealuri pleºuvite Sã-mi rupã
Albit de lunã Ziua moare. floarea din grãdinã
Ici ºi colo turme-pâlcuri
ªi m-am rugat
Iar dinspre câmpie, Pe-nserate, de Domnul Sfântul
Cu iz de pãmânt, Trestiile jos, în smârcuri, Va sã mai domoleascã
O boare adie Legãnate. vântul
În ruga de sfânt.
Dar nu mi-a auzit
Sãlciile plângãtoare
cuvântul.
Risipite,
Pârâul se-ncarcã Pãsãrile cãlãtoare Voi încerca,
De sãlcii la mal, Trec zorite. dupã furtunã,
Alunecã-o barcã
Sã rãsãdesc
Pe-un plâns de caval. Drumul obosit de carã sub clar de lunã
Paºnic suie,
În pustiita mea
Dupã lanuri de secarã,
grãdinã,
Din ceruri ascunse, Cetãþuie. Din nou, o floare
Fulgi de tãmâie
de luminã
Cu-n freamãt de frunze
Doar portaluri ogivale-n
Mã mai mângâie. Neagrã hainã Spre soare iar
ªi un crin ivit în cale sã se deschidã
Ca o tainã.
ªi vântul sã
n-o mai ucidã.
Ziua lui rãmâne-ntreagã
În petale,
Nici o urmã sã-l culeagã
Nu e-n stare.
Cântec
În poienele cu fragi
Dragostea-i stãpânã
ªi fiinþei celei dragi
Cântec îi îngânã.
Cântec izvodit curat
Din divina vrere
La ureche murmurat
Ca o adiere.
Îngerul coboarã lin,
Cu drag o vegheazã,
Albã creangã de mãlin
Noaptea lumineazã.
În poienele cu flori
Cântece se-ngânã,
Astãzi, ca de-atâtea ori,
Dragostea-i stãpânã.
Mântuire
De prinde o
privighetoare,
hainu-i face
închisoare
ºi cu un ghimpe
ochii-i scoate
sã i se parã
cã e noapte;
ºi cântã
pasãrea rãnitã
chiar dacã-i
moartã de-ostenitã;
în cântu-i
cea fãrã vedere
jeleºte
propria-mi durere.
Un cerºetor...
Un cerºetor luã cina cu mine...
Pãrea venit din margini de departe
C-avea-ncãlþãrile-amândouã sparte
Iar eu l-am omenit cum se cuvine
Ba l-am rugat sã stea ºi peste noapte,
La iconiþa sfântã sã se-nchine
Ca, dupã-atâta drum, sã doarmã bine
ªi paºii-n zori spre alte zãri sã-ºi poarte.
Alt om mã simt de când i-am dat pomanã,
Cu totul alta-i viaþa mea sãrmanã
ªi-s mult mai împãcat când intru-n casã.
M-a încercat, din seara-aceea, teama
ªi-abia în vremea asta îmi dau seama
C-atunci am stat cu Dumnezeu la masã.
BAAADUL literar anul I, nr. 1, mai 2007
49

Ancelin ROSETI
POEME
SÂMBURI DE CARNAVAL
1. peste rânjetul de vin vechi al paginii albe ºi sfinte — pe
…La celãlalt capãt al strãzii,
care pun stãpânire fluturii grãbiþi de lustre ºi bãnuieli,
la cealaltã margine de rãsãrit,
învolburând-o.
spãl urmele prudenþei voastre ºi fluierul acestei
Dumnezei cu bube în cap îºi scuturã boarfele în
capcane fecunde în preajma cãreia hipermântuitorii, dosul vorbirii, exersând, în grabã, mântuirea pe
cândva chiriaºi în pupilele mele, îmi deseneazã golgote de mucava: "Dar dacã totul e pierdut, daþi-ne
moartea pe ziduri, batjocorind-o cu pene de struþ.
de veste acum!"
E-atâta luminã împãiatã în jur,
Sfori galante,
revãrsare de puroi ºi de rugã fãrã contururi, încât
evlavioase sfori,
singur mã port de pe un deget pe altul ca pe un arc
evanghelii dupã unul ºi altul,
electric uneltit între douã morminte ce chefuiesc, la
profeþi-recuzitã ºi mãºti boscorodite în
caterincã, în trup —
dogmã ºi plânset strãbat pustiul memoriei pânã la voi.
ºi nici nu ºtiu în þeasta cãrei metropole se vor crãpa
cearcãnii acestei aparente muzici de aur lichid în care
E spusa mea, e opera voastrã! — ºi o desãvârºire a
îmi zãresc sufletul, în cea mai albã noapte a sa, strigãtului ia naºtere în clipa aceasta:
pândind pe la colþuri slava cu toate paiaþele ei,
amânând veºnicia oului fãrã pricinã spart, care astãzi
îmi devine strãin…!
ªi nu-i vina mea,
ºi nu e treaba voastrã! —
Vã voi urâ, ºi veþi crede — un singur adânc îmi e de
ajuns …
Dar nu mai ascundeþi atâta!
sudoarea de steag fãrã trecut care asfinþeºte pe 3.
frunþile voastre.
"M-am plictisit…
N-am ce face aici…
Daþi-mã jos! ºi voi rescrie, cu gesturi largi,
2. istoria mâinii drepte ºi stângi — (dar funcþionarii ºi
Ce sâmburi de carnaval femeile izbucnesc în râs, aplaudând ploaia intratã pe
sã scuip eu, de pe cruce, acum..
catalige în oraº).
Nu, domnilor…!
Încordare de gând, pânã la capra cerului,
Chiar nu înþelegeþi cã pânã acum eu n-am cunoscut
ºi mâna mea cãlugãritã cu sânge rece desface un loc mai strâmt decât cel de pe cruce…"
semnul ei peste marile lucruri nãpãdite de liniºti,
50 anul I, nr. 1, mai 2007
BAAADUL literar

CUTIA DE CONSERVÃ
E noapte!…
care inima mea o respinge…"
Trag de coadã istoria
…ªi toate mormintele îmi sar în ajutor.
ºi-mi rãspunde cu strigãtele înecaþilor: "Mâine,
în nu ºtim ce inimi, se vor desfãºura preliminariile
E atât de târziu…,
campionatului mondial de singurãtate…!" —
la streaºina tãcerilor nu mai e nimeni!
apoi zornãit de chei ºi de taine,
ºi, parcã, nici n-am curajul sã spun cã, în chiar clipa-
ºi-n cele din urmã,
aceasta,
ºerpoaica sângereazã amãnunte cu miros aþâþãtor.
o femeie fãrã memorie mã naºte din nou, cu cruce cu
tot,
În cerurile abia îndomesticite,
zoritã de treburile veacului…
ºuþii de buzunare declamã marile poeme antice
Dar iatã-l pe tata!
ºi lumea aleargã pe clapele lumii, sub largile veºminte ale bãtrânul meu tatã ce cântã din frunza totemicã
despãrþirii, trãgând funiile de sisal ale fricii ºi trezind o simfonie cu nervii tari
moartea din roadele ei…,
ºi mã aºteaptã sã încreºtinez manuscrisele cu fierul înroºit,
moartea din roadele ei!…
ºi sã-mi dau în vileag ciobul de sticlã din talpã,
cãci nu e zi cãreia sã nu-i fi câºtigat zorii aburinzi, la ruletã,
Vocea mi-apare în public arzând:
ºi nu e noapte sã nu fi pierdut la zaruri mãruntaiele vreunui
"La colþul strãzii, Omul de paie îºi pune inima la punct — o sfânt spongios:
cutie de conservã: «Departe cântã o prãpastie ºi nu-i gãsesc "Grãbeºte-te!" —
nici o vinã.» Eu, unul, zic sã ne naºtem când vom avea
iar eu alerg, prin gãrile pustii, spre el,
timp…!"
cum spre o sãrbãtoare a spunerii pe ºleau,
trecând cu vederea celebre coºmaruri,
(Zvonul uºii trece grãbit pe deasupra elementelor
ducând cu vorba mari naºteri de acrobaþi,
cardinale.)
dar e atât de târziu…,
Strig zeii risipiþi prin sufletul meu cã toate spaimele îmi sunt la îndemânã —
ºi-i înmulþesc, ºi-i desenez în aer,
ºi paºii mei rãmân chirciþi la pragul semeþ al intrãrii în Om,
închipuindu-mi-i tineri, abia spãrgând gãoacea: ºi ochii mei devin patrii cu ciocurile însângerate de adevãr.
atât de palizi, cu limbile împleticindu-se
în coama cuvintelor inventate de mine…,
O, melodioase rãmâneri în urmã!
dar unul anume, cu glas de cobzã-n cãlduri, ºalupa îndoielii e în larg… Descântãtori sub nume nou îmi
îmi poartã capul pe tavã, ca pe o bucurie la extrag mãseaua de minte, ca pe o nedesluºitã faptã de
îndemâna oricui:
arme, ºi asta în vreme ce eu le citesc oboseala pe mãºti.
"Fii tu fructul nefericirilor noastre,
Cârpacii de drapele tocmai ºi-au muiat ultimã
fii tu izul nostru de stranii dospiri!"
fãrâmã de pâine în blidul cu har: "Fie pe placul vostru toate
…ªi asta nu înseamnã nimic…
trãdãrile!"
Sunt viu…! — la dunãrile gurii Sã nu crezi, Toma, nimic! —
Simt gust de viaþã fãrã figuranþi
din trestia fierbinte a poeziei, aceastã armatã timidã ce
ºi-n, oasele mele, simt cuibãrindu-se umiditatea istoriei. zilnic se aruncã în gol de la fereastra mea, ºi de care lumea
Vai, vouã, zeilor ieºiþi altfel din pieptul meu..! avea sã se teamã.
O groapã imensã îmi creºte sub limbã,
din lucruri izgonind fericirea: Sunt viu…! sângele se retrage
Un ºir nesfârºit de saluturi, în piatrã ºi bronz, vor
cu tãlpile goale în cer.
fumega de acum în cinstea mea, dar cãrei vorbiri duc eu
Pe dumnezeu îl privesc în luciul unghiei,
greul,
ghiftuit de otrãvuri, cum îºi desface, peste praful rugilor, o, simplã sudoare a cercului de cretã…!,
coada de pãun, sihãstritã la ceasul înalt al nopþii.
sub pleoapa grea a norocului, când scot la ivealã, din
mâneca lumii,
Vai, vouã!, zeilor la drumul mare..., hârþogari, tezaurul acestei plângeri în pumni
fericiþi fãrã patrii, ce-mi desprindeþi de pe tâmple citatele
sibiline, voi nu uitaþi cã lumea, prin gura mea, se întoarce
E noapte!…
acasã la ale ei.
Cum s-ar spune, e noapte…!
Destinul se adânceºte în mine
Sunt viu…!
precum un fruct cãzut din istorii,
Din care pântece slugarnic de ºarpe
iar un cuvânt, în cerul gurii mele,
mã aud strigând! — fãrã a vesti nimic:
se crede, într-o doarã, dumnezeu.
"Naºte-mã! Renaºte-mã! am început sã visez…,
acul androgin al busolei îmi indicã trompete narative… Dar tu nu crezi, Toma, aºa-i! —
Mã nãpãdeºte mirarea! — a ºaptea desãvârºire pe în trestia fierbinte a poeziei.
BAAADUL literar anul I, nr. 1, mai 2007
51

PROZÃ
Gruia NOVAC
O FAÞADÃ ART-NOUVEAU
Sub aceastã constatare certã s-ar putea pune întreaga creaþie tipãritã a d-nei
Silvia ADAMEK, deci ºi ultimul volum, acesta, pe care-l discutãm, îl supunem
*)
aceleiaºi judecãþi. Luiza îndrãgise otrava e a treia carte de prozã (scurtã) a
scriitoarei, în care zece povestiri pãstreazã un echilibru perfect între epic ºi liric,
unda tradiþionalistã pãstrându-se doar atât cât sã facã saltul la modernul care nu
refuzã efuziunea sentimentalã, dar nici nu acceptã modernismul coleric, la modã
cumva prin niscaiva spaþii literare.
D-na Silvia Adamek ºi-a construit un stil cãruia doar cu un efort sisific i-ai
putea gãsi un model (ºi asta dacã vrea cineva cu tot dinadinsul). Chiar dacã
limbajul domniei-sale pare, pe alocuri, contradictoriu, iar cititorul rafinat l-ar
putea socoti pândit de excese, nu e mai puþin adevãrat cã abia asemenea reacþii
valideazã impresia de originalitate. Un asemenea stil, ornamental ºi preocupat de
exprimarea plasticã, dar ºi de dinamism, o ajutã pe prozatoare sã-ºi etaleze
concepþia de viaþã într-un plan vizual mereu suitor. Astfel, nu numai faþada
(intenþia, nu!), ci ºi întregul edificiu se construiesc în cel mai luminos ºi justificat
stil art-nouveau. Autoarea este o romanticã în caracterul scriiturii, însã gândeºte
simbolist, sintetic. Spre edificare, un fragment din chiar povestirea care-a dat
numele volumului: „La apusul soarelui, lumina încãlzeºte, în geamul uriaº de la
intrare, femeia-nchipuitã de lujeri, ce se preschimbã-n oranj ºi în roºu. Altfel, în
timpul zilei, n-ai zice cã-i femeie, ci joc de linii ce ºerpuiesc la întâmplare./
Deasupra, bãtut în pietre de Murano, un cap de cal. De-o parte ºi de alta,
picioarele de cal./ Picioare de cal la trap, retezate. Fãrã pereche – cinci, cinci.
Eroare de numãrãtoare/ Ancadramentele geamurilor înguste ºi lungi sunt
decorate cu copite. Orgie de picioare, orgie de copite” (pg.89-90).
Zece episoade halucinante de viaþã gãseºti în volum. Halucinante în sensul de
aglomerare – confortabilã însã – a unor trãiri care urmeazã natural exerciþiului
existenþial cotidian, adicã nimic anormal nu se petrece, dar asta presupune ºi
visare ºi uimiri ºi vedenii chiar. Prozatoarea nu-ºi pierde firea ºi ºtie sã revinã
mereu, dintr-o memorie activatã mai târziu decât trebuie, în prezentul care
pentru ea pare o descãtuºare. ªi nareazã cu atâta luciditate, încât nu te mai mirã
nici titlurile insolite: Luiza îndrãgise otrava, La..., în..., între..., printre..., la...,
Hai sã-l jefuim pe Lenin sau altele. Peste tot gãseºti figuri de stil ºi tropi care nu-s
strãini locului hãrãzit de Silvia Adamek, totuºi fraza se susþine printr-o rigoare
straºnicã a construcþiei sintactice. Povestirea, care are un suport eufemistic
nedeclarat, pentru avizat nefiind însã o dificultate în a-l intui, curge într-un firesc
neîntâlnit la alþi creatori, ceea ce face din Silvia Adamek un unicat. „– Anuþã, hai
sã-l jefuim pe Lenin!/ Chemarea mea n-o face sã tresarã./ – Ce sã jefuim, fii
serioasã. Cresc bãlãriile pe el./ (O clipã mã gândesc dacã nu va deveni, peste mii
de ani, un monument care va fi atribuit supratereºtrilor, uriaº, prãbuºit cum se
aflã.)/ – Tu ai vãzut ce-au fãcut în locul puºcãriei ªi tata a murit de TBC. De ar fi
fost pe atunci un sanatoriu. Dar îi scoteau în lanul de pãtlãgele verzi... Uneori
sunt geloasã pe cei de la sanatoriu. Doar ronduri – ronduri cu crãiþe ºi regina
nopþii, cu panseluþe ºi cu crizanteme, mai târziu, cã þin la ger. Îmi vine sã le rup
pe toate sã i le duc lui tata. ªtii, eu nu cred cã a murit de TBC. De câte ori l-am
întrebat: te-au bãtut/ Un lucru nu-mi place la tata – vine însoþit de Lenin. ªi
Lenin mã priveºte... de parcã m-ar privi de pe perete de la Stengazeta, iar eu las
capu-n jos. Hai, zice Lenin cãtre tata. ªi se duc. Vino la mine pe la lãsarea serii. Te
aºtept. Vreau sã-þi arãt ceva./ – Nu, mulþumesc. Mâine în zori am tren./ O mint,
pentru ultima oarã. Nu mai am pe nimeni în acest oraº. A murit cea mai bunã
prietenã a mea. Dupã ce am încetat sã-l jefuim pe Lenin” (p.100).
52 anul I, nr. 1, mai 2007
BAAADUL literar

Citesc volumul de prozã al doamnei Silvia Adamek ºi
nicio clipã senzaþia cã citesc poeme nu mã pãrãseºte. S-a
obiºnuit sã-ºi înveºtmânte rostirea în straie epice, când,
în realitate, i-ar sta mult mai bine în îmbrãcãminte
vaporoasã, liricã, flíu-flíu. Poeta încearcã ades sã-ºi
vizibilizeze existenþa realã, dar autoarea se
încrânceneazã s-o treacã în categoria accidentalelor. Nu
argumentez; arãt doar un poem, îndrãznind sã modific
puþin structura textului epic (sic!): „Cimitirul nostru/
era în câmp de albãstriþe/ ºi nemuritoare./ Toamna
târziu, în preajma lui,/ în vii de mult culese,/ mai
puteai gãsi/ struguri uitaþi,/ îmbãtrâniþi/ ºi dulci./ ªi
cum da bruma,/ porumbele moi,/ care nu-þi mai fãceau
gura pungã.// Plângeam, în hohote de acum.// Oraºul
se pierduse dupã dealuri” (pag.54).
Encomionul trezeºte instantaneu suspiciuni. De
data aceasta sunt liniºtit. A scrie elogios despre Silvia
Adamek nu mai este o primejdie.
Luiza îndrãgise otrava, al treilea volum al Silviei
Adamek, îmi confirmã nu o foarte de demult afirmaþie cã
povestirile intrepride ale Domniei-Sale vin „în
prelungirea valorilor impetuoase Sadoveanu,
Agârbiceanu, Voiculescu, «marca» povestirii
contemporane, împreunã cu alþi puþini privilegiaþi,
fiind Silvia Adamek”.
Cele zece naraþiuni ale cãrþii se aflã, dar nu stau,
sub semnul autobiografiei care se vrea abhoratã, însã,
tramat cu obiectivitate aproape supãrãtoare, pare mai
verosimil decât dacã ar fi exacerbat realismul.
Autoarea nu mã crede când îi amintesc sincer cã
proza pe care o scrie e, de fapt, vers ºi poezie. Silvia
ADAMEK nu e prozatoare, e poetesã. Descoperiþi (vã
rog!), la lecturã, cum aranjeazã „rândurile”. Nici cel
mai mare poet n-ar face-o mai bine.
Prozatoarea asta (falsã! falsã! falsã! – sic!) e cea mai
originalã – ºi unicã – poetã, cu parfum de paciulie. De
unde încãpãþânarea de a nu fi vultur!... „Pãdurea sendesea
anume/ parcã sã ne rãtãceascã”. Ei!
________________
*) Silvia Adamek, Luiza îndrãgise otrava, prozã,
Editura Arania, 2006, Braºov, 150 pagini, lector de carte
Gruia Novac.
Horia ZILIERU
Pe 21 mai 2007
a împlinit
vârsta de
74 ani.
A luat de-acasã Fluierul (1959)
ªi-a plecat sã caute
Florile cornului tânãr (1961).
Rãtãcind ca un Orfeu îndrãgostit (1965)
Sau ca un nefericit Alcor (1968),
A traversat o Iarnã eroticã (1969)
Spre-a se convinge de Nunþile efemere (1972).
Intrând în Umbra paradisului (1970)
L-a întâlnit pe Orfeu plângând-o pe Euridice (1973)
ªi-abia atunci, elegiac fiind,
A descoperit Cartea de copilãrire (1974),
Semnând-o: Horia ZILIERU.
(p. conf. Gruia Novac)
Poetul Horia Zilieru
(al doilea din
stânga), la prima
ediþie a Colocviului
de literaturã
(Bârlad, 19 ian.
2005), în sala
Bibliotecii
Municipale „Stroe S.
Belloescu”, alãturi
de Cãlin Cocora
(Iaºi), Gruia Novac
(Bârlad) ºi Daniel
Corbu (Iaºi).
BAAADUL literar anul I, nr. 1, mai 2007
53

CRONICÃ FLATANTÃ
Iorgu GÃLÃÞEANU
LA UMBRA UNUI FALNIC STEJAR
Recunosc, sunt într-o situaþie puþin delicatã. Am fiinþei omeneºti celei mai inteleigente îi e teamã de
primit un cadou preþios, o carte de la un scriitor cu varii tot!"
contraste, cele multe ºi bune reuºind sã te bucure, sã-þi Simt nevoia sã scot în evidenþã altã calitate a
descreþeascã fruntea precum umbra tainicã a stejarului scriitorului pe care îl citesc cu plãcere. Mereu spune
dupã o zi de trudã pe coclauri strãine. Titlul -OBSERVAÞII adevãrul, este sincer cu el ºi cu noi! Personal prefer sã
SAU BÃGÃRI DE SEAMÃ-, la care e adãugat subtitlul am tangenþe spirituale cu astfel de oameni, la care
mãrunt, în fapt cheia lucrãrii - Contribuþii critice la o verdele e verde ºi niciodatã negru poate fi ºi alb! Astfel
Istorie…-, te ispiteºte de la început, tentaþia de-a o îmi explic de ce autorul a înclinat sã prezinte cronici
deschide ºi a-i frunzãri paginile nu poate fi stãpânitã literare
uºor. 2
Aºadar, cucerit, am deschis aripile ºi mi-am luat despre mulþi scriitori medici. Afinitatea sufleteascã
zborul, scriitura autorului oferindu-þi întregul confort, spre truditorii de la cãpãtâiul suferindului mã face sã
ici-colo sãrind cu uºurinþã peste paranteze (mici pauze înþeleg cã domnia sa, prin introspecþie, apreciazã
generatoare de inevitabile semne de întrebare). Iatã un obºteasca profesie ºi mai ales nobleþea ei, întrucât
exemplu. Speriat cã parte din preþioasele lecturi s-ar aceºtia îmbinã armonios activitatea halatului alb cu cea
neantiza, autorul a trecut la fapte, recunoscând: spiritualã, de creaþie pentru refacerea bateriilor
"De aceea, le-am convertit în cronici literare în care nãuntrice. Citez autorul, pg.11:" Oceanul de lavã din
cred, având tãria recunoaºterii valorii lor". Plin de subteranele sufletului, ajunsã în faza ebuliþiei, a gãsit
modestie continuã sã se confeseze:
crevasa ºi a erupt. Din chinurile vieþii la tinereþe au
"Mã (re)încredinþez tiparului cu teamã, dar ºi cu ieºit, la luminã, douã cãrþi, pe cea de-a doua oferinduconvingerea
cã -deºi neºtiut- sunt un scriitor. Mã va ne-o acum, într-un gest magnanim de eleganþã rarã."
descoperi Cineva, pe care-l rog sã se grãbeascã. Pentru Nu am intenþia sã prezint o cronicã literarã a cãrþii
cã nimeni nu are dãinuirea Turnului Goliei. Timpul mã de faþã, ar fi fãrã sens, eu, unul dintre cei care aºteptam
preseazã, dar ºi din alte pricini…"
nerãbdãtor sã aud eseul conceput de profesorul-scriitor,
Sunt convins cã nu a glumit, dar nãuntru enervat ºi- autorul, la ceasul când îmi lansam vreo navã
a trimis gândul copt sã-mi plesneascã buzele þuguiate scriitoriceascã pe albia vieþii. Cu precãdere þin sã redau
prin graiul cu aer revoltat:
câte ceva despre personalitatea distinsului scriitor,
"-Glumeºti, profesore, cine nu te cunoaºte ! Eºti un cunoscut la Junimea ºi Muzeul Literaturii din Iaºi (Cezar
scriitor cu panã severã, cerneala dumitale are prea mult Ivãnescu, Lucian Vasiliu, Vasilian Doboº), Cronica
acid când aºterne rânduri pe coalã! E mai ceva decât (Valeriu Stancu, Iaºi), la România literarã (Bucureºti), la
curmeiul ce bate colbul ºi puricii din covor! Sau eºti Ateneu (Bacãu), Viaþa Medicalã (Geo Vasile, Bucureºti),
precum sarea ºi piperul la bucatele urbei, mai ales la Teodor Pracsiu (Vaslui), Pagini Medicale Bârlãdene
cele pentru ºi dupã gustul minþii, culturale, literare. Pe (Bârlad) ºi multe alte reviste ºi edituri. Mai întâi citez
câþi nu ai onorat, pe o grãmadã! Despre câþi nu ai scris ºi succinte impresii aLE unor critici:
ai vorbit la întruniri! Cine te poate întrece în felul de-a "G.N reuºeºte sã depãºeascã în demersul sãu critic
vorbi! Cine poate descânta la ºezãtorile literare mai orizontul fatalmente limitat al provinciei, probând o
bine decât dascãlul din fruntea noastrã! Sã mã ierþi, informaþie deasupra mediei, o curiozitate literarã ºi
cândva am fost pornit spre eul dumitale, erai dezamãgit culturalã de bun-augur în abordarea celor mai felurite
ºi ai strigat la noi cã urbea este moartã, la care am zãri ºi etape ale scrisului românesc." (Geo Vasile, "Viaþa
rãspuns, în urbe mereu va fi aprinsã flacãra spiritului medicalã", Bucureºti)
întreþinutã de eurile noastre!, ºi þi-am iertat ieºirea, ºi Plastic, elegant ºi cu suficienþã a reuºit sã redea
am mai spus cã iert la mulþi trãdarea pentru cã Iubirea e despre scriitor, cunoscutul Teodor Pracsiu, citez:
parte din lumina credinþei sfinte!, e strãlucitoare ºi "Autorul ºtie sã fie într-un dozaj expresiv,
puternicã, tãietoare în spirite, este iertãtoare ca ºi sentimental, asociativ-disociativ, sarcastic, blând,
puterea Celui ce ne-a zãmislit! ªi…"
viforos, limpede, abisal, glumeþ, inefabil, aluziv,
Cu certitudine are dreptate, mi-am dus palma la zeflemist, discret-jubilativ, histrionic(cât cuprinde!),
gurã ºi am aruncat din nou privirea pe pagina catifelat, zgrunþuros, insinuant, inteligent, afabil,
neterminatã, de unde reiau cuvintele lui Gabriel Garcia curtenitor-ceremonios, visãtor, meditativ ºi, desigur,
Marquez amintite de autor: "Pe mãsurã ce eºti mai foarte bârlãdean. Extremele judecãþilor sale,
inteligent, în aceeaºi mãsurã þi-e mai teamã. Aºa încât, relativizate mai întotdeauna prin volute excesive, sunt
54 anul I, nr. 1, mai 2007
BAAADUL literar

marcate de fiorul afectuos-comprehensiv, pe de o dupã aia a fost de pominã, mai, mai sã ne pierdem
parte, ºi de sclipire pamfletarã a spadasinului impetuos vieþile din cauza viscolului ce s-a iscat înainte de-a porni
pe de alta." Concret, scurt, la subiect.
spre casele noastre. Aoleo, ce ninsoare! Fraþii din
Personal, multitudinea calitãþilor m-a surprins de oastea literelor ne implorau sã nu pornim, noi, mai
mult, încã din prin 1991-1992, când se redeschideau fãloºi decât ei, cã da, plecãm ºi vom birui în plinã
porþile la Academia Bârlãdeanã ºi profesorul-scriitor a noapte. Nu luam seamã de colþii hienelor ascunse în
fost ales preºedintele societãþii! Nu am crezut vreodatã spatele copacilor, motivam cã bãutura aleasã ne
(totuºi, am sperat) cã voi avea prilejul sã comentez tulburase mintea, înecatã în fel de fel de vedenii
despre omul cu voluptate spiritualã de falnic stejar, dar hidoase. Hãu, hãu, ºi acum îmi este frig, oboseala se
admirându-i alura ºi cumulând alte ºi alte impresii prin aliase cu capriciile vremii, dar nu-þi spun de marea
peregrinãrile noastre literare ºi culturale( deseori la Iaºi spaimã ce-mi zvârcoleºte întruna mintea! Hâm, acel
la Casa Pogor Pod-Fiul, la Chiºinãu la inaugurarea clãdirii tunel sãpat în pântecul întunericului, noi acoperiþi de
Centrul Cultural Mihai Eminescu, Huºi ºi de nenumãrate ger ºi teama cã ne-om pierde, atunci când am scoborât
ori în urbea natalã), s-au ºlefuit sentimente de afecþiune sã deversãm urina din bãºicile umflate! Ne-am
sufleteascã ºi coarda nãuntru-lui vibrând, am decis sã-i împrãºtiat în jurul microbuzului, nu cred cã pe-o razã de
rezerv pentru calitãþile remarcate un colþiºor într-unul câþiva zeci de metri, de, erau ºi douã, trei madame cu
din romane, actualmente în stadiul de manuscris. noi, nu aveai cum sã le þii de mânã când te piºai! Dintr-
Decizie importantã, semn de recunoaºtere a unui om cu odatã nu ne mai gãseam, degeaba claxona cu disperare
potenþial de personaj, mai clar, ce va rãmâne amintit în ºoferul, e adevãrat cinci minute se fãcuserã
veºnicie! Aºadar sã redau un fragment din Vocea cincisprezece, apoi treizeci, fiecare dintre noi trâmbiþa
manuscrisului, succint rãspuns sau o continuitate la disperat în tunelul dintre nãmeþii clãdiþi în câteva zeci
subtitlul cãrþii Contribuþii critice la o Istorie…, semnat de minute! Viscolul, întunericul ºi gerul ne încolþiserã,
de scriitorul Gruia NOVAC, pe care, cu plãcere am teama ne mãcina creierul, disperarea cã nu vom ajunge
terminat-o de lecturat:
sã ne întâlnim ºi sã pornim spre cei dragi sãgeta inima,
3 toate la un loc ne înmuiaserã genunchii ºi unii s-au
"…ei, da, ºi anii au trecut, nu tare mulþi, nu, nu! ªi prãvãlit în nãmeþi! Poate am fost singurul mai optimist,
vor mai trece alþii, dea Domnul la fel de plini în bucurii mai ales dupã ce i-am auzit glasul încurajator, era al
ºi sãnãtate! Îþi aduci aminte când am cãlãtorit cu alþii la profesorului care mã impresionase de câþiva ani în
Chiºinãu Hã, hã, cum arãta gaºca înghesuitã în urmã, al lui Gruia Novac, grai ce-mi încãlzise inima ºi
microbuzul închiriat sau sponsorizat de nu ºtiu ce firmã, sufletul:
naiba mai ºtie, a cuiva de se chema mai nou, patron! -Hei, doctore, nu te speria, te-am dibuit! Eºti în
Sergiu ºi Anuþa pe scaunele din faþã, Niþuc cu a lui faþa mea, în stânga! Nu te speria, sunt eu, preºedintele
chitarã, Ion ºi cu mine pe cele din mijloc, douã
profesoare de istorie, doamna Manu ºi cu Gramaticaru,
alþi doi tineri dupã noi, ºi tocmai pe cele din spate înfipt
stãteai cocoþat dumneata, neicã, profesorul cu pãru-n
onduleuri, dar vâlvoi, cu nasul acvilin ºi alurã imperialã,
cu ochii strãlucitori, pãtrunzãtori chiar prin întunericul
din maºina ce înainta anevoios pe ºoseaua inundatã de
ploaie ºi lapoviþã, dupã ce trecusem de Crasna spre Huºi
sã ajungem la Albiþa în drumul nostru la fraþii de peste
Prut. Bine ºtiai sã-þi ascunzi emoþiile, câte un pic, câte
un pic povestindu-ne despre anii când ai plecat pentru
totdeauna de-acolo, adicãlea de la casa pãrinteascã,
pânã ºi noi înghiþeam lacrimile, în afara celor câteva
care, ºmechere, þâºneau pe la ulucile ochilor ºi ne
demasca starea de încãrcãturã afectivã la care
participam cu toþii alãturi de dumneata. Oare îþi mai
aduci aminte Sau vreunul dintre ei Eu da, pentru cã m-
a impresionat fantastic! Acolo l-am cunoscut pe
academicianul Mihai Cimpoi, pe Leo Butnaru ºi Nicolae
Dabija ºi pe mulþi alþii de-a lor! Ce s-a întâmplat atunci
cu acea ocazie festivã, când eram invitaþi la
inaugurarea Centrului Cultural Mihai Eminescu, le-am
însemnat în memorie pentru altã datã… Maicã, sfinte,
când ºi cum am plecat, pe unde am ajuns ºi ce-am tras
BAAADUL literar anul I, nr. 1, mai 2007
55

Academiei Bârlãdene!, ºi a început sã râdã zgomotos, naturii, nu au vrut sã spurce natura cu sângele omului
mai ceva decât rãcnetele dinaintea reîntâlnirii!
mârºav. Ne-am trezit unul în faþa celuilalt, amândoi ne
4 fãceam semnul crucii, dupã care ne-am îmbrãþiºat
Am prins curaj ºi l-am descoperit în dreapta mea, precum fraþii dupã zeci de ani de despãrþire.
puþin în spate, am început sã-i rãspund voios, prin …de undeva din faþã am auzit un ºuierat de vânt
acelaºi mod gãlãgios, mai puþin încãrcat în disperare. înteþit de þipãtul uneia dintre femeile rãtãcite din grup.
-V-am auzit, domnle profesor, am auzit ºi-s -Hei, Doamne, Doamne, unde sunt ceilalþi!
bucuros! Unde-or fi ceilalþi
Profesore, doctore, dragi colegi, unde sunteþi,
-Sã hãulim mai departe, cu certitudine sunt pe ici, rãspundeþi-mi, mi-e teamã, m-am rãtãcit de grup!
pe colo, pe sub stejarii din pãdure, unii se uºureazã din Mamã, maicã scumpã, scoate-mi-i în cale!, ºi disperatã,
picioare, altele pe vine de le-ngheaþã bucile! Am a început sã plângã în hohote.
izbutit, dar mi-am udat pantalonii, tu, doctore, eºti I-am rãspuns în cor:
bine
-Hei, Anuþo, stai pe loc, venim spre tine îndatã!
-Aproape, aproape, nu am reuºit sã mã opun …ce frumos arãtam toþi trei când ne-am îmbrãþiºat
vântului, bate din toate pãrþile, iar gerul mi-a îngheþat în mijlocul troienelor, pe firul tunelului întunecos ºi
cracii la pantaloni! Dar e bine, mi-a dispãrut frica, ducã- plin de ger, când fioroasa noapte ºi-a dat drumul la
se pe pustii!
hidoºenii sã ne-nhaþe! Câtã cãldurã a erupt din
…de-adevãratelea, nu-mi mai era teamã de fel, trupurile noastre, toate inepþiile codrului le-am topit,
eram cu Gruia Novac ºi amândoi, plini de curaj, rãcneam le-am alungat din preajma noastrã ºi am reuºit s-o luãm
spre lupii hãmesiþi, imaginari, de dincolo de falnicele la braþ pe Anuþa lui Serghei Coloºnicu ºi s-o ducem la
trunchiuri ale codrului secular, convinºi cã n-or îndrãzni microbuz, unde sãrmanul, la fel de îngrozit, aºtepta cu
sã atace, altfel, de vroiau ne jupuiau hoþeºte carnea disperare…"
picioarelor înþepenite. Le-a fost mai fricã de albul Mai þii minte, profesore-scriitor Of, of, câte n-ar
zãpezii alipite de tuciul nopþii ºi de puterea celor douã fãptui imaginaþia unuia cu vocabularul altuia!
suflete înfrãþite nu doar la necaz, semn scoborât de Cel Ce-aº putea sã mai adaug, despre scriitorul Gruia
de Sus, iar ei, vietãþi mai inteligente decât omul, au dat NOVAC Desigur, vor veni la timpul lor multe altele! Pânã
înapoi, au refuzat sã pãteze albul pur natural cu roºul una, alta, sincere felicitãri ºi multã sãnãtate!
omenesc pãzit de Domnul, au respectat cu pietate legile
Emilian MARCU
“OBSERVAÞII...”
Gruia NOVAC, Observaþii sau bãgãri de seamã,
Editura Tiparul, Bârlad, 2006, 248 p.
Comentator asiduu al fenomenului literar din zona tutoveanã, Gruia Novac a devenit de mult o voce criticã
demnã de luat în seamã. Atent la tot ce miºcã, din punct de vedere editorial, în aceastã zonã ºi nu numai, Gruia
Novac, argintul viu al Bârladului, radiografiazã poezia lui Cristian Simionescu, C. D. Zeletin, Ion Hurjui, proza lui
Marian Constandache sau Iorgu Gãlãþeanu sau Ion Maftei-Flavus, cartea de teorie literarã a lui Daniel Corbu.
O notã aparte meritã adusã pentru preocuparea lui Gruia Novac faþã de scriitorii bârlãdeni care de mult au
pãrãsit România, dar nu ºi-au uitat nici limba nici talentul. Este vorba de Maria Magdalena Nãstase-Peltola, din
Finlanda ºi Coca Elena Twerdeck din Germania.
Sunt de asemenea comentate cãrþile unor autori despre care ºtiu destul de puþine lucruri. Este ºi vina mea dar ºi
vina modului de cum circulã cartea în aceºti ani de tranziþie.
Graþie unor critici dãruiþi ºi atenþi cum este Gruia Novac, avem posibilitatea de a descoperi noi ºi noi nestemate
într-o lume tot mai cenuºie, tot mai apãsãtoare. „Gruia Novac reuºeºte sã depãºeascã în demersul sãu critic orizontul
fatalmente limitat al provinciei, probând o informaþie deasupra mediei...”, cum ar spune într-un cuvânt al sãu Geo
Vasile, fãcându-ne sã fim de acord cu el.
(„Convorbiri literare”, nr. 4 (136), aprilie 2007)
56 anul I, nr. 1, mai 2007
BAAADUL literar

CRONICÃ
Gruia NOVAC
AªTEPT AL TREILEA CÂNTAT
Trãim timpuri literare atât de fãrâmiþate în spaþii sublinieze, prin îngroºare, conotaþia urmãritã cu obstinaþie:
geografice cu graniþe stabilite haotic, de nici mãcar intuiþia impar înseamnã nepereche. Cum poate fi Edenul altfel
anamorfoticului nu te salveazã, încât nu prea poþi avea Pentru cã tot la capitolul limbaj ne aflãm, sã vã spun,
curajul de a afirma cã literatura naþionalã este sublimã sau fiindcã vreau sã vã incit, cã stilul lui Marian Constandache
rufianescã.
depãºeºte marginile adjectivului „curajos”. Dar chiar aºa,
Se scrie literaturã Se scrie multã ºi nu mã feresc a afirma limbajul sãu e plastic ºi direct, fãrã a friza însã onctuozitatea
cã chiar prea multã. Se citeºte Se citeºte. Însã doar în care slobozeºte trivialul. Redau, ca pe un fel de
interiorul spaþiilor reieºite din jocul aleator al întâlnirii dintre exemplificare, câteva scurte fragmente, pe care sã le citiþi cu
cele 5 meridiane ºi 3 paralele care ne traverseazã teritoriul. respiraþia normalã. „...pe 28 am invitaþie la nuntã la
Aºa cã, un scriitor genial din Halmeu e total necunoscut în Cãtãlin... el îmi face dinþii ºi-i prietenul meu de suflet (...)
Topalu, iar un mediocru (termen eufemistic!) din Nãdrag se dar uite cã de sf. dumitru ne-au oprit jandarmii în Austria cã-i
aude cã ar fi reprezentativ la Simila. Ne lipseºte, exagerând ziua naþionalã, aºa cã nu mai pot veni la nunta prietenului
puþin, etalonul axiologic la scalã statalã.
meu ca sã mã bucur de bucuria lui ºi a soþiei sale frumoase
În zona noastrã, deºi n-am date statistice ferme, obiceiul (...) Cãtãlin are sã mã ierte dar cu ce-s vinovat eu, trebuie sã
scrisului s-a înrãdãcinat adânc, încât a depãºit, cred, cumpãr o gunoierã... miluieºte-ne pe noi conaºule... dã-mi ºi
aplecarea spre alte meºteºuguri nu mai puþin importante. Nu e mie un ban... la aºa umilinþã trebuie sã te scobeºti bine prin
în intenþie radiografierea gestului global de a scrie literaturã buzunare... vãleu, dom doktor da de ce sã-mi dau eu chiloþii
localã, mai ales cã un dram de conjuncturã decentã m-a jos cã acolo unde vrei matale sã pui mâna nu mã doare deloc,
direcþionat spre zona prozei. Pânã acum, proza e eu am venit cu gâtul, pãcatele mele... ºi apoi nici nu-s spãlatã
reprezentatã superficial numeric, dar calitatea e vizibilã de bine acolo jos (...) bucurã-te nãscãtoareao de Dumnezeu... cã
departe, vârfurile ieºind eclatant în evidenþã. Spun Iorgu ceasul e vrednic, ºi-n umbra lui stau ºi eu pacientã acum din
Gãlãþeanu ºi-am gãsit sinonimul romancierului. Nu uit Grãdina Recuperãrii... parcã-i varã, soro... dacã o mai þine
tenacitatea incurabilã a Petruþei Chiriac.
aºa înfloresc copacii... dacã mai þine mult în mine rezidentul
Astãzi însã voi întregi ºirul cu încã un nume, asupra cãruia ãsta, eu vomit, de o orã mã freacã pe la spate, de când a ieºit
voi stãrui: Marian CONSTANDACHE.*
din operaþie ºi s-a repezit la mine... hai, întoarce-te ºi lasã-
Mã fac a nu-l cunoaºte, în vederea unui efort de mã sã te iau odatã, Roxanã, cã nu mai pot, am operat 3 ore...
obiectivare. Fiindcã sunt în faþa unui caz; literar, fireºte. ºi pânã sã spun eu ceva în genul stai dom doctor cã... mi-a tras
Niciodatã mulþumit, mai ales de sine, M. Constandache chiloþii de pe mine ºi m-a încãlecat acolo în oficiu ºi pas tu sã-l
revine, mereu ºi mereu, asupra scrierilor sale în prozã, pe care mi-l mai pot scoate din cur... cã parcã a intrat nebunul acolo
le reface, le re-scrie, le amplificã, în cãutarea perpetuã a cu totul... dar jocu-i joc domnule...” º.a.m.d.
aurului Aldebaranului. În numele cãrui þel Dificil de rãspuns, Poate ºi din aceastã pricinã romanul trebuie citit, nu
dar voi risca apelând la Yeats – ca ºi el de altfel – care ne povestit. E aici o viermuialã de stãri, de spaime, de angoase,
zefiruieºte cu noima ascunsã, zic unii, a vorbelor de bucurii, de înãlþãri ºi de cãderi, toate dând grandoarea unei
apoftegmatice: „Înþelepciunea nu este o întunecatã pasãre de compuneri cu toate semnele superului.
pradã ci un fluture”.
Romanul lui Marian Constandache „demareazã” în
Aºa se face cã romanul Guvernatorul giruietelor de trombã („...Marele Sanatoriu strãluceºte în noapte aidoma
cearã din 2005 a devenit romanul Edenul impar din 2006, unui monstru heraldic adormit pe picioarele din spate...”) ºi
care-mi va justifica zãbava. Publicat de Editura PIM din Iaºi ºi se încheie subit („...guvernatorul plângea uºor, sub stropii
având 352 pagini (faþã de 202 pagini la primul), romanul mari, fierbinþi. Mâinile îi atârnau aidoma unor aripi de
Edenul impar trebuie (dar vã rog sã aruncaþi aparenta cormoran, îngreunate de povara unui destin, pe care nu l-a
încãrcãturã imperativã), romanul deci trebuie citit, pentru a înþeles niciodatã ºi pe care nu-l va înþelege nimeni, aºa cum
constata o sumã de noutãþi, ºi informative ºi de interpretare, tot neînþeleasã a rãmas pânã astãzi în memoria locuitorilor
dar ºi ca sã vã descoperiþi în aceeaºi atmosferã de Eden par fapta sa ultimã”).
sau impar (la alegere), dar numai dacã urmaþi ghidul virtual al În ultimele rânduri, aþi simþit, sunt sigur, o aiuritoare
autorului.
undã de austru, venind dinspre Baudelaire ºi Minulescu.
Eu nu am în intenþie aprofundarea analiticã a romanului, Guvernatorul Edenul(ui) impar, care nu-i altul decât
sarcina asta punând-o pe umerii cititorilor. Dar cã vreau sã vã alterego-ul romancierului Marian Constandache, a vrut ºi-n
conving de valoarea lui, doresc. Spuneam într-o cronicã acest fel sã-ºi etaleze originalitatea.
despre primul roman cã este un exerciþiu blasfemic. Menþin Întârzii pe certitudinea cã dl. Marian Constandache e un
afirmaþia, doar cã ea nu trebuie înþeleasã decât ca o socotinþã mare romancier. Nu mã va apuca al treilea cântat al cocoºului
a autorului pentru evidenþierea conºtientã a originalitãþii ºi confirmarea va veni...
stilistice. Reþineþi cã aceastã carte refuzã lectura superficialã
ºi, cum mai ziceam în 2005, romancierul nostru se adreseazã 13 aprilie 2007, Sala Bibliotecii „Belloescu” Bârlad
binecredinciosului, nu nevrednicului în duh.
De ce Edenul impar Ce semnificã sintagma din titlu *) Marian Constandache, Edenul impar, roman, Editura
Marian Constandache n-a vrut sã încurce pe nimeni, ci doar sã PIM, 2006, Iaºi, 352 pagini.
BAAADUL literar anul I, nr. 1, mai 2007
57

Fragment de roman
Iorgu GÃLÃÞEANU
SOCIETATE OTRÃVITÃ
…pe 9 Mai, în urmã cu ani, vrerea m-a împins sã "- nu crâcni, ãºtia-s în stare sã te calce-n picioare,
merg la depunerea de coroane la cãpãtâiul celor care s- au venit cu servii între ei!”
au sacrificat pentru naþiune, pentru libertatea ei, a …priveam lung spre unul, spre altul, vedeam cine
pruncilor ºi a noastrã. Eroii frânþi de-a lungul vremii ºi sunt ºi gândeam cine au fost, nu le zãream mintea sã
dintre cetãþenii urbei. Mã aºteptam sã vãd multã ºi bine judece, nu aveam cum sã-i fac sã-ºi divulge lipsa de
meritatã pioºenie revãrsatã din sufletele celor prezenþi, credinþã faþã de neam, datoria faþã de patria mumã,
veniserã sã-i pomeneascã, nu sã se prindã a se-nghesui oricum, de-aº fi reuºit ( ce tâmpenie novice, ce utopie-n
precum la circ sau la altfel de comedie. Destul de târziu capul de naiv) am fi ºtiut adevãrul! Încerc un sentiment
am descoperit voalul de naivitate din frunte ºi nu ºtiu de milã faþã de ei, sãrmani cu mintea tulbure, se cred lei
când ºi cum am sã mi-o iert. Mintea mi-a jucat o festã, în junglã! La un moment dat, la îndemnul unuia dintre
plutea în amnezie ºi nu mã lãmurise despre clocotul din preoþi, mai marii s-au repezit la masa preoþeascã
þarã, cã mulþi semeni fierbeau, erau în plinã campanie lãsându-ºi pãzitorii sã le pãzeascã locul, o parte dintre ei
electoralã. Caragiale de-ar fi fost nu s-ar fi jenat, a prins din jur în jur tãblia cu pâine pentru a fi legãnatã
obiºnuit de multe decenii cu sclifoseala emanatã de o în aer, ceilalþi, fãrã a mai încãpea la atingerea
parte dintre participanþi, întrucât aerul intoxicat cu parastasului, ºi-au alipit unul la altul mâna pe umãr în
nonºalanþã, otrãvit de superioritatea revãrsatã meschin, dorinþa de-a fi parte egalã la ceremonia de pomenire ºi
le ieºea în evidenþã. Mai demni, singurii care îºi vedeau de sfinþire a bucatei. Glasul amicului mi-a sfredelit
de rostul întrunirii, pãreau militarii ºi soborul de preoþi, urechea cu vorbele de duh…
neutri ca întotdeauna, de admirat ºi de la care avem de “-Priveºte-le mutra, câþi pumni ar tãbârî sã le-o
învãþat…
stâlceascã Singurele clipe când, parcã s-au unit în
…cu feþele proaspãt bãrbierite, cu mandibula amintirea morþilor pomeniþi de soborul popilor! Dar
atârnându-le la piept, cu burþile gata-gata sã se reverse fiecare se gândeºte la altceva, la scaunul la care
peste brãcinarele care mai de care mai colorate, cu râvneºte! La halca pe care vrea s-o înfulece, n-au
cefele þepene ºi groase, încinse în juveþe, îmbrãcaþi în suflete, neicã, au fãlcii ºi burþi de hrãnit! Cei mulþi sunt
costume din stofã strãinã, cu frizuri scurte, copiind pe acasã, se scaldã în mizerie ºi foame, ãºtia nu se gândesc
tinerii rãcani, cu fizionomiile încãrcate de zâmbete la ei! N-au ce cãuta la bucate, rãmân doar masa din care
forþate, revãrsate din albia superioritãþii false, precum s-or cerne alþi eroi! N-au avut ºansa sã fie otrãviþi,
argaþii de pe vechile moºii, cu ochii scãldaþi în vigilenþã, precum cei de aici, de ieri ºi de azi, la fel ºi de mâine!
dar triºti ºi plini de spaima ce-ar fi rãbufnit din gândurile Sunt materie la tun pentru a ieºi martir român! Degeaba
încinse cã roata s-ar învârte înapoi, ici-colo în stânga ºi îmi spui cã, uneori când plângi te apropii de îngeri, acum
în dreapta cu slugile împãcate, lachei sau bodiguarzi, nu am vãzut pe niciunul s-o facã, aici ºi acum era cazul,
(înfrãþire între stãpânul roman ºi barbarul slugã- vis ne- ãºtia mai curând sunt la braþ cu diavolul! Nu ºtiu, nu vãd
împlinit lui Alecsandri), bãrbaþi trecuþi prin albia vieþii cum sã se schimbe lumea! Dumnezeule, ce se întâmplã
precum hienele în savanã, de la mic la mare adunaþi de cu noi, ce creaturi ai lãsat sã umble printre credincioºii
la periferia ºi de la centrul târgului, foloseau festivitatea tãi! Cum sã mai cred în tine Unii vor puterea aºa cum
pentru a-ºi prezenta aleºii printre puþinii, foarte puþinii sunt croiþi, cu mintea de-a fugi de la o tabãrã la alta,
oameni de rând, parte din masa electoralã. Tainic, cameleoni, creaþi de cine Alþii cu mâinile pãtate ºi
nãuntru mi-a ºoptit la ureche, rãstãlmãcindu-mi inimile pline cu venin pe seama jecmãnirii semenilor îºi
gândurile în mijlocul solemnitãþii înjghebate:
fac semnul crucii ºi se-nchinã cu ardoare sã-i ierþi, sã fie
“-Acum, ãi de sub tãlpi, simþindu-i, nenorociþii se mereu la masa cu bucate, dreptate-i asta Alþii ºi-ar
zvârcolesc în groapã, dar ãºtia nici cã simt, îi dau tot distruge fratele sau sora, ºi-ar spurca sângele sã-ºi
înainte, popii cântã evlavii, se închinã ºi se roagã, iar împlineascã voia, boala din trup ºi din minte! Pentru cei
miºeii simuleazã semnul crucii ºi se roagã pentru scaune! mulþi care Te preþuiesc ºi trudesc cu sfinþenie, stau în
Unde sunt urmaºii celor pentru care ne-am întâlnit genunchi în faþa altarului sau a candelei aprinse pentru a
Înaintaºii ºi-au dat viaþa pentru patrie, iar ãºtia nu mai primi semnul Tãu de ocrotire, când ºi ce ai sã le spui!
ºtiu cum s-o subjuge! Noroc cã mai adie vântul, altfel ar Dacã ne-ai zãmislit, de ce nu ai grijã de toþi Sunt
nãvãli de stârv! Hai, mergi, mi-e greaþã când îi vãd, sã nu scârbit, Doamne, plec de aici foarte scârbit! Mai sper în
vomiþi pe haina vreunuia…"
braþul Tãu, alungã otrava din trupurile ºi sufletele astea,
…instinctiv, mã înhãþã de umeri ºi-mi ºopteºte la schimbã-i pe toþi spre bine!”
ureche:
…am scuturat fruntea ºi am îndepãrtat urechea
58 anul I, nr. 1, mai 2007
BAAADUL literar

dinspre gura prietenului amãrât de constatãrile oferite
de fruntaºii urbei. Nu am vrut sã plec imediat, am
aºteptat sã se urce în maºinile luxoase ºi cu ºofer la
scarã, ºi abia dupã ultimul plecat, prin colbul lãsat în
urmã, indignat ºi mâhnit la culme, am fugit din aerul
pângãrit ºi am pornit sã cumpãr douã pâini. Fanfara
terminase de mult imnul ºi plecase, la fel ºi bravii
soldaþi, cu feþele trase ºi ochii ascunºi în adâncul orbitei,
semne ale existenþei zilnice pentru a deveni din
întâmplare nefericiþi eroi!
…fãrã sã-mi dau seama mi-am auzit graiul,
întrebându-l pe nemulþumitul din minte:-sã luãm
aminte, amice, cum sã-L înºtiinþãm pe Cel de Sus despre
ceea ce-am vãzut ºi sã-L rugãm, sã-L grãbim sã ne trimitã
semnul!…
…cu o mânã l-am prins de braþ pe vecin, cu cealaltã
pe fratele mai mic ºi ne-am urnit din locul pângãrit. Dupã
câþiva paºi ne-am plesnit frunþile cu dosul palmelor ºi în
liniºtea scoborâtã am ieºitt pe poarta cimitirului ºi am
început sã urcãm dealul! Sus, pe creastã, strãlucea ceva,
pãrea un om îmbrãcat în haine cu vipuºcã de general! Sã
fie trimisul întru salvare! Ne-am fãcut cruce ºi ne-am
grãbit sã-l ajungem ºi sã-l îmbrãþiºãm…
…dupã cinci, ºase paºi genunchii s-au înmuit la toþi
trei, fiecare dintre noi am tras aer adânc în piept, ne-am
privit unul altuia mutrele schimonosite la auzul unei voci
venite mai sus decât vârful dealului, plutea în neant pe
deasupra capetelor înmãrmurite:
"-Iar vã grãbiþi, la fel de bine poate fi unul ca ei! Un
mãnunchi de rãbdare, nu mai e multã vreme pânã la
judecatã!"
Fragment de roman
Marian CONSTANDACHE
DIATEZELE CELIBATARE
...Undeva în paginile acestea am comis o eroare. ecpirozã. Ia-l de aici . Ne-am spurcat cu toþii. De ce
Recitindu-le acum dupã cîþiva ani dupã ce romanul a fost spuneþi una ca asta dragilor. Am pregãtit acest miel dupã
publicat dar nimeni nu a scris nimic despre el am înþeles toate reþetele culinare. I-am pus brebenicã de pe
cã toatã materia aceasta care umple paginile nu este munte. ªi doamna lui Pilat cea care umbla goalã i-a
decît o apã moartã în care nu se zbate nimic, nu tremurã adãugat cu mînuþa dumneaei cimbru, care e regele
nimic, nu se iveºte nicio undã. Este o apã saturnianã, coribanþilor. Am adãugat în sos usturoiul din rãnile lui
grea, fãrã vibraþie, fãrã nerv, fãrã valuri. Fãrã flux ºi Tyamat. Am stropit cu bere- invenþia lui Osiris, pe cînd se
reflux. Toatã pasta din care e format romanul meu nu plimba plictisit cu mersul sau de pelican prin marele ºi
este decît o cocã nedospitã, un material amorf fãrã gust întunecatul Edom- toatã carnea bine fiartã. Stau în
sau miros. Astfel cã aidoma lui enoh care a plîns în timpul veghe la malul acestui smîrc care este romanul meu
care a precedat revelaþia plîng ºi eu la marginea acestui pîndind sã am o revelaþie.Pîndind sã vãd ceva miºcîndumolooohz
care nu vrea sã vibreze, care nu e în stare nici se acolo jos în aceste smîrcuri. Poate o bulã uºoarã de
mãcar sã bolboroseascã ceva. Plîng sfãtuit de bunul aer. Poate o undã care sã se zbatã ca o aripã. Dar nu
Origene care spunea cã pentru a înþelege un fenomen zãresc nimic. Doar o întindre rece de plumb peste care
sacru ochii tãi trebuie sã fie umezi cu lacrimile sãrate ale domneºte nictaneea, floarea stearpã a nopþii nebuniei
xantosei. Dimineaþã cînd am vãzut aceastã apã moartã mele. Nebunie care este celebratã în picioare de
în faþa mea am numit-o alepha. ªi nu în derîdere ci urmãtoarele oraºe: Adrah, Zeboin, Zoar. De undeva din
tocmai sã-i dau un nume rabinic poate cã golemul din cerul nepenter. Dar aceasta-i bãutura lui Milton. Cel din
faþa mea se va însufleþi ºi va însemna ceva. ªi atunci mi- Helicon. Nu pot sã-i primesc ofranda. Sunt plin de scorii
am adus aminte de vorbele poetului care spunea cã ceea ºi mi-am alungat ºi prietenii. Mã preced doar cîteva
ce vine în lume spre a nu tulbura nimic nu meritã manechine mecanice acum cînd invoc ivirea vreunui
sinchisealã ºi nici rãbdare. ªi i-am dat dreptate. Tot fenomen sfînt sau, poate, de ce nu a unei revelaþii. Ale
molooohzul acesta îmi aduce aminte de mielul ureic pe tale dintru ale tale þie-þi aducem de toate pentru toate.
care tata îl jertfea în curtea casei de paºti. Romanul Marana tha. Vino doamne mãcar sã-þi vezi cinstitele
acesta conþine prea multã ureee. E toxic. Are prea mult daruri ce s-au adus aici ºi s-au sfinþit pentru tine. Vãd
colesterol. Nu este viaþã aici. Nu e decît o apologie a doamne ºi mãrturisesc acum cînd stau pe marginea
puterii ºi nimic altceva. Pe de altã parte eu sunt puterea. scrisului meu ºi îþi aduc pe cel care se încãpãþineazã sã se
Eu sunt Everghetul, eu sunt binefãcãtorul acestei cetãþi miºte din smîrcul acesta ºi pe cel ce poate va veni
din hîrtie. ªi atunci ce nu merge De ce mielul acesta pe iluminat ca bunã mireasmã a vedeniei mele de-o fiinþã
care vreau sã-l jertfesc pentru voi e toxic. Strîmbaþi din dimpreunã cu tatãl adorat ºi mãrit cel ce exclude pe
nas ºi spuneþi: pute e acru e fãrã dulceaþã e un miel „cînd” ºi pe „cum” pe cel care poate va preface smîrcul
bolnav de boala vitei nebune de cancer de sida de acesta nefolositor, aceastã apã amarã în dulcele
BAAADUL literar anul I, nr. 1, mai 2007
59

evhelaion. ªi totuºi nu l-am uitat pe Henry care-mi celebrii catatonici. Sau poate e cealaltã inimã a ta. Nu
spunea cã nu existã decît o singurã mare aventurã ºi ajunge niciodatã sã-þi iei rãmas bun de la trupul tãu ºi sã
aceasta e cea lãuntricã, ºi aceasta e aventura spiritului nu þi se întîmple nimic.
meu, pentru care nu prezintã importnþã nici timpul, nici Dar dacã-i doamna cea bãtrînã din Transnistria
spaþiul ºi nici isprãvile mãreþe dar uite, cã eu tocmai asta cea care deseneazã în centrul urbei cercul unde mi se
aºtept aici lîngã smîrcul tãcut ºi nemiºcat: sã-mi gãsesc valseazã visele, unde sunt hrãnite lebedele cu
sfîrºitul par trouve sacre le dezordre de mon esprit. ªi de magnetismul inconfundabil, ei bine, nu. Ne naºtem sub
aceea aºtept semnul. Stau la marginea smîrcului. Dar în imperiul interjecþiei ºi al onomatopeelor, copilãrim în
afarã de un lãtrat sfîºietor nu aud nimic altceva. Trãiesc adjectiv ºi substantiv ºi murim sub imperiul verbului.
într-o realitate falsã, contradictorie. Realitatea lui Numai noi dictatorii stãm sub semnul pronumelui. ªi
Nietzsche corcitã cu cea a lui Kafka. O realitate falsã, totuºi dacã privesc mai bine aceastã formã informã o vãd
absurdã pentru care trebuie sã mint ca sã supravieþuiesc ca pe ceva circular. Nu este împietrirea unui pãtrat. Are
iar aceastã realitate nu poate fi prizatã, aspiratã decît ceva duios, curbat, întors cãtre sine, ºerpesc aproape,
cum spunea Eliot în doze foarte mici. Trebuie sã mã ceva ce-ºi muºcã coada. Mã bucur cã nu vãd colþuri care
trezesc din saturn cãtre eros. Numai iubirea întemeiazã sã mã facã sã cred cã totul ar putea fi iremediabil
regatul veºnicei imobilitãþi. Trebuie sã-l urmez pe pierdut. Împietrit. Da recunosc e o formã amorfã dar
Novalis. Trebuie sã-i urmez tratamentul. Orice circularã care poate cã odatã dacã nu-i va lipsi scînteia
neînþelegere trebuie sã sfîrºeascã în iubire ºi pace. va putea sã se miºte... sã vieþuiascã, sã se propage...Cã
Trebuie sã resuscitez smîrcul, sã-l trezesc din somnul sãu nu are viaþã, cã nu produce vapori, sau emanaþii cu asta
cataleptic manipulînd trei principii: aurul, turmalina ºi sunt de acord. Cã nu rãzbate din acest amorf nici un
zincul. Odatã adunate împreunã aceste substanþe vor sunet, nici o redempþiune, cã nu are loc nici o miºcare ºi
genera un curent electric care dupã ce va resuscita cu asta sunt de acord cînd stau ºi privesc amorful din faþa
cenuºa mamei se va transforma într-un fluid vital între mea. Dar, totuºi e un amorf circular, ceva care promite...
cei doi poli contrari aurul ºi zincul cei care reprezintã Au o duioºie femininã a formei, dacã stau bine ºi privesc
trecutul ºi viitorul. Si, alãturi de aceste operaþii mai atent aceste pagini pe care le-am scris. Dar oare pot
oniroalchimice trebuie sã-mi redeºtept acea foame sã nãdãjduiesc cã poate într-o zi din mijlocul acestei
nepotolitã pentru femeile nocturne, femeile descrise de forme se va auzi un geamãt sau se va vedea o scintilaþie
Novalis, femeile galvanice, cele care vor uni lumile de de o secundã care sã însemne totuºi cã amorful acesta
sus cu cele de jos ºi asta numai datoritã fanteziei, prin ea are totuºi viaþã în el, are un palpit, poate scoate o
ºi numai plecînd de la fantezie cea care se naºte numai onomatopee, un gîngurit de copil, un geamãt fie el ºi de
cînd pe cer apar Cununa Balanþa Leul ºi Vulturul într-o muribund, o fîlfîire de aripã, fie ea ºi al unei pãsãri
constelaþie apropiatã de steaua Arktur. lovite Cîteodatã trec pe lîngã aceastã formã informã ºi
Dar
cred cã vãd cã seamãnã cu un uriaº sîn de femeie, un sîn
nu se întîmplã nimic. Stau la marginea acestui smîrc ºi cald de la care s-ar putea alãpta toþi cei care nu
aºtept epiclezia sfîntului Duh care sã mã lumineze ºi sã- dispreþuiesc filozofia ºi artele sublime. Dar de cele mai
mi arate ce-i putred în romanul acesta, sã-mi multe ori am o altã viziune mult mai plinã de cruzime ºi
demonstreze pe text unde am greºit ºi unde s-a strecurat mult mai tulburãtoare cînd vãd în maldãrul acesta
marea eroare de înterpretare a acestei lumi pe care am inform de hîrtii mîzgîlite un mormînt proaspãt sãpat,
încercat sã o înþeleg ºi sã o descriu cum ºtiam eu mai încã cald, în mijlocul cãruia criticii ºi cititorii mei au
bine. Dar nimic nu tresare din aceastã magmã informã. înfipt o cruce rece de oþel, o cruce înaltã rece ºi
Nici un zvîcnet. Nici o remuºcare. ªi totuºi prietenii mei strãlucitoare care se poate zãri din toate colþurile
care vin ºi mi se alãturã în contemplarea acestei dihãnii pãmîntului, o cruce infiptã-n inima mea, în vintrele mele
mã consoleazã spunîndu-mi cã lucrurile nu sunt atît de otrãvindu-mi sîngele ºi îngheþîndu-mi limfa. Mi-au înfipt
negre pe cît îmi par mie – ºi parcã se miºcã ceva totuºi aceastã cruce crezînd cã vor ucide acolo înlãuntrul meu
acolo jos sau se aude ceva- e cîntecul celeilalte mãri, sau pe Dumnezeu sau pe Diavol. Numai cã atunci cînd au
poate cã-i zgomotul paºilor mei încercînd sã fac rondul fãcut-o, cînd mi-au infipt aceastã cruce în inimã ei
mormîntului mamei mele. De ce nu – atît timp cît trebuiau sã aleagã între þipãt ºi suferinþã. Or ei þipau ºi
speranþa nu e interzisã prin lege. Dar eu mã tem sã nu fie eu rãmîneam cu aceastã grea suferinþã. Dar nu a fost sã
celãlalt noiembrie, cel de care vorbea prietenul meu fie aºa. Cînd mi-au înfipt acest oþel pînã în prãselele
Cezare. Te îmbraci, îþi aprinzi o þigarã ºi simþi privindu-þi crucii ei au dansat ºi au jubilat iar eu am þipat ºi am
mîna care tremurã cum te umpli deodatã de o sudoare rãmas în suferinþã. ªi atunci mã întreb nu cumva aceastã
albã ºi sãratã pe care o au numai marii comiþiali ºi formã diformã care stã înaintea mea, aceste pagini
60 anul I, nr. 1, mai 2007
BAAADUL literar

lestemate de toþi ar fi pustiul meu locul de tainicã aºa cã totul era justificat pentru el, nu existã nici o eticã
rãtãcire din care aº putea ieºi purificat dupã ce-l voi fi pentru cã nu existã mîntuire, nu existã nici o teamã
strãbãtut la fel cum Isuus dupã ce mi-l voi fi asumat pentru cã totul este permis în aceastã lume iar pedeapsa
regãsit, înþeles descifrat ca pe o problemã grea de este în fiecare zi ºi în fiecare ceas, aºa cã totul este
matematicã. ªi toþi aceºti sfãtuitori ai mei, cunoºtinþe, permis, este permis sã scuipi pe orice consolamentum,
rude, prieteni care-mi suflã zilnic în ureche otrava sã iei în derîdere pe oricine ºi pe orice, totul este sã-þi
vorbelor lor viermãnoase: nu vezi cã te-ai pricopsit cu hrãneºti tenia din pîntec cu toate lãturile pe care gura sa
aceastã cocoaºã de mucava pe care o porþi mîndru ºi pe spurcatã le arunca afarã, stropind cu balele sale pe toþi
care ne-o arãþi în fiecare moment ca pe o perlã rarã, nu ºi pe oricine i se împotrivea, lucrul sãu cel mai
vezi, nu simþi monstruozitatea operei tale ( unul, un important, lucrarea sa pentru care fusese avortat în
„alã” neînsemnat, chiar mi-a trîntit-o în faþã, de-mi aceastã lume, lepãdat din pîntecul otrãvit al maicei sale
venea sã-l scuip în ochi pe analfabet cu aere de scriitor era sã-ºi hrãneascã tenia din inimã, ea ºi numai ea tenia
ratat , „e o porcãrie, romanul ãsta al tãu”, ) ce sã-i sa luminoasã, diavolul sãu portabil era lucrarea sa cea
rãspunzi cînd i-am vãzut pentru o clipã viermele din mai sfîntã, din adorarea teniei îºi fãcea un altar pe care-l
sufletul sãu, vierme încolãcit în inima sa ºi tronînd acolo purta cu el oriunde s-ar fi dus, cãrînd cu el Spiritul Rãu
ca o tenie spurcatã infestîndu-i mintea ºi trupul, ce sã-i cel cu patru feþe, cel care te ademeneºte cu cele patru
fi rãspuns cã nu a înþeles dobitocul nimic din romanul chipuri ale sale care urmeazã drumul spurcat de la om la
meu ce avea sã înþeleagã cînd el scuipase pe însuºi pasãre trecînd prin peºti ºi oprindu-se la fiarã, fiarã pe
sufletul sãu cu otrava teniei din gurã, cu balele care o purta cu el, chivot plin de scîrnã ºi omag, iar cînd
neputinþei de a fi sincer mãcar cu sine însuºi pînã la tu intrai între roþile ruginite ºi hepatice ale acestui
capãt, singurul de care mi-am amintit cînd mã jignise falanster nu mai puteai face nimic, totul era pierdut din
marþafoiul cu aere de filozof a fost Kirkegaard care ºi el start pentru cã omida limbii sale te crucifica pe datã ºi-þi
suferise de pe urma contemporanilor sãi, un alt mare sugea toatã seva ta pãmînteanã, toatã aura cu care te
dezamãgit al lumii care a replicat unui alt cãcãcios nãscuseºi ºi care acum era suptã de limba-omidã a
semidoct cu aere de filozof fãrã bacalaoreat „ o, prietenului meu.
prietene te înºeli doar pe tine dar nu ºi veºnicia; iar
ªtiu
consecinþa este cã nu vei avea parte de zbuciumul veºnic cã nu eram puro e disposto a salire alle stelle, nu
al golului ºi de gîndul chinuitor al unei vieþi irosite, plinã fusesem niciodatã pur ºi pregãtit de a urca la acele stele
de lucruri de care veºnicia nu-ºi va mai aminti”. De la care mã uitam în nopþile insomniei mele. Mai ales cãvreme
ce prietenul meu, fie-i acum þãrîna uºoarã, îºi mi pierdusem de mult cãrarea iar acum rãtãceam ºi eu
hotãrîse destinul de a-ºi hrãni tenia din inimã, de a-ºi prin selva oscura a damnãrii mele. Dar plecasem eu cu
cultiva ca pe o grãdinã nimicnicia ºi falsitatea adevãrat la drum Mã aºteptau ºi pe mine nobile istorii,
comportamentului sãu de vreme ce nu înþelesese nimic straniile juvaeruri ale aºtrilor. Mã învîrt de cîteva zile în
din viaþa sa trãind cu spaima în suflet cã ziua de mîine jurul acestei forme informe, în jurul acestor maldãre de
nu-i va aduce decît aceeaºi coclealã de ban fals, acelaºi manuscrise care zac aruncate pe podeaua casei ºi în loc
gust al nimicniciei, aceaºi încercare zadarnicã de a sã dau de vreo panterã, de un leu sau de o lupoaicã cum
deveni mãcar om ºi nu o biatã gazdã pentru o tenie lungã întîlnise Dante în voiajul sãu dau de prietenii mei
de zece metri atunci ce sã-i fi rãspuns Dispreþul meu mãscãricii care danseazã ºi scuipã pe marginea gropii. ªi
suveran îi cãzu peste trupul sãu diform de urã ca o nici nu mã îndeletnicesc cu alergãrile. Este suficient sã
luminã de foc. Era ºi „ãsta” vorba lui Cezar Vallejo vrei sã trãieºti pentru a alerga – cum spunea Vergiliunãscut
într-o zi cînd Dumnezeu fusese bolnav. Dar ce nu cãtre moarte.
ºtiam eu era cã individul era unul din adepþii lui
Din
Balasinanza care propãvãduise cã lumea aceasta nu va cînd în cînd vine aici la marginea acestei gropi
avea nici un sfîrºit marea Judecatã de Apoi a avut loc iar dantelãreasa Mihaela. Ea este lumina intelectului meu.
Iadul este aici lîngã noi printre noi chiar în noi iar marea Aºa am numit-o cînd ne-am întîlnit prima datã. E micuþã
judecatã de care ne temem toþi nu va mai avea loc de staturã, cu sînii mari în permanentã stare sã dea în
pentru cã ea ne este servitã aici ºi acum în fiecare zi în clocot, îmbrãcatã modern ºi exhalînd parfumuri
aceastã lume ºi pe acest pãmînt aºa cã prietenul meu tibetane. Are în mîini întotdeauna cînd vine la mine aici
avea de ce sã se mîndreascã cu tenia sa care-i muºca din pe marginea gropii trei flori una este mãrturia graþiei,
vintre, avea cu ce sã se fãleascã pentru cã el nu avea nici alta este corespondentul voinþei ºi cea de a treia o
o fricã, totul era în el ºi flãcãrile iadului de la care el poartã pentru cã opreºte sîngele din orice ranã. ªi cum
nemernicul primea în fiecare zi lumina ºi cãldura rece, eu sîngerez abundent prezenþa celei de a treia flori mã
BAAADUL literar anul I, nr. 1, mai 2007
61

vindecã. Pentru cã am ºi eu ca ºi orice erou damnat petrecut este vorba despre un adevãr ascuns sub o
sîngerãri abundente. Doar Mihaela ºtie cum sã le minciunã frumoasã. Michaela alegorica. Iar dacã
opreascã. Aº fi strãbãtut toate cerurile, aº fi urcat toþi pomenim ºi de faptul cã apariþiile ei în cercurile
munþii de mînã cu aceastã sophie întîrziatã dar ea era mondene ale urbei erau utile ºi profitabile putem
rece ºi distantã, trupul ei nu fremãta în mîinile mele, conclude aceastã descriere a femeii. Michaela moralia.
sîngele ei nu se putea uni cu al meu, rãmîneam douã Iatã întradevãr o operã de artã. De fiecare datã cînd ne
substanþe care nu se puteau amesteca niciodatã, ºtiam întîlneam stãtea picior peste picior, piciorul drept
asta dar, totuºi nãzuiam în inima mea cã odatã Mihaela parfumat cu Chanel, cel stîng cu Sabatini. Mã priveºte în
îmi va dãrui potirul ei parfumat. Am ales-o drept tãcere ºi îºi aprinde o þigarã. A venit sã-mi povesteascã
maestru ºi ghid pentru toate referinþele erotice din despre ultima ei cucerire în materie de sex nãpraznic.
romanul meu. Am simþit încã de cînd ne-am cunoscut ªtie cã nu prea dau importanþã acestor destãinuiri dar
urmele ºi urmãrile vechii flãcãri. Vestigia flammae. mã lasã sã-i masez uºor sînul stîng, cel cu trinitatea. Mã
Erosul. Revelaþiile ºi vocea paradisului. Toatã lupt cît pot cu dorinþa dar nu întreprind nimic. Urmez
documentaþia amorului: contactul dintre douã epiderme calea mîinii stîngi. Privind-o ºi ascultînd-o înþeleg de ce
ºi schimbul dintre douã fantezii (Chamfort), am cãzut n oi pãmîntenii din lumea celestã a zeilor. Iatã
arrhenoplasmã
motivul. Stã în faþa mea. Netulburatã. Rece. Dar cît de
ºi fierbinte acolo în vintrele ei nesãtule. Din cauza unei
thelyplasmã ( Weininger), corpul aromatic ºi corpul mihaele ne-am pierdut noi viziunea esenþelor ºi am
subtil, forþa tsing care se aprinde iniþial prin privire, o cãzut de acolo de sus rupîndu-ne ºi aripile. Mãcar sã fi
urã sãlbatecã între douã acuplãri, vorba lui Dante cînd a rãmas cu aripile. Era oricum altceva. Se ºtia de unde
vãzut femeia „ iatã o divinitate mai puternicã decît mine venim. Nu cred cã acolo în Grãdina parfumatã era numai
care mã va stãpîni” ºi altã spusã a lui celebrã „vai mie o femeie ºi un bãrbat. Un singur bãrbat poate. Mai
cãci de acum adesea voi fi tulburat”,Eros der Ferne, merge. Dar o singurã femeie asta ar fi fost prea uºor.
erosul depãrtãrilor, supliciul lui Tantal, strigãtele Trebuie cã erau mai multe. Nu ºtiu cîte dar oricum cîteva
hebefrenice ale lui Wagner: hochste Lust- plãcere cea duzini. ªi ele esenþele cleveteau, se certau, poate cã se
mai inaltã- ertrinken, versinken, Todestriebul lui Freud, ºi pãruiau. Dar de la ce ei bine aici nu ºtiu sã rãspund dar
femeia vãzutã ca o apã corosivã, algolagnia plãcerea dacã mã gîndesc bine cã era acolo ºi un bãrbat probabil
prin suferinþã în erotism care l-a animat pe Ady Endre „ cã de la el se certau. ªi asta a supãrat pe taica moºu. Voia
dorinþa m-a hãcuit, sãrutul m-a sîngerat, sunt ranã, jar ºi el un pic de liniºte. Dupã ce fãcuse el lumea ºi alte
sãrutã-mã ºi fii arsurã”, delirul cãlugãriþelor cãlãrite alea. Dorea sã se odihneascã. Dar pesemne cã nu reuºea
noaptea de sucumbi, electricitatea din rinichi, pentru cã mihaelele ºi roxanele magdalenele ºi
deznodarea lui Kundalini, vertiginatorii care-ºi aruncã gherghinele astea se certau toatã ziua. De la ce nu
sãmînþa în timpul dansului, Mater Tenebrarum, Domina importã dar dacã mã întrebaþi repede vã rãspund repede
Ditis, Nut cea care se arcuieºte peste bãrbat ºi þipã ca o de la singurul bãrbat aflat acolo în grãdinã. Care nu mai
pãuniþã.
voia. Sau nu mai putea. Sau voia ºi el sã se odihneascã.
Nu
Dar esenþele doreau gîdilate, mîngîiate... ºi atunci într-o
trebuie decît sã fiºez informaþiile. Atunci cînd ne zi nemaiputînd suporta Adam- eu cred cã el a fãcut-o, nu
întîlneam izbucnea pe datã lumina gloriei. Semnul ei era taica moºu – le-a fãcut vînt de acolo de sus din grãdina
cifra nouã. ªi-l tatuase pe sînul stîng. Locul cãlduþ al parfumatã.
martirului dar ºi rãdãcina lui trei. Aºa-i plãcea sã se
Eu
numeascã: rãdãcina lui trei. Acesta era locul unde se privind-o pe Mihaela cred cã asta s-a întîmplat cu
întîmplau urmãtoarele: cupa se putea face þãndãri, adevãrat. De milioane de ani nimeni nu a reuºit sã le
îngerul de la fereastra vesticã poate opri a opta lume din închidã gura. ªi nimeni nu a reuºit sã le mulþumeascã
prãbuºirea ei, reþeta nemuririi se poate transmite ºi de vreodatã. Trebuie cã aºa s-a întîmplat. Adam le-a fãcutla
gurã la gurã, femeia trebuie sã ºtie cã numãrul o. ªi a rãmas acolo singur iar taica moºu i-a fãcut pe loc o
complet al lui yang este optzeci ºi unu, numai la lovituri pãpuºã gonflabila. Vorba filozofului despre ceea ce nu
impare femeia poate atinge orgasmul. Michaela era se poate ghici trebuie sã tãcem. Dies zeigt sich. Cum
desigur ºi purtãtoare de ambrã fiind însoþitã stãtea Michaela înaintea mea povestindu-ºi ratãrile
pretutindeni de ametist ºi topaz misiunea ei pe pãmîntul erotice umbra ei moale pãrea cã-mi spune: prin mine ºi
acesta fiind de a ridica sufletul spre lucrurile ºi þelurile numai prin mine se poate ajunge la cetatea durerii, prin
înalte. Michaela anagogica. De ce nu de vreme ce toate mine se ajunge la suferinþa eternã, prin mine se ajunge
acestea s-au petrecut cu adevãrat. Sau dacã nu s-au la lumea pierdutã. Sunt vorbele lui dante dar poþi fi sigur
62 anul I, nr. 1, mai 2007
BAAADUL literar

cã le-a scris el trebuie cã a fost tot o michaelã care le-a bine întemeiate. Unul din ele ar fi aºteptarea. Cum mai
ºoptit bardului. Pentru cã aºa cum le ºtiu eu Bãrbaþii stau ºtiu ele sã aºtepte. Iar cînd aºtepþi sau torci sau
de obicei în Grãdinã ºi joacã table, beau bere ºi din cînd croºetezi macrameuri mintea zburdã. Te gîndeºti la cel
în cînd trag cu ochiul în garaj. Acolo unde se aflã pititã plecat mai tot timpul dar ºi la cel care aºteaptã în dosul
pãpuºa gonflabilã. Care nu vorbeºte ºi nu cicãleºte dar hambarului sã plece cel care tocmai a revenit acasã dupã
meritã toþi banii de pe lume. De aceea nu cred în o lungã absenþã. ªi atunci faci scenarii. Gîndeºti, visezi ºi
inspiraþia romancierilor sau a poeþilor. La urechea lor, de la gînd la visare gata noeticul se ascute. Dante care
lîngã mîna lor harnicã s-a aflat întotdeauna o mihaelã, tot o femeie cred cã a fost nu a spus-o ea voi ce aveþi
cãreia nu i-a tãcut gura. Care nu face altceva decît sã intelecte sãnãtoase numai voi puteþi admira doctrina
vorbeascã, sã încînte ca mai apoi sã te tragã în tufiº ºi sã care se ascunde - atenþie - sub vãlul versurilor mele
doreascã sex. Ele compun, ele cîntã, ele au toate ideile stranii. Putea un bãrbat sã scrie ºi sã descrie aceste
din lume ºi asta numai ca sã-ºi poatã satisface enorma lor nobile activitãþi pur feminine Eu nu cred. Dar asta-i
sete ºi foame de sex. Numai ele au intelectul intact ºi treaba mea. ªi nici nu vreau sã conving doamne fereºte
pur. Noi ceilalþi l-am pierdut de mult. Prea ne-am pe cineva. Dar stînd ºi analizînd aceste stanþe îmi dau
îmbibat creierul în alcool, în jocuri de noroc ºi prea seama cã ele sunt scornite numai de cãtre acele mihaele
suntem obosiþi dupã tãiatul lemnelor ºi sãpatul care aºteptîndu-ºi iubitul, altul decît soþul plecat sã
ºanþurilor. Nous poietikos, intelectul poetic nu se încheie afaceri peste mãri ºi þãri se încurajeazã singure
acompaniazã cu mînuirea hîrleþului ºi nici cu tacul de la în planurile lor.
biliard ºi nici cu desfãcutul capacelor de bere. Sã fim
(Fragment din romanul în curs de apariþie Limba
serioºi. Penelopele, da. Ele se armonizeazã cu aceste ruptã de trup)
concepte. ªi asta pentru cã au avut ºi încã mai au motive
Prozã
ªtefan AMARIÞEI
AUDIOVIZIUNE
Totul începuse cu un an în urmã, vântul adia, pãrul din care Matei auzi doar:
Teodorei flutura, se desfãcea luminos în razele soarelui Da, vãd ºi aud mai bine acum.
de toamnã. Se plimbau liniºtiþi pe o alee din Grãdina El înclina sã creadã cã se simte bine, îi fãcea plãcere
botanicã, înaintau aproape tãcuþi, doar Matei debita sã-l audã vorbind. Ea însã pãrea preocupatã de ceva
fãrã prea mare entuziasm inepþiile lui, încerca s-o anume. La capãtul aleii, spuse:
înveseleascã.
Sã ne aºezãm pe bancã.
Aº vrea sã mergem aºa toatã viaþa, spuse ea. Cu miºcãri lente, se lãsã pe banca cea mai
Vorbeºte, nu te opri, aud ce spui, dar aud ºi altceva. apropiatã. Matei rãmase în picioare puþin derutat, o
Într-o zi am ieºit din oraº, spuse Matei. Aveam o privea atent, dar nu-ºi dãdea seama la ce se gândeºte. I
angoasã. M-am oprit departe la marginea unei pãduri. se pãrea, deºi nu era sigur, cã lângã ea se afla cineva.
Mã bucuram de locul acela minunat, mã bucuram de tot Cine putea fi Se gândea la un copil, fratele ei mai mic ce
ce vedeam în jur. Am lãsat maºina lângã ºosea ºi am urcat murise în urmã cu un an. ªtia cum s-a întâmplat, nu voia
pe jos spre vârful unui deal apropiat. Ajuns sus, m-am sã-ºi aminteascã iar. Asta i-ar fi rãscolit sufletul, i-ar fi
întins în iarbã cu faþa spre cer. Mã simþeam parcã alt om. amintit ºi de sora lui, care murise într-un accident
Undeva, mai departe, pãºtea o turmã de oi, ciobanul stupid.
cânta la fluier. Se auzea atât de bine, încât aveam Teodora îºi privea pantofii cu vârfurile sclipitoare.
senzaþia plãcutã cã îmi cântã la ureche. Mi-am amintit Matei se aºezã nehotãrât pe bancã, dupã ce se uitã
atunci de pãstorii din antichitate, de Dafnis ºi Cloe, de curios în jur. La celãlalt capãt al aleii se vedea o
vechea Eladã...
pereche, doi tineri, nu-ºi dãdea seama dacã mergeau
Teodora pãºea uºor, aluneca parcã. Matei vroia sã sau stãteau pe loc. A durat o secundã. Dintr-un impuls,
ºtie ce se întâmplã cu ea, dar nu îndrãznea sã se apropie, de teamã parcã, întinse mâna spre Teodora s-o cuprindã
îi era teamã sã o atingã.
dupã umeri.
Cât timp am stat acolo, continua el, am avut Opreºte-te, spuse ea.
impresia cã sunt altcineva. De atunci locul acela mã El rãmase, caraghios, cu mâna plutind în aer.
atrage.
Aud ceva. Lasã-mã sã ascult.
Teodora fãcu un gest discret cu mâna sã tacã, de Matei retrase mâna – ºi fãcea asta încet, de parcã
parcã dorea sã înregistreze ºi sã mediteze câteva clipe orice miºcare a lui producea un zgomot, care o împiedica
asupra a ceea ce-i povestise. Ea bâigui ceva nedesluºit sã audã ce avea de auzit.
BAAADUL literar anul I, nr. 1, mai 2007
63

Ce se întâmplã întinse el mâna cuminte pe bancã. volubili, se putea spune cã ziua aceea era ziua lor cea
Teodora sãltã fruntea:
mai fericitã.
Aud zgomot de sãbii încãierate. Totul vine din ªtii, spuse afectatã Teodora, cu tine mã simt în
partea asta – indicã cu mâna direcþia sud.
siguranþã, sunt eu însãmi. Tot ce þi-am povestit e
Nu se poate... murmurã Matei, înfrânându-ºi adevãrat. Emulaþia mea creºte nespus de mult lângã
impulsul de a o contrazice pânã la capãt.
tine. Te rog, strânge-mã în braþe, maseazã-mi puþin
Aud ºi þipete într-o limbã pe care n-o ºtiu, dar tâmplele.
înþeleg ce spun, continuã ea.
Necunoscuþii se apropiau, sporovãiau, preocupaþi
Matei nu îndrãznea sã o priveascã în ochi, rãmase de ei înºiºi. Tânãrul povestea cu glas tare, fãrã reþineri:
oarecum înþepenit – aºtepta cu o rãbdare disimulatã sã Astã noapte am visat cã la examen mi-a cãzut
treacã momentul acela. Regreta cã o invitase sã ia loc pe „Lupta de la Termopile”.
bancã. Se gândise sã încerce o apropiere unul de altul. ªi tocmai asta þi-a cãzut, spuse, miratã, tânãra de
Era convins cã Teodora vroia sã-i comunice ceva, cu lângã el.
disperare vroia, încât intrã ºi el în jocul ãsta.
Vezi bine. I-am prezentat profesorului atâtea
Spune-mi câteva cuvinte pe care le auzi, vorbi el. amãnunte, încât mi-a spus: Mã bucur cã eºti
Ea fãcu un semn grãbit sã nu-i tulbure gândurile. documentat, o sã-þi pun câteva întrebãri...
Tot ce aud vine de aici, spuse Teodora, ducându-ºi ªi tu ai rãspuns la toate perfect.
degetul la tâmplã. Urechile mele nu percep nimic, nici Nici nu se putea altfel. ªtiam ºi cele mai mici
un sunet, doar urechile interioare aud ceva ce vine de amãnunte, participasem la luptã, în somn – ºi tânãrul
departe, de demult. Curând voi afla despre ce este râse copios.
vorba, de unde vin toate astea...
Cei doi trecurã repede de alee printre frunze
Matei se pregãtea sã punã ºi alte întrebãri.
galbene ºi copaci ruginii, prin iarba încã verde din parcul
Aºteaptã puþin, sunetele s-au atenuat. În minte îmi Grãdinii botanice. Teodora ºi Matei se ridicarã tãcuþi de
apar niºte imagini. E vorba de o bãtãlie, într-un defileu, pe bancã ºi pornirã cu paºi hotãrâþi în direcþia opusã.
între un munte ºi un golf. Sunt douã tabere de oameni,
unii blonzi, alþii bruneþi, o mie de oameni cu sãbii ºi Matei se gândise de multe ori la întâmplarea ciudatã
suliþe. Cei blonzi sunt în mare fierbere, spun cã vor muri din Grãdina botanicã. Nu auzise ºi nu trãise niciodatã o
cu toþii de sãbiile invadatorilor ºi din vina afurisitului de poveste care sã-l pãtrundã atât de mult, cu toate cã
munte Kallidromon ce i-a prins ca într-un cleºte... Teodora fusese lapidarã în relatare ºi conþinut.
Teodora îºi coborî fruntea înaltã, privi absorbitã Teodora, spuse el, sã intrãm în Grãdinã, poate acolo
vârfurile sclipitoare ale pantofilor. Matei pãrea pe bancã...
nerãbdãtor sã afle ce se întâmplã mai departe.
Nu, Matei, nu ajutã la nimic.
Sã mergem, odihneºte-te puþin, apoi mergem. Sã încercãm, insistã. Vreau sã aflãm unele lucruri ºi
Ea îºi urmãrea propriile gânduri, miºcându-ºi despre viitor. ªtiu cã poþi.
picioarele de parcã o furnicau. Vârfurile pantofilor Gândul de a ajunge în Grãdina botanicã pe aceeaºi
strãluceau, un vânt rece se stârni pe alee, frunze bancã, o înspãimânta. Nu vroia sã mai afle nimic, nu
galbene se ridicau în aer, cutreierând parcul.
dorea repetarea experienþelor anterioare pe care le
Luptãtorii blonzi n-au mai rãmas nici unul, spuse considera imprudente.
înfricoºatã. Sunt toþi morþi! Ceilalþi – o gloatã fericitã ce Teodora, se ruga Matei, de aici au pornit viziunile
se adunã cu greu de pe câmpul de luptã. Strigãtele lor de tale, e un loc neobiºnuit, trebuie sã intrãm! ªtiu cã poþi
bucurie rãsunã ca un ecou întârziat, mulþi abia se þin pe sã-þi înfrângi teama, poate reuºim împreunã sã
picioare, sunt rãniþi ºi murdari, sãbiile lor pline de dezvãluim întâmplãri uluitoare ºi despre noi.
sânge...
Matei devenise foarte insistent, încât n-avea de
Cine sunt ãºtia, ce vor De ce te-ai gândit la ei ales, deºi era un joc periculos pe care nu-l îndrãgea.
Neliniºtea Teodora creºtea, apoi cobora iar. Ea nu Dacã se repeta ce i se întâmplase Era sigurã cã se va
ºtia de unde vin sunetele dar ºtia cã nimic nu e trãda, nu va rezista tentaþiei de a povesti tot ce vedea ºi
întâmplãtor. Ceea ce vedea ºi auzea era aievea, doar un auzea din depãrtãri ascunse. El o luase uºor pe dupã
lucru nu ºi-l explica: cum de reuºise sã „capteze” voci ºi umeri ºi cu abilitate o conducea pe aleea principalã a
imagini de la o distanþã ºi un timp atât de îndepãrtate parcului. În jur, nici þipenie de om – ºi asta-l bucura, se
Sã mergem, ºopti Matei. ªi încercã, iarãºi, sã o gândea cã succesul va fi deplin. Teodora nu se mai
cuprindã cu braþul pe dupã umeri.
opunea, pãºea de parcã era în transã. Matei se grãbea
Vântul se înteþise, un vânt iute ºi rece dinspre nord. spre locul unde se plimbaserã cu un an în urmã. Teodora
Aleea ridica frunze ºi praf în vãzduh. Matei asculta accepta jocul, o amuza chiar. ªi atunci au început
vâjâitul uºor, prelung, înþelegea cã Teodora avea nevoie amândoi sã alerge. El se repezea înainte, dar nici ea nu
de el. Din celãlalt capãt al Grãdinii botanice, o pereche se lãsa mai prejos. Frunzele galbene sãltau în vãzduh,
de îndrãgostiþi se apropia de ei. Cei doi înaintau veseli ºi aerul vâjâia, aleea li se pãrea prea lungã.
64 anul I, nr. 1, mai 2007
BAAADUL literar

Am ajuns. Nu mai are rost sã ne grãbim. Imediat vom
afla lucruri neºtiute despre noi. Abia aºtept sã-mi
povesteºti pe îndelete ce vezi ºi ce auzi în urma ºi
înaintea noastrã. Sunt convins cã vei reuºi. Nimeni ºi
nimic nu ne va opri sã aflãm adevãrul – adevãrul absolut
despre noi...
Banca se afla în faþa lor, dar era o bancã ocupatã.
Doi bãtrâni, un bãrbat ºi o femeie, ºedeau acolo.
Bãtrânul întinse uºor mâna pe dupã umerii femeii, care-
ºi privea atentã vârfurile sclipitoare ale pantofilor:
Matei, spuse ea, aºteaptã. Aud ceva, lasã-mã sã
ascult...
Inutil sã o cheme, era prea departe ca sã audã, tot
mai departe, în mod fatal. În definitiv, gândea Matei, eu
am adus-o aici ºi, iatã! timpul trece repede. Vru sã se
întoarcã. Nu mai era posibil. Pe bancã erau ei doi, unul
lângã altul, cu ochii pe jumãtate închiºi, obosiþi de
trecerea anilor. ªi, deodatã, Matei înþelese cu uimire cã
s-a întâmplat ceva grav între el, Teodora ºi realitate – o
contopire definitivã din care nu mai putea scãpa.
Prozã
ªtefan AMARIÞEI
PODUL DE PIATRÃ
„De s-ar prãbuºi în hãuri, apa
ar suna nebunã, tulburarea ei
s-ar înãlþa pânã la nori”
Într-o searã liniºtitã de varã, copil fiind, mã aflam
pe colina din preajma satului meu de câmpie întinsã ºi
monotonã; priveam spre apus un cer învolburat ºi roºu.
Tata pregãtea cãruþa pentru întoarcerea acasã, o cãruþã
micã, trasã de un cal alb, costeliv. Pãmântul era nisipos,
încât drumul ºerpuia la vale anevoios printre butuci de
viþã de vie ºi salcâmi, unde se iveau din loc în loc smocuri
de iarbã uscatã. Stãteam pe o movilã micã ºi asfinþitul
soarelui mi se pãrea un spectacol unic, irepetabil.
Coborând spre câmpie, cãruþa înainta încet, roþile
subþiri se afundau adânc în nisipul cald, afânat. Tata
strunea calul din hãþuri sã nu ne rãsturnãm pe drumul
înclinat, sinuos. La poalele colinei ne-am oprit sã luãm
lemnele pregãtite din timpul zilei, salcâm pentru foc.
Când cãruþa s-a umplut, m-am cocoþat pe grãmada de
lemne uscate. Mã simþeam ca Fãt – frumos cãlare pe
calul lui cel nãzdrãvan. Înserarea se apropia pe
nesimþite, în scurt timp întunericul se lãsã peste noi ca o
pãturã albastrã rãcoroasã. Cãruþa încãrcatã scârþâia din
toate încheieturile, drumul alb nu se mai vedea, ne
apropiam de râu ºi de podul de lemn ºubrezit, cu pilonii
de susþinere putreziþi de apa tulbure, vijelioasã. Auzeam
chiþcãiturile popândãilor ºi ciripitul nocturn al pãsãrilor.
Dar, deodatã, a rãsunat un scârþâit puternic ca de copaci
retezaþi, urmat de câteva plescãituri în apã. Tot atunci s-
a luminat puþin a ziuã ºi în faþa noastrã a apãrut un moº
cu barba lungã. Sau, poate, lumina timidã a cerului nu se
schimbase, doar detunãturile dinspre râu trezindu-ne
din aþipeala ori aºteptarea noastrã plicticoasã.
Moºneagul, mic de staturã, cu ochi scânteietori, purta
pe cap o pãlãrie uzatã, tuflitã ºi caraghioasã. Pe umãrul
drept atârna într-un toiag o traistã nici plinã, nici goalã,
în picioare avea opinci de cauciuc. Mai târziu mi s-a
pãrut absurd ca acel personaj hidos ºi hilar sã aparã
acolo. În urma noastrã, drumul se înfunda, urca pe
culmea colinei nisipoase, apoi dispãrea. Peste deal nu
exista nici o casã, nici un sat, pe o mare distanþã. Totuºi,
moºneagul spre ogoarele noastre se îndrepta. Cât timp
calul se odihni puþin, iar eu devenisem atent la ce se
întâmplã în jur, moºneagul îi spuse tatei cã nu putem
merge mai departe, deoarece podul de lemn fusese luat
la vale de apele învolburate ale râului, umflate de ploile
torenþiale de la munte. Într-adevãr, dimineaþa, când am
pornit spre colinã, deºi era senin pânã hãt-departe, apa
râului pãrea mai mare. Moºul a dispãrut întocmai cum
apãruse – pe nesimþite.
Tata, rãmas pe gânduri, a privit cu uimire cãruþa
plinã cu lemne de foc, s-a uitat deznãdãjduit la mine, a
luat biciuºca în mânã ºi a început sã batã calul. Eu am
coborât repede din cãruþã, priveam cu ciudã înapoi, dar
moºul nu se vedea. Aº fi vrut sã alerg dupã el, sã-l ajung
din urmã ºi sã-l rog sã-mi spunã mãcar mie cã podul de
lemn nu s-a dãrâmat, e încã în picioare. Calul fornãia pe
nas lovind înspãimântat pãmântul cu copitele de atâtea
lovituri cu biciul. ªi atunci a început ploaia. Aveam
impresia cã toatã apã râului din apropiere cãdea vijelios
din cer peste noi. Tata a venit repede lângã mine, m-a
luat de mânã ºi m-a bãgat sub cãruþã, la adãpost. Stai
aºa, spunea. N-o sã dureze mult. Dar mie mi se pãrea cã
ploaia o sã þinã o veºnicie. Imaginea moºului mã
urmãrea, aveam impresia cã se afla tot timpul aproape
de noi. Ce vroia moºneagul mã întrebam. Ce cãuta el
pe-acolo ca o nãlucã Ploaia a încetat deodatã, aºa cum
pornise.
S-a oprit, spuse tata bucuros. Bine cã a fost numai
atât. Sã vedem ce facem cu lemnele ºi cum ajungem
acasã. Sã n-ai teamã, eºti cu mine...
Hei, ce faceþi! se auzi o voce. Ploaia a stat, dar
degeaba. Podul de lemn s-a dus dracului, i-a sunat
ceasul, cât era sã þinã!...
BAAADUL literar anul I, nr. 1, mai 2007
65

În lumina palidã a nopþii, moºneagul parcã zâmbea,
parcã îºi râdea în barbã. Venea dinspre el un sunet
straniu, ca un nechezat de mânz.
De la podul de lemn, din care nu mai rãmãsese
aproape nimic, am încãlecat amândoi pe spinarea
umedã de ploaie ºi transpiraþie a calului ºi am pornit pe
râu în jos spre podul de piatrã. Credeam cu tãrie cã apele
învolburate, sau moºneagul, n-au avut timp sã-l
doboare. Se lumina de ziuã. Podul se arcuia frumos peste
cele douã maluri, dar pãrea prea mic pentru apele negre
ºi fioroase ale râului.
Nu mai are mult nici ãsta – spuse tata, ca pentru
sine.
Ca la un spectacol ce se tot amâna, pe celãlalt mal,
un grup de oameni aºtepta cu înfrigurare, gesticulând.
Îndatã ce ne-au vãzut, au început sã vocifereze spre noi;
strigãtele lor se întretãiau, formau un vacarm.
Ce înseamnã asta, spuse tata. Ce vor ãºtia
Aproape de pod, strigãtele celor de peste râu
deveniserã puternice ºi desluºite:
Podul se prãbuºeºte! Rãmâneþi acolo! Pilonii sunt
mãcinaþi de ape.
Se pare cã s-a terminat, vom sta aici – spuse calm
tata.
Moºul spunea cã putem trece, mã încãpãþânam eu
sã risc.
Moºul, moºul, mormãi tata. Ce ºtie el. Dacã nu ne
întâlneam cu moºneagul ãsta afurisit, nu aveam atâtea
necazuri, nu lãsam cãruþa cu lemne în mijlocul
câmpului. Revenindu-ºi, zise: Ei, ce facem, încercãm
Înspãimântat de hotãrârea lui de a risca, am spus:
Dar oamenii, spun sã nu trecem.
La naiba! Ei se aflã unde trebuie, de asta sunt
porniþi.
Lângã podul de piatrã ce se crãpa vãzând cu ochii,
tata m-a îndemnat:
Treci repede! Dacã am sã pot, trec ºi eu, dupã tine.
Sã nu rãmânem aici cã murim, ne îneacã apele.
Oamenii de pe celãlalt mal, mai înalt, au rãmas
câteva clipe înmãrmuriþi când eu am fãcut primul pas
spre pod. Calul nostru, simþindu-se parcã pãrãsit,
necheazã puternic, nervos. Am înaintat sigur de mine
pânã am auzit o trosniturã.
Nu te opri! strigã din rãsputeri tata.
La a doua trosniturã mã aflam la mijlocul podului.
Repede, repede – am auzit un glas sau mi s-a pãrut
cã aud un glas ca un nechezat de mânz din spatele meu.
La a treia trosniturã, unul din pilonii de bazã ai
podului se prãbuºi cu un zgomot asurzitor, sfãrâmându-
se bucãþi în apa tulbure, adâncã ºi înfiorãtoare. Podul de
piatrã se înclinã pe o parte, ecoul surd al vacarmului
dispãruse. Dintr-un impuls lãuntric, am luat-o la fugã, în
câteva clipe eram pe celãlalt mal al râului. Moºneagul se
afla acolo.
Ce vrei, moºule! am strigat gâfâind, plin de furie.
Ce vrei, moºule! Lasã-ne în pace, ghiujule...
ghiju...
Stai, ce-i cu tine – mã zgudui tata de umeri. Ai
adormi, eºti obosit. Ce sã-þi fac, dacã vrei la câmp.
Înveleºte-te cu haina mea sã nu rãceºti. Vãd eu cum o
scoatem la capãt.
Am ieºit de sub cãruþã buimac, nu ºtiam ce-i cu
mine, uitasem unde mã aflu. Tata s-a apropiat de cal sã-l
prindã de grumaz, când am auzit din spate:
Ce-i cu voi, nu plecaþi Grãbiþi-vã! Aveþi mult de
mers pe râu în jos pânã la podul de piatrã, dacã apele
dezlãnþuite nu l-au luat la vale ºi pe ãla.
Ce vrei, ghiujule! am strigat disperat.
Lasã-l pe mâna mea! a ripostat ºi mai tare tata.
Cu biciuºca în ambele mâini s-a repezit ca un câine
turbat asupra moºneagului: Piei de-aici, pocitanie!
ªterge-o, cã ne-ai adus numai necazuri, satanã!
Pleacã tu mai repede spre podul de piatrã, e încã în
picioare, dar nu pentru mult timp. Ascultã-mã cã sunt
bãtrân ºi nu mã mai huli.
Tu nu eºti moºneag, eºti altceva – spuse tata ºi se
repezi cu forþã asupra lui.
Moºul trecu repede lângã cal, de cealaltã parte.
Ridicând biciul sã-l loveascã, tata plesni cu furie botul
calului care nechezã înfiorãtor, se rãsuci pe loc ºi rupse
oiºtea cãruþei. Rãmas slobod, o luã la goanã pe câmpie.
Vezi cã eºti nechibzuit, spuse calm moºul. Ai rãmas
fãrã cal.
Tata spumega de furie. A avut totuºi tãria sã ridice
iarãºi biciul, dar ca prin minune rãmase cu el în aer. Se
fãcu liniºte.
Trage! spuse moºneagul.
Eu am fãcut din instinct un pas înapoi.
Trage! a repetat.
Tata rãmãsese ca o stanã de piatrã.
Trage! am strigat ºi eu. Nu-þi fie teamã, el e de vinã!
În somn l-am auzit cum ne drãcuia. Podul nu s-a dãrâmat,
e o minciunã de-a lui sã ne þinã aici, sã-ºi batã joc de noi.
Taci, fãcu tata... ªi aºa, zici cã podul de lemn s-a dus
la vale. Sã mergem sã vedem, împreunã, nu-i departe.
Eu am vãzut ºi de mers nu merg.
De ce se repezi tata.
Am alte treburi.
Ce treburi, moºule
Sã-þi caut calul.
Asta-i bunã! rãbufni tata. Ce eºti tu, argatul meu
Vorbeºte frumos, spuse moºul, nu înþelegi nimic.
Pentru tine m-am întors. ªtiam cã nu eºti în stare sã
ajungi la podul de piatrã. Grãbeºte-te, o sã-þi
putrezeascã oasele aici pe câmpie. Râul vine din ce în ce
mai mare, în curând apa va inunda tot câmpul... Eu plec
sã-þi caut calul... A, uite-l, a venit.
Calul nostru cel alb ºi costeliv se apropiase de noi ca
o umbrã. Tata îl mângâie pe bot, fãrã a se sinchisi de
moº.
Hai, spre podul de lemn – mi se adresã, nesigur de el.
66 anul I, nr. 1, mai 2007
BAAADUL literar

Am spus sã treceþi repede, dar taicã-tu n-a înþeles. Tata se repezi cu furie la moº sã-l prindã de gât, dar
O sã rãmânã acolo unde este.
îi dãdu drumul îndatã: o trosniturã prelungã, de zece ori
Ce vorbeºti, moºule, eºti nebun! Podul þine, e de mai puternicã decât toate trosniturile, umplu vãzduhul
piatrã...
cenuºiu. Podul de piatrã se sfãrma bucatã cu bucatã,
Calul nechezã a doua oarã înspãimântat. Tata porni arcuirea lui frumoasã se prãbuºea cu iuþealã în apele
spre podul înclinat peste apele furibunde, gata – gata sã fioroase ce-l primeau cu zgomote amplificate parcã de
se prãbuºeascã în râu. Un pilon cãzu de îndatã ce el pãºi mulþumirea cã astfel râul devenea mai mare. Rãmaserã
pe pod, zgomotul rãmase fãrã ecou. O tãcere apãsãtoare suspendate dezolant în aer douã lespezi uriaºe de piatrã,
îi cuprinse pe toþi. Moºul zise: prea bine ancorate în pãmânt ca sã fie doborâte ºi
Acum nu ºtiu ce se va întâmpla. Nu garantez nimic. înghiþite de balaurul negru ce ºerpuia cu repeziciune la
Taci, spurcãciune! Din cauza ta am rãmas fãrã cal, vale. Adunãtura de oameni privea îngrozitã, în timp ce o
fãrã cãruþã, fãrã lemne...
femeie þipa cu disperare, necontrolat.
Uite cã a trecut! se mânie moºul, neatent la ce Tata îºi întoarse privirea uimitã ºi resemnatã,
spuneam. Dacã mã asculta, dacã-mi dãdea ºi mie ceva, totodatã, spre mine, fiindcã moºul cu barba lungã ºi
nu aveaþi atâtea necazuri.
toiagul în mânã dispãruse, aºa cum venise – pe nesimþite.
Tata, ajuns lângã mine, mã sãltã în braþe bucuros. Moºul ãsta apare ºi dispare când nu trebuie, spuse cu
Atunci îl vãzu pe moºneag.
ciudã tata. Sã mergem spre casã, primejdiile se pare cã
Cum ai ajuns aici, nenorocitule, cum! Credeam cã o au trecut.
sã-þi putrezeascã oasele ºi sufletul hain pe câmpia Tata pãºea tãcut, cu privirea aþintitã drept în faþã,
pustie.
de parcã undeva acolo, aproape de casã, se aºtepta sã
Nu-þi spun pentru cã nu înþelegi.
gãseascã la un colþ de drum cãruþa plinã cu lemne de
Ce sã înþeleg Cã eºti piaza rea
salcâm ºi calul cel alb, costeliv, nechezând de bucurie la
Eu am trecut râul cu barca, spuse moºul.
vederea noastrã. Sau, poate, o sã întâlnim un moº mic de
Care barcã Eºti nebun...
staturã, cu o pãlãrie caraghioasã pe cap ºi un toiag în
Barca pe care o þin ascunsã, o scot numai când am mânã de care sã atârne o traistã nici plinã, nici goalã. Un
nevoie de ea. Mie mi-a trebuit, þie nu.
moºneag care în singurãtatea lui sã fredoneze acum:
Ce îndrugi, ghiujule Tu n-ai barcã... ªi-apoi pe un
Podul de piatrã s-a dãrâmat,
râu mare ºi învolburat ca ãsta nu se poate trece cu barca.
A venit apa ºi l-a luat,
Ce mai, râse moºneagul, ai pierdut calul ºi cãruþa ºi
Vom face altul pe râu în jos,
lemnele. Nu mai ai nimic.
Altul mai trainic ºi mai frumos.
Casa de Culturã a Sindicatelor “G. Tutoveanu” din Bârlad.
Picturã în ulei de Eugen Iftene.
BAAADUL literar anul I, nr. 1, mai 2007
67

Prozã
ªtefan AMARIÞEI
ªEZLONGUL
*
Credo quia absurdum est
(Tertulian)
M-am aºezat pe iarbã la umbra unui pom înalt, de înþepenitã, provocatoare. Dacã mã îndrept spre ea,
unde admiram întreaga panoramã a grãdinii. ªezlongul se himera asta o sã disparã, mi-am spus, calmându-mã. Întrafla
pe alee, alteori îi ghiceam doar prezenþa la capãtul o bunã zi, scaunul o sã aparã, poate, în camera mea. Nuei.
Era un scaun vechi, de-al bunicii, îmi imaginam cã e mi va rãmâne atunci decât sã mã aºez în el ºi sã mã legãn,
moale ca o pernã. Cel mai mult îmi plãcea însã speteaza nepãsãtor – cum se legãna pe vremuri bunica.
sa arcuitã. Aº fi vrut sã o ating, sã mã sprijin de ea...
Odatã m-am hotãrât sã vãd cine stãtea tolãnit în el, dar Spre sfârºitul concediului, în ultima dimineaþã, de
când am ajuns în locul unde trebuia sã fie, ºezlongul cum am deschis ochii mi-am dat seama cã se întâmplã
dispãruse. M-am uitat cu atenþie sã vãd dacã nu lãsase ceva în jurul meu. Trupul îmi era liniºtit, relaxat. Aerul
urme pe cãrare. M-am aplecat ºi am vãzut, în pãmântul închis din încãpere îmi apãsa nãrile, dar nu îndrãzneam
jilav, douã linii egale, paralele – deci fusese acolo. Poate sã mã ridic. Gâtul îmi înþepenise, voiam sã-mi întorc
în el se legãnase cineva privind casa ºi fereastra din capul spre lumina din fereastrã. Nu mã gândeam la nimic,
sufragerie; mi-am dorit atunci o ploaie torenþialã de nu aveam nici o dorinþã, îmi spuneam cã m-am trezit prea
varã, încât, ºezlongul sã rãmânã îngropat în terenul devreme.
moale. În câteva secunde am întors capul spre uºã –
Am instalat o camerã de luat vederi pe pervaz cu ºezlongul se afla aproape de mine. L-am privit cu atenþie
obiectivul de filmat îndreptat spre grãdinã. Ziua veneam, ºi cu mult calm. Speteaza lui arcuitã mã sfida, el însuºi
priveam cu luare-aminte scaunul, apoi plecam. Când era sfidãtor. Am încercat sã þip, dar coardele mele vocale
lipseam din încãpere, aparatul de filmat înregistra tot ce înþepeniserã dupã o noapte de somn fãrã vise. Am
se vedea ºi se miºca în jur. În curând voi afla despre ce e încercat sã-mi miºc un picior, el pãrea amorþit. Cu un
vorba, îmi spuneam, zâmbindu-mi în barbã. Dupã o orã- efort aproape disperat am întins mâna spre scaun:
douã reveneam: ºezlongul se lãfãia pe alee în razele cutremurul care a urmat a zguduit din temelie casa
soarelui. Atunci am oprit cu o nerãbdare fireascã camera veche! Am sãrit din pat ca un resort pus în miºcare de o
de luat vederi. Videorecorderul a redat imaginile forþã colosalã. În câteva fracþiuni de secundã mã aflam
înregistrate – dar nici urmã de ºezlong.
afarã, în faþa casei. Pãmântul se cutremura nestãpânit
sub picioarele mele, fulgere albastre þâºneau din
Seara ºi dimineaþa dinspre grãdinã venea un aer crãpãturile lui, un huruit puternic, înspãimântãtor
proaspãt, o adiere uºoarã. Uºa rãmânea mult timp umplea vãzduhul. Casa bunicii se prãbuºea sub ochii mei.
deschisã, dar mie îmi plãcea sã privesc prin fereastra din ªezlongul se sfãrmase, poate, ºi el sub dãrâmãturi. Mã
sufragerie. În câteva zile mã obiºnuisem, ºezlongul bucuram ºi mã întristam, totodatã. Nãuc încã, mã
apãrea ºi dispãrea dupã bunul lui plac. Aleea din mijloc îndepãrtam înfricoºat de casã. Când liniºtea s-a aºternut
mi se pãrea o fiinþã vie, metamorfozatã în douã stãri peste tot ºi pãmântul îºi încetase zbenguiala sa nebunã,
diferite. Pentru liniºtea mea cãutam insistent cu privirea nori înalþi de praf ºi fum se ridicau din toate pãrþile.
scaunul ºi pe alte cãrãri. Aveam senzaþia cã e tot timpul Minute în ºir am privit, uluit, casele dãrâmate din
acolo, ascuns între tufele de flori ºi legume. L-am cãutat jur. Casa bunicii se afla ºi ea la pãmânt – un morman de
apoi, încordându-mi privirea, sub nuc: nu se vedea nimic. cãrãmizi ºi moloz. Cãutam parcã ceva, dar nu gãseam
Atunci mã întorceam în casã, serveam cafeaua ºi nimic. Am vãzut atunci grãdina: era intactã, tufele de
reveneam la fereastrã – ºezlongul se profila, sfidãtor, la flori ºi legume nu suferiserã nici o stricãciune, numai
capãtul aleii; am hotãrât sã-mi petrec ziua în grãdinã, sã cãrarea principalã mi se pãrea mai largã. La capãtul ei se
stau aproape de locul unde apãrea ºi dispãrea el, ca un profila – provocator ca întotdeauna – ºezlongul. Speteaza
memento oribil.
sa arcuitã se înãlþa triumfãtoare pe cerul învolburat.
M-am apropiat cu paºi mãrunþi de capãtul aleii. Îmi Cu ochii larg deschiºi, þintuit locului, cu trupul
roteam privirea, mã prefãceam interesat de florile ºi nãclãit de o cãldurã nebãnuitã, vedeam doar licãrul
legumele din jur. Printre frunze vedeam tot felul de îndepãrtat al zãrilor. Nu mai vedeam altceva. ªi,
gângãnii, am zãrit ºi câþiva viermi gelatinoºi, încât mi-am luminându-se de ziuã, biruitoarea luminã de varã,
reproºat cã neglijez grãdina bunicii. Mã cuprinsese o nemiloasã ca ºi durerea.
tristeþe gravã, lacrimi ce nu voiau sã curgã îmi apãsau
tâmplele. Am fãcut câþiva paºi în direcþia casei, în ______________
încercarea de a mã liniºti. Când am ridicat privirea, am * Cred fiindcã este absurd (lat.)
zãrit proiectatã pe perete silueta ºezlongului:
68 anul I, nr. 1, mai 2007
BAAADUL literar

CARTEA DE TEATRU
Daniel DRAGOMIRESCU
THALIA ªI CRONOS
În rândul confraþilor sãi de breaslã vasluieni, Teodor actoriceºti din Bârlad, sub conducerea unor regizori
Pracsiu ocupã un loc aparte. Printre poieþi, prozatori ºi cunoscuþi ºi apreciaþi precum Cristian Nacu, Vasile
exegeþi literari, domnia sa este singurul teatrolog în Mãlinescu, Bogdan Ulmu, Dorin Mihãilescu º.a.
adevãratul sens al cuvântului (rara avis, cum ar zice Spectatorii vasluieni au putut vedea de-a lungul anilor
bunul latinist), cu o activitate consecventã ºi riguroasã piese româneºti („Vlaicu-Vodã” de Al. Davila, „Ciuta” de
în domeniu însumând atâtea decenii cât ºi rãzboiul de V. I. Popa, „O noapte furtunoasã” de Caragiale, „Visul
treizeci de ani. O jumãtate de viaþã sau poate mai mult unei nopþi de iarnã” de T. Muºatescu...) ºi din repertoriul
consacratã Thaliei, din fotoliul de orchestrã al strãin (O'Neil, Ibsen, Schiller, B. Shaw etc.), în total, în
spectatorului avizat ºi al criticului riguros, înzestrat cu intervalul menþionat, peste cincizeci de spectacole cu
ochi atent ºi cu judecatã lucidã. O jumãtate de viaþã piese diferite.
consumatã cu folos, cãci în tot acest timp T. Pracsiu a Stilul cronicarului teatral este pe mãsura spiritului
reuºit sã edifice o operã consistentã ºi convingãtoare în sãu critic. Un spirit critic de tip maiorescian, cãci T.
domeniul criticii dramatice, începând cu „Clepsidrele Pracsiu se dovedeºte mereu lucid, echilibrat, detaºat ºi
Thaliei” (1985) ºi continuând, la intervale mai lungi sau comprehensiv, atent la nuanþe, concesiv unde este cazul
mai scurte, dupã împrejurãri ºi inspiraþie, cu volumele ºi implacabil în rest, niciodatã ditirambic sau
„Mãºtile lui Cronos” (1995), „Transparenþe critice” complezent, atent la dozajul dintre elogiul meritat ºi
(1997), „Oglinzi paralele” (2000) ºi „Pro scena” (2005, în critica întemeiatã pe realitãþile fenomenului scenic. La
colaborare cu V. Mãlinescu).
toate acestea trebuie sã adãugãm, desigur, eleganþa
Prin „Clipa ca permanenþã” (un titlu elegant ºi limbajului ºi elocinþa (de tip maiorescian ºi acestea).
sugestiv, ca ºi cele alese pentru precedentele volume) Pentru orice om avizat, este evident cã, în
edificiul teatrologic al domnului T. Pracsiu îºi amplificã abordarea fenomenului teatral, T. Pracsiu nu
dimensiunile ºi îºi sporeºte trãinicia. Grãitor pentru improvizeazã, ci construieºte în mod deliberat ºi cu
vocaþia de critic de teatru, deopotrivã nãscut ºi fãcut, a metodã. În linii mari, o cronicã începe cu observaþii
domniei sale, volumul de faþã (2006, Ed. Art XXI, Iaºi) privind relaþia dintre textul dramatic ºi spectacolul
reuneºte scrieri acoperind intervalul cronologic 1977- realizat pe baza lui, sesizând congruenþele ºi
2005 ºi are o structurã judicioasã (cu o prefaþã, douã incongruenþele, continuã cu evaluarea concepþiei
pãrþi cuprinzând cronici teatrale ºi o postfaþã). regizorale ºi se încheie cu o judicioasã trecere în revistã
Aproximativ o treime din volum cuprinde texte a prestaþiei actoriceºti. Dar, cu toate cã metoda aceasta
referitoare la spectacolele teatrelor importante din este recognoscibilã peste tot, textele rezultate nu sunt
þarã, în special al teatrelor din Bucureºti, de la Teatrul nici schematice, nici standardizate mecanic, teatrologul
Naþional ori „Lucia Sturdza Bulandra” ºi pânã la studioul dovedindu-se, cu fiecare nouã cronicã, nou ºi
teatral al IATC ºi Teatrul Foarte Mic. Spectatorii vasluieni surprinzãtor, interesant ºi convingãtor, prin unghiurile
au fost rãsfãþaþi în decursul trecutelor decenii cu trupe de vedere variate din care abordeazã spectacolele, prin
actoriceºti de certã reputaþie în plan naþional ºi cu asociaþiile inedite pe care le face, prin vervã ºi spirit
spectacole pe mãsurã, atât din repertoriul românesc aplicat. Percepþiile ºi judecãþile sale critice au
(„Chiriþa în provinþie” de Alecsandri, „O noapte percutanþã, se impun atenþiei ºi se reþin:
furtunoasã” de Caragiale, „Idolul ºi Ion Anapoda” de G. „Dan Micu l-a citit pe Dostoievski printr-o
M. Zamfirescu, „Existã nervi” de M. Sorescu, „Mobilã ºi inevitabilã grilã freudianã” („Karamazovii”, Teatrul
durere” de T. Mazilu etc.), cât ºi din repertoriul universal Nottara, p.9);
(Shakespeare, Lope de Vega, Aug. Strindberg, Neil Simon „Regizoarea (C. Buzoianu) are ochi plastic, o
º.a.), încât cineva îºi poate pune în mod legitim excelentã capacitate de a construi vizual, un puternic
întrebarea ce a mai lipsit pentru ca sã se formeze un simþ al miºcãrii grupurilor” („Niºte þãrani”, Teatrul Mic,
public suficient de numeros ºi de avizat, de naturã sã dea p.21);
greutate demersurilor pentru înfiinþarea unui teatru „Rãzvan Vasilescu (Spiridon) nu mai este un amãrât
profesionist ºi în municipiul Vaslui
bãiat de pricopsealã (...) A mai crescut ºi abordeazã o
Celelalte douã treimi din volum grupeazã cronologic inimitabilã ºi impenetrabilã mascã” („O noapte
texte referitoare la reprezentaþiile susþinute între 1977- furtunoasã”, Teatrul Giuleºti, p.38);
2005 pe scena vasluianã de Teatrul „V. I. Popa” din Demnã de evidenþiat este maniera prin care criticul
Bârlad. La o simplã trecere în revistã, se remarcã îºi plaseazã rezervele într-un context laudativ:
diversitatea spectacolelor realizate de cãtre trupele „Spectacolul este pitoresc ºi fluent, organizat
BAAADUL literar anul I, nr. 1, mai 2007
69

metodic – chiar pedant” („Chiriþa în provinþie”, Teatrul
Naþional din Iaºi, p.21) sau, în acelaºi context: „Tamara
Buciuceanu este neîndoielnic o mare actriþã (...) Dar...
spectatorul avizat... rãmâne afectiv la incomparabilul
Miluþã” (p.51).
În alte cazuri, laudele ponderate alterneazã cu
criticile tranºante într-un stil vrednic de Tacit: „Elena
Petrican (Domnica) strecoarã în scenã o undã de
melancolie; Milena Rizescu (D-ra Aurica) „prinde”
câteodatã ticurile fetei bãtrâne; Lily Popa (Silvia) este
prea frumoasã pentru acest rol... Aurel Ionescu (Vasile)
este linear, monoton... Pãcat!” („Sã nu-þi faci prãvãlie cu
scarã”, Teatrul „V. I. Popa”, p.88). Alteori cronicarul este
chiar mai telegrafic, dar cu atât mai sugestiv: „Au dat
satisfacþie: ªtefan Tivodaru (Banul Miked), Vasile
Mureºanu (Costea Muºat)... Strident: Gh. Doroftei
(Spãtarul Dragomir); ºters: Gabriel Constantinescu
(Baronul Kaliany)... Restul... figuraþie de diletanþi!”
(„Vlaicu-Vodã”, Teatrul „V. I. Popa”, p.93).
Uneori teatrologul se metamorfozeazã într-un abil
mânuitor de jocuri lexicale, la graniþa dintre umor ºi
ironie comprehensivã: „Regizorul (Bogdan Ulmu) a
valorificat eficace lecþia maestrului... Liviu Ciulei,
sugerând... propria partiturã regizoralã (ulmianã sau
ulmistã, despre ulmologie urmând a se vorbi, probabil,
ceva mai târziu)” („O noapte furtunoasã”, Teatrul „V. I.
Popa”, p.205).
Plasat sub semnul Thaliei ºi al zeului Cronos, volumul
„Clipa ca permanenþã” atestã încã o datã, în mod
convingãtor, vocaþia de cronicar dramatic a lui Teodor
Pracsiu.
10 decembrie 2005, la Galeria de Artã “N. N. Tonitza” din
Bârlad, cu prilejul semicentenarului Teatrului “V. I. Popa”,
Teodor Pracsiu, autorul cãrþii, ºi regizorul Bogdan Ulmu.
Dacã am intrat în sala de spectacole a Teatrului din Bârlad, pentru întâia oarã, în
primãvara lui 1958 (eram încã student), înseamnã cã-l cunosc aproape de la începuturi,
abia putea fi acceptat la... grãdiniþã. Acum e matur. E puternic. E frumos. ªi-a primenit
mereu vestimentaþia. Iar eu – SPECTATORUL – mi-am creat încet-încet deprinderea de a-i
cãlca des pragul. Un mai frumos mariaj spiritual n-am avut nicicând.
Teatrul din Bârlad, care poartã miraculos de natural numele lui Victor Ion Popa, m-a
vegheat de la tinereþe pânã la bãtrâneþe, împlãtoºindu-mã cu amintiri, impresii, stãri ºi
judecãþi pe care nu le poate ºterge decât... accidentul final. Pãi cum! Uite-aºa. Teatrul
bârlãdean a desãvârºit gustul meu pentru spectacol ºi spectaculos, gust format, în
adolescenþa ºi tinereþea mea primã, de Teatrul Naþional „Vasile Alecsandri” din Iaºi,
instituþie cu rezonanþã magnanimã, ambele dinamitându-mi conºtiinþa cu „vocile ascunse”
ale atâtor texte dramatice româneºti ºi universale.
(prof. Gruia Novac, din Studiul monografic PRO
SCENA, Editura Sfera, Bârlad, 2005, pagina 194)
70 anul I, nr. 1, mai 2007
BAAADUL literar

POLEMICÃ
Ancelin ROSETI
DESPRE CUM SE POATE FURA MÃLAIUL
DIN VISUL VRABIEI
În folclorul hibernal românesc, un îndemn
coregrafic suna aºa: "Joacã bine, Moº Martine, cã-þi dau
pâine cu mãsline!". Dar, dacã distinsului personaj i s-au
decernat, în cele din urmã, chiar ºi compensatoriu,
bucatele fãgãduite sau dacã, fatalmente, a fost nevoit
sã se întoarcã dezamãgit în bârlogul ultracentral, nu mai
ºtim, ºi-apoi nici nu e treaba noastrã. Aºadar ne vom
vedea de oile noastre rãtãcite pe Câmpia cu numere
(Geometria visului), adicã de recenta carte de versuri
semnatã de Petruþ Pârvescu pe a cãrei copertã a IV-a
domnul Mircea Martin scrie: "Am descoperit în acest
volum secvenþe de o scãpãrãtoare concreteþe, care miau
amintit simultan de tânãrul Bogza ºi de Sorescu din
La lilieci". Citindu-i CV-ul, din care aflãm cã locul de
þãruº al domnului Petruþ Pârvescu este judeþul Olt, ºi noi
ne-am amintit "simultan" de "Cartea Oltului" a lui Geo
Bogza ºi de Oltenia lui Marin Sorescu, ceea ce ne face sã
credem cã, neexistând încrengãturi literare cu cei doi
mari scriitori români, ºi domnului Mircea Martin aceleaºi
evidenþe i-au scormonit amintirea.
Punând sub lupã cartea pe care o suportãm
dinainte, constatãm cã avem de-a face cu un alt mioritic
Leonardo da Vinci, care se întrupeazã veleitar, dupã
toate semnalmentele, în persoana domnului Petruþ
Pârvescu. Acesta, neavând vreme ºi pentru muzicã,
rãmâne deocamdatã poet, grafician deoarece
mâzgãlelile de pe copertele I ºi IV aparþin tot domniei
sale ºi eseist fiindcã, la finalul volumului, dumnealui
scrie un eseu în care, dorind sã vorbeascã despre
condiþia existenþial-spiritualã a scriitorului, reuºeºte
performanþa de a nu spune nimic. ªi pentru cã domnia
sa, bineînþeles, fãrã a vrea sã ne inducã o anume
impresie, ne înºtiinþeazã cã este absolvent al Facultãþii
de Istorie-Filosofie, vom cita începutul mai sus bârfitului
eseu: "Un distins profesor de filosofie, pe vremea când
încã mai eram student, ne spunea la unul dintre
seminare cã «orice întâmplare, act, eveniment,
fenomen... se manifestã ca o necesitate obiectivã».
Multã vreme n-am vrut sã înþeleg sensul acestor
cuvinte; prea sunau a fatalitate intangibilã, a
egocentrism (...)" Fãrã a-i pune pãcatele noastre!
temeinica pregãtire la îndoialã, suntem alãturi de
zbuciumul domnului Pârvescu ºi-l consolãm, spunându-i
cã zicerea acelui profesor n-ar fi trebuit sã-i sune, atâta
amar de vreme, a "fatalitate intangibilã, a
egocentrism", din moment ce nu-i decât o tezã a
materialismului dialectic care nu are nimic în comun cu
fatalismul, darmite cu "egocentrismul", care este cu
totul altceva. Cât despre sintagma "fatalitate
intangibilã", cu acelaºi coeficient consolatoriu, îi punem
în vedere distinsului absolvent cã aceastã construcþie
este cel puþin tautologicã, din moment ce fatalitatea nu
poate fi altfel altminteri n-ar mai fi fatalitate.
Neºtiind cã noi, cititorii, între timp, am aflat
despre cum se acordã premiile în România zilelor
noastre, domnul profesor Petruþ da Vinci aspirant la
glorie ºi epoleþi, doritor de socluri ºi de stele în frunte,
fondator de cenacluri ºi membru al mai multor asociaþii
ºi societãþi ne înºirã prin fiºa personalã tot felul de
premii, insinuându-ºi, astfel, valoarea. Cinstiþi cum ne
ºtim, îl asigurãm pe domnul Pârvescu cã n-am da doi bani
pe ele nici dacã ar fi premii serioase, darmite pe niºte
premii de cartier, aºa cum sunt cele pe care le-a primit
domnia sa. ªi pentru cã a fost distins cu Premiul Revistei
"Clopotul", vom bate ºi noi toaca, dezvãluindu-i pluralul
corect al substantivului "imn", care este "imnuri",
sperând cã pe viitor nu-ºi va mai numi cartea (aflatã,
deocamdatã, la a II-a ediþie) Imnele tãcerii, ci "Imnurile
tãcerii". ... Altfel i-ar sta unui "best-seller" cu un titlul
ortografiat acãtãrii!
Încântat de cum se poate bate, cu graþie,
bãrbuncul, domnul Petruþ Pârvescu se orienteazã spre a
bate, manierist, câmpii, înverºunându-se, astfel, sã
structureze geometric visul, doar-doar va lãsa în urmã
impresia de adept al panmatematismului pe care,
chipurile, l-ar transpune în limbaj poetic. Or, lucrurile
nu stau chiar aºa. Vecinul meu spunea despre o vrabie
anume cã ar visa mãlai. ªi asta numai pentru faptul cã,
acceptându-ºi condiþia, propria sa existenþã îi devine
deodatã atât de realã, încât se autoexclude posibilitatea
de a-ºi visa zborul. Mai pe înþelesul meu, aceasta ar
însemna cã domnul Petruþ Pârvescu, pentru a cãrui
carte, Câmpia cu numere (Geometria visului), li s-au
dat la temelie, totuºi, câtorva copaci, ar fi putut sã se
apropie mai mult de poezie, dacã ar fi rãmas la statutul
de visãtor de cai verzi pe pereþi. Dar cum dumnealui,
probabil, nici n-a vrut sã audã de aºa ceva, iacãtã-l
furând mãlaiul din visul vrabiei, descoperind, astfel,
fãrã prea multã filosofie, cã scopul vieþii este acela de a
te naºte anonim ºi a muri celebru (). Sã fie acesta, oare,
un soi de egocentrism, în virtutea cãruia domnul Petruþ
Pârvescu râvneºte a cotropi centrul Universului Dacã
da, abia acum, gãsindu-ºi locul în spunere, acea
concepþie etico-filosoficã, de mai la deal, invocatã
strâmb de cãtre domnia sa, ar trebui sã-i sune grav în
urechi.
Hotãrât sã epateze cu orice preþ ºi vãzând "cum
vine treaba, cum te cautã poemul pe-acasã sã te facã
celebru" (pag. 35), domnul Petruþ Pârvescu, în
încercarea sa de a geometriza visul, a ales poezia,
BAAADUL literar anul I, nr. 1, mai 2007
71

lãsându-se, "cum vine treaba" pe-o ureche, ºi-a trecut la genitivale, adevãrate hohote de râs, cu care domnia sa
scrierea acestei cãrþi prin somn. Liricul sforãit al crede cã ar spori plasticitatea limbajului. Cu asemenea
poetului, fãrã subiect ºi predicat, pe care l-am surprins construcþii, diletantul nostru poet n-ar trece nici de
încã de la pagina 12, vine în sprijinul afirmaþiei noastre. etapa preliminarã a concursului de poezie "Condeie în
Aºadar, citãm: "alese dezmoºteniri / ale unei lumi faºã". ªi cum vecinul meu, din lipsã de ocupaþie, o þine
viitoare / în poarta norocului vamã / cu aripile ude sus ºi tare cu domnul Democrit care a spus cã "râsul e
vâslind prin carnea lumii / un zâmbet inert". Sau iatã-l privilegiul zeilor ºi al oamenilor deopotrivã, vom da ºi
pe cel cu tonalitate de sopranã de la pagina 16: "mici noi aºa..., de râsul lumii, câteva exemple: "ograda
frontiere doar acolo pãrþi / compacte derizorii / ale fiinþei", "oiºtea mirãrii", "mãselele pleopelor", "plãvanii
memoriei / fiinþe ºi lucruri în emisfera cuvântului / cel instinctelor", "zala clipei", "nasturii gurii", "sexele
mult prea nevorbit / cel mult prea nerostuit în mirãrii", "banchiza întâmplãrii", "mercenarii dorinþei",
anotimpul tãcerii". Ca sã nu mai vorbim de inflexiunile "clepsidra dorinþei", "recunoºtinþa pietrei", "urechea
vocii a doua care strãbate, în aceeaºi paginã, somnul destinului", "uliþa realitãþii", "uliþa nevederii", "mâna
greu al domnului Pârvescu: " urmele Tale apoi cele fãrã bãnuþului", "gleznele orei".
de tainã / urmãrindu-te îndeaproape / despovãrând A hotãrât sã se numeascã poet. Sã fie sãnãtos! Dar,
amintirea secundei // gurã pe gurã / o piramidã de dupã cum se poate vedea, tehnica poeticã a domnului
cuvinte / refãcând gramatica strigãtului".
Petruþ Pârvescu, atunci când nu face obiectul unui
Apãrându-i, probabil, Nichita Stãnescu în vis, la prozaism execrabil, este aceea de a izbi cuvintele unele
pagina 20, domnul Petruþ Pârvescu recurge la un pui de de altele, sperând ca acestea sã fete sensuri adânci,
somn mimetic: "un timp // fãrã culoare / fãrã miros / filosofice. În viziunea dumnealui, aceastã babilonie
fãrã gust / care capãtã contur în spaþiul gol de-atâta / ligvisticã, aceastã gloatã de cuvinte dezacordate s-ar
alergare / care te amiroase numai / care te aculoare / numi, cicã, poezie. ªi asta pentru cã domnul Petruþ
care te agustare". Dupã care îºi continuã filosoficul Pârvescu este capabil sã viseze vrabia cu tot cu vis,
sforãit, însã, de data aceasta, cu subiect ºi predicat. Îi nemaiþinând cont de faptul cã biata fiinþã încã de la
þinem hangul: "pânã în inima seacã a munþilor de iascã ºi ecloziune se bucurã de o anume notorietate.
mai departe / lama acestui cuþit cu ºapte prãsele / Aºadar, închipuindu-se pitagoreic, sã nu ne fie de
odihnã sã nu aibã în fericitele-i ecouri / singur jurnalul mirare, dacã, nu peste mult timp, contorsionându-ºi liric
vocalei în alveola clorofilei sapã / cu iubire ºi teamã în maestrul, poetul nostru, devenit fundamental, va emite
malurile albe / aceste târzii repetabile fereºti / ranã o teoremã, fie ea ºi negeneralizatã, care, aplicabilã întrdeschisã
în scorbura veacului vamã dorinþei / uºurând un vis dreptunghic, se va numi "Teorema lui Pârvescu".
povara luminii". În drum spre trezire, poetul nostru ªi-atunci, ne vom aminti "simultan" de spusele domnului
bate ºi-n poarta lui Gellu Naum, caligrafiind astfel: Robinson Jeffers: "lumea noastrã va continua prin
"pohezie", "pohemul", "pohet". Ce sã-i faci, în somn omul agoniile ei grãbite de schimbãri ºi descoperiri", "ºi poate
are voie orice!
cã iar are sã-ºi frângã picioarele de prea multã minte;
Colac peste pupãzã, mãsura talentului poetic al cine poate prezice viitorul".
domnului Pârvescu este datã ºi de ridicolul metaforelor
Doi prieteni, doi scriitori, doi ambiþioºi:
Ancelin Roseti ºi Marian Constandache...
72 anul I, nr. 1, mai 2007
BAAADUL literar

FILOSOFIE
Andrei HUIBAN
ESTETICA SUBLIMULUI
Potrivit filosofului italian Luigi Pareyson estetica este un document fascinant în istoria ideilor, arenã pe care
exprimã o dublã naturã: una speculativã, filosoficã ºi alta conceptele despre urât, conceptele grec ºi germanic se
concretã, legatã de experienþã. Ambele se manifestã întâlnesc ºi se pun de acord în ideea sublimului. Însuºi
concomitent în cadrul esteticului ºi asta fiindcã cuvântul «sublim» este un cuvânt reconciliator, o
perspectiva esteticã pleacã de la experienþã ºi rãmâne în traducere ambiguã a cuvântului grecesc «hypsos» din
contact cu aceasta, înãlþându-se deasupra ei, luând-o drept Longin, care nu înseamnã altceva decât culme sau
obiect al cunoaºterii. Prin urmare experienþa ºi cotidianul înãlþare” (6, p.43). Spre deosebire de Longin - filosoful
se constituie în domenii privilegiate ale esteticii.
antic, autorul tratatului intitulat Despre sublim – „Burke
Pornind de la experienþele cotidiene putem constata investeºte în conceptual de sublim calitãþi care erau
deschiderea pe care acestea o manifestã în raport cu departe de gândul lui Longin. Lui Longin nu i-ar fi trecut
sublimul. Deºi aceastã categorie pare specificã la prima prin minte sã facã o distincþie între frumos ºi sublim,
vedere înþelegerii sacralitãþii, vorbind despre sublim „se întreaga preocupare a tratatului fiind sã insiste asupra
statorniceºte o anume supunere la condiþiile unui acord cu faptului cã, fie din instinct sau cu premeditare, ceea ce
natura. Sublimul este astfel esenþialmente neadaptat este desãvârºit în artã este o înãlþare, o elevare, o
imaginaþiei: sublimul violenteazã imaginaþia ºi de aceea exagerare a locului comun. Extaz, dar în nici un fel
Kant foloseºte totdeauna drept exemple de sublim ciudãþenie sau groazã” (6, p.44), în timp ce Burke,
constelaþii naturale precum oceanul dezlãnþuit sau cerul distingând între frumos ºi sublim, scrie: „În încheierea
înstelat. Sublimul este grandios, colosal” (4, p.31), el acestei priviri generale asupra frumosului, este firesc sã-l
impune respect ºi admiraþie.
comparãm cu sublimul ºi în aceastã comparaþie apare un
Potrivit lui Andrei Pleºu, sublimul se constituie „într-o contrast remarcabil. Cãci obiectele sublime sunt vaste ca
categorie de hotar. El îndeplineºte, adesea, funcþia de dimensiuni, cele frumoase sunt relativ mici; frumuseþea
mesager al esteticului în cotidian, tot astfel cum el poate trebuie sã fie netedã ºi lustruitã; mãreþia trebuie sã fie
încuraja faptul divers sã dobândeascã mãreþie de simbol, asprã ºi neîngrijitã; frumuseþea trebuie sã evite linia
sã capete sensul unei victorii umane de proporþii care tind dreaptã, dar sã devieze pe nesimþite de la aceasta; în
sã o subsumeze esteticului” (5, p.98). De aici putem multe cazuri mãreþia iubeºte linia dreaptã, iar când
deduce faptul cã propensiunea sublimului se face nu deviazã de la ea, aceastã abatere este de multe ori bruscã;
dinspre estetic spre etic ci invers. Sublimul presupune o frumuseþea nu trebuie sã fie obscurã; mãreþia nu trebuie
tensiune a dualitãþii provenite din „echilibrul precar” pe sã fie uºoarã ºi delicatã, ci solidã ºi chiar masivã” (1, p.84).
care îl instaureazã în persoana umanã aºa cum se poate Edmund Burke e adeptul metodelor psiho-fiziologiste,
deduce din aceastã superbã analizã a acelor douã categorii fiind preocupat sã surprindã obiectivitatea afectelor
estetice rivale: frumosul ºi sublimul. „Un obiect izolat (motivaþia lor obiectualã), dar ºi asocierea lor la nivel
poate fi frumos dar nu poate fi sublim. Frumosul rezultã senzorial, de „gust” ºi propriu-zis estetic. Distingând între
dintr-o confruntare. Sublimul este confruntarea însãºi ºi „plãcere” ºi „deliciu”, între „plãcerea pozitivã” ºi
nu poate exista în afara ei. Frumosul e static. Sublimul e „plãcerea negativã”, Burke deduce originea frumosului în
dinamic. Frumosul e o stare de echilibru ºi forma sa de plãcerea bucuriei, iar pe cea a sublimului în plãcerea
predilecþie este cea clasicã. Sublimul e o stare de echilibru suferinþei: „Simþãmintele care þin de instinctul de
precar ºi forma sa de predilecþie e romanticã. Subliniem, e conservare se învârtesc în jurul durerii ºi primejdiei; ele
vorba de echilibru precar ºi nu de dezechilibru. Sublimul sunt pur ºi simplu dureroase când cauzele lor ne afecteazã
certificã, întotdeauna, prezenþa unei dispute. El este în mod imediat; ele sunt incitatoare când avem o idee
echilibru pentru cã e tensiune, suspensie. E precar, pentru despre durere ºi primejdie, fãrã a ne afla cu adevãrat în
cã se exprimã mai curând într-o stare de pândã, decât într- asemenea împrejurãri” (1, p.94). Pentru a preciza cât mai
una de pace. Sublimul este sentimental simultaneitãþii bine originea sublimului în groazã, confuzie, obscuritate,
ireductibile a unor date contradictorii” (5, p.98). Burke pomeneºte de ºerpii ºi animalele sãlbatice care sunt
Concluzia dedusã din caracterul contradictoriu al capabile sã suscite în noi sublimul. Groaza sporitã de
sublimului care exprimã contradictoriul existenþei umane obscuritate - considerã acesta - e transmisã mai bine de
în genere este aceea cã „suntem condamnaþi la sublim” poezie, ale cãrei imagini au o putere de sugestie mai mare
(aºa cum existenþialiºtii proclamau condamnarea decât cele plastice (exemple sunt imaginile oceanului,
individului la sens ºi libertate).
întunericului, obscuritãþii din Paradisul pierdut al lui John
Un moment important în istoria filosofiei sublimului îl Milton). Continuând comparaþia poezie-picturã, Burke
reprezintã A Philosophical Inquire into the Origin of Our furnizeazã un pasaj din Cartea lui Iov, întrebându-se apoi
Ideas of the Sublime and Beautiful de Edmund Burke. ce picturã ar putea sã rivalizeze cu descrierea redatã, chiar
Celebru mai ales pentru Reflecþiile asupra Revoluþiei picturile ce aveau ca obiect ispitirea sfântului Antoniu fiind
franceze - lucrare fundamentalã în înþelegerea gândirii caracterizate de filosof ca „niºte adunãturi ciudate ºi
conservatoare - Burke este ºi un filosof al artei interesant ºi nefireºti de lucruri groteºti, prea puþin capabile sã
pãtrunzãtor. Potrivit lui Herbert Read „Cercetarea lui Burke stârneascã o emoþie serioasã”. Burke citeazã ºi alte
BAAADUL literar anul I, nr. 1, mai 2007
73

exemple de sublim din Cartea lui Iov: „calul al cãrui gât e sufletului în care toate miºcãrile sale sunt suspendate cu
învãluit în tunet, asinul sãlbatic ce trãieºte în singurãtate, un grad oarecare de oroare. În acest caz, mintea este
inorogul ºi leviatanul, simboluri ale forþei ce le conferã absorbitã în mod total de obiectul sãu. De aici se naºte
caracterul sublim, sublimitatea. Dar asta nu e totul; toate marea putere a sublimului care - departe de a fi produs de
absenþele sunt înspãimântãtoare: Vacuitatea, Întunericul, ele - anticipeazã raþionamentele noastre ºi ne împinge
Singurãtatea ºi Tãcerea. Grandoarea dimensiunilor, înainte cu o forþã irezistibilã (…). Uimirea constituie
infinitatea, succesiunea ºi uniformitatea, îngrãmãdirile efectul sublimului în gradul sãu cel mai înalt; efectele
enorme perpendiculare, lumina vãzutã ca strãlucire interioare sunt admiraþia, reverenþa ºi respectul” (1,
excesivã (din nou Milton), zgomotul cataractelor uriaºe, p.90). Filosoful vorbeºte de unele animale cãrora forþe
urletul gloatelor, unele culori (cele sumbre ºi triste ca supranaturale le dau calitatea sublimitãþii: taurul ºi calul
negrul, brunul sau roºul aprins)” (1, p.99). El adaugã pot deveni sublime aºa cum sunt leul, tigrul, pantera ºi
observaþia psihologicã pãtrunzãtoare cã „sublimul este o rinocerul în care terifiantul ºi sublimul strãlucesc
idee ce aparþine autoconservãrii. Pasiunile ce þin de împreunã. El dã multe alte exemple de întrepãtrundere a
instinctul autoconservãrii sunt chinuitoare atunci când forþelor sublime din naturã, iar aceste forþe sunt
cauzele lor ne afecteazã în mod direct ºi încântãtor (deºi întotdeauna asociate cu un sens al enormului ºi infinitului,
neplãcute, Burke distingând subtil între încântare ºi al spaimei ºi uimirii. Contemplând ideea de Dumnezeu,
plãcere), atunci când avem noþiunea durerii sau a afirma: „Nu am mai sfârºi niciodatã dacã am enumera
pericolului, fãrã a fi implicaþi în evenimente (…) Începem toate pasajele din scriitorii religioºi ºi din cei profani care
sã înþelegem cum ideea de urât poate fi reconciliatã nu cu stabilesc sentimentul general al omenirii referitor la
plãcerea frumuseþii, ci cu încântãrile sublimului. Urâþenia îmbinarea unei spaime sacre ºi respectuoase cu ideile
este aspectul fizic al unor lucruri de groazã care inspirã noastre despre divinitate, de unde ºi cunoscuta maximã: Pe
groaza ºi frica dacã sunt reale ºi încântare când sunt cei dintâi zei de pe lume i-a zãmislit frica. Aceastã spaimã
imitate” (1, p.99).
urmeazã inevitabil imaginii unei asemenea puteri, de
Analiza burke-ianã privilegiazã nemãrturisit sublimul îndatã ce este stârnitã în minte. Tocmai pe baza acestui
în raport cu frumosul. Frumosul e tratat oarecum principiu religia adevãratã conþine (…) un amestec atât de
dispreþuitor, ca fiind dulceaþã, gingãºie, drãgãlãºenie. amplu de teamã salutarã: tocmai pe baza acestui principiu
Atracþia spre nuanþe este din ce în ce mai vagã, prefigurând religiile false nu se sprijinã pe nimic altceva decât pe
setea de absolut a romanticilor ºi înclinaþia lor cãtre teamã” (1, p.108).
sublimitate. „Dulcele stil clasic” exterior, convenþional, În concluzie ideile esteticii burke-iene vor supravieþui
þinând de o raþionalitate „moartã” va ceda întâietatea epocii în care au fost scrise mai ales datoritã analizei ideii
stilului abisal al romanticilor. Interesul faþã de naturã al de sublim care va cãpãta astfel în esteticã un statut egal
romanticilor nu e determinat de nostalgia faþã de „bunul calitativ cu cel al frumosului. „Prin intermediul filosofului
sãlbatic” ci este suscitat mai degrabã de modul în care englez sublimul tinde sã-ºi depãºeascã fostul aliat,
natura ne modificã percepþiile ºi gândirea, ca ºi de frumosul devenit adversar cãutându-ºi sprijin chiar în
posibilitatea oferitã de a trãi estetic natura. „Cãtre urâþenie, într-un urât aparent ce camufleazã subtil
sfârºitul secolului al XVIII-lea sensibilitatea europeanã s-a mãreþia, grandoarea, obscuritatea convertind spaima ºi
îmbogãþit cu aºa-numitul «sentiment al naturii» care frica în admiraþie ºi respect, în adeziune ºi simpatie” (2,
denotã un «complex de inferioritate» al omului modern, p.234). Înþelegerea sublimului ca înfricoºãtor, obscurul
supus presiunilor unei vieþi din ce în ce mai dinamice. rãmâne însã deschis, aºa cum subliniazã Herbert Read:
Despãrþit de naturã prin civilizaþie, omul modern încearcã „Pentru a înþelege aceastã întoarcere dinspre frumuseþe ºi
o nostalgie a originalitãþii, o reinstaurare a unui mit: plãcere, aceastã freneticã deformare ºi desfigurare a
natura naivã e valorizatã moral ºi privilegiatã” (H.R.). frumosului chip al naturii, trebuie sã ne îndreptãm atenþia
Schiller denumeºte sentimental acest interes pentru cãtre lumea launtricã, cãtre psyche, unde se compun ºi se
naturã, ea fiind însã consideratã frumoasã doar din pricina descompun toate imaginile, unde plãcerea ºi încântarea,
sentimentului reconfortant ºi revitalizator pe care ni-l frica ºi mâhnirea alterneazã într-un ritm dialectic fãrã
inspirã. Dacã îi atribuim valenþe estetice o facem sfârºit” (6, p.61).
asimilând-o cu arta: „S-a observat astfel cu multã dreptate
cã dacã veacul al XVIII-lea a cunoscut în literatura ºi Bibliografie
filozofia lui un interes atât de viu pentru naturã, pentru 1. Burke, Edmund, Despre sublim ºi frumos, Bucureºti,
formele ei sublime sau idilice, lucrul a rezultat din pricina Meridiane, 1982.
faptului cã, încã cu o sutã de ani mai înainte, pictura 2. Gilbert, K. E. , Kuhn, H., Istoria esteticii, Bucureºti,
flamandã ºi olandezã fãcuse din aceste peisaje subiectele Meridiane, 1972.
pânzelor ei. S-ar putea urmãri de altfel evoluþia 3. Pareyson, Luigi, Estetica. Teoria formativitãþii,
preferinþei pentru un tip sau altul de peisaj în acord cu Bucureºti, Univers, 1977.
modelele plastice contemporane” (7, p.12), ceea ce ar 4. Parret, Herman, Sublimul cotidianului, Bucureºti,
explica mai bine subtila afirmaþie a lui Oscar Wilde: „Am Meridiane, 1966.
observat cã de la un timp natura a început sã semene cu 5. Pleºu, Andrei, Cãlãtorii în lumea formelor, Bucureºti,
pânzele domnului Whistler” (7, p.16). Meridiane, 1974.
Întorcându-ne însã la Burke constatãm cã 6. Read, Herbert, Frumosul ºi urâtul în Originile formei în
„simþãmântul generat de ceea ce este mãreþ ºi sublim în artã, Bucureºti, Univers, 1971.
naturã este Uimirea; iar uimirea este acea stare a 7. Vianu, Tudor, Estetica, Bucureºti, Orizonturi, 1996.
74 anul I, nr. 1, mai 2007
BAAADUL literar

TRADUCERI
Elena POPOIU
UN “PROUST AL CARAIBELOR” :
JOSE LESAMA LIMA
Jose LESAMA LIMA
Nãscut în 1910, JOSE LESAMA LIMA este autorul mai multor volume de poezii,
eseuri si povestiri, dar, mai cu seamã, al romanului de inspiraþie autobiograficã
*)
“Paradiso” . Continuarea acestui roman, “Oppiano Licario”, a rãmas neterminatã, în
1976 survenind moartea scriitorului.
Mulþi scriitori ºi critici considerã apariþia romanului “Paradiso” un moment capital
pentru istoria literaturii latino- americane, comparabil cu momentul Proust, Joyce sau
Gadda pentru Europa.
Cartea a fãcut mari valuri în Cuba : tirajul scos in 1966 s-a epuizat intr-o singurã zi!
Succesul ,, de scandal” al cãrþii a primit comentariul amuzat al scriitorului: «Dacã
Revoluþia este puternicã, atunci va putea sã asimileze orice, chiar ºi o carte cum este
“Paradiso”» .
Romanul nu este o autobiografie obiºnuitã. Memoria are aici mai degrabã rolul de a
reþine, restitui ºi stimula imagini decât de a contabiliza fapte. Ea se hrãneºte cu vise,
dorinþe ºi cu nostalgia unui paradis pierdut care nu va exista, probabil, niciodatã ºi care
este deopotrivã Cunoaºtere dar ºi ceea ce mnu cunoaºtem.
“Paradiso” ne apare ca un adevãrat creuzet, în care se amestecã truculenþa
verbalã, o inventivitate extraordinarã ºi o erudiþie prodigioasã, în care sunt metisate
culturile cele mai diverse, contribuind la descifrarea acestei vieþi care este ºi exil ºi
dezrãdãcinare, dar ºi un mod de a privi cotidianul ca pe ceva indepãrtat, iar departele
ca pe ceva ce poþi îmbrãþiºa.
“Paradiso” ne oferã în acelaºi timp o ficþiune purã – cu împletiri între peripeþiile
în care sunt prinse diversele personaje ºi o ipostazã a naratorului însuºi – dar ºi un tratat
de teologie, o ameþitoare cascadã de imagini poetice, o savantã reinventare a scriiturii
ºi, nu în ultimul rând, un document despre Havana anilor '40 -'50, în momentul primelor
freamãte revoluþionare.
Aceastã carte, neîndoielnic una dintre operele întemeietoare ale literaturii sudamericane
de astãzi, reprezintã o admirabilã deschidere cãtre metisajul universal al
culturilor.
Dacã Jose Lesama Lima este, cum s-a spus, un ,,Proust al Caraibelor” Posibil. Dar
un Proust care nu l-a avut în urmã pe Descartes. Un Proust aflat la rãspântie de lumi,
credinþe ºi civilizaþii. Un Proust dupã chipul ºi asemãnarea Cubei, insula în care au fãcut
popas toate mitologiile lumii.
___________
*) Jose Lezama Lima, Paradiso, Paris, Editions du Seuil,1999,traduit de l'espagnol
par Didier Coste.
CAPITOLUL XI (fragmente)
Cemí îºi petrecea multã vreme aºezat la birou,
uitându-se la capãtul aprins al þigãrilor ce defilau
precum þintele la un stand de tir. Contempla scânteile
dar nu le înteþea arderea, astfel cã adesea þigãrile îi
ardeau degetele, în vreme ce flacãra lor, domolitã de
masa de cenuºã, sfârºea prin a se stinge sub efectul
combinat al salivei ºi al unui copleºitor scrupul.
Exerciþiul poeziei, al unei cãutãri verbale fãrã þintã,
îi dezvoltase o stranie percepþie a cuvintelor care
dobândesc un fel de relief animist în grupãrile lor
spaþiale, aºezate ca niºte sibile într-un conclav al
spiritelor. Când viziunea îi propunea vreun cuvânt,
oricare ar fi fost relaþia sa cu realitatea, cuvântul acela
pãrea cã i se încredinþeazã ºi, deºi rãmânea nevãzut,
eliberat parcã de viziunea din care se nãscuse, se
preschimba într-o roatã unde se învârteau neîncetat
modulaþia invizibilã ºi modulul palpabil; apoi, cuvântul
se învârtea între un model intangibil ºi o modulaþie
aproape vizibilã, cãci, închizând ochii, lui Cemí i se
pãrea cã reuºeºte sã-i atingã formele.
A ajuns astfel, treptat, sã perceapã echivalenþa
dintre spaþiul gnostic, cel ce exprimã, cel ce cunoaºte,
cel al diferenþei dintre densitatea ce se contractã spre a
da naºtere ºi cantitatea care reînsufleþeºte privirea,
caracterul sacru a ceea ce, într-o clipã, trece de la
viziunea schimbãtoare la privirea fixã. Spaþiu gnostic,
copac, om, oraº, grupãri spaþiale în care omul e punctul
median între naturã ºi supranaturã.... Harul privirii,
BAAADUL literar anul I, nr. 1, mai 2007
75

îngemãnat cu mãsurabilul întruchipat în timp, ca ºi putea sã deconcerteze, cã bucuria oricui poate avea
timpul înfrãþit cu focul în pregãtirea a ceea ce ingerãm, menirea sã nãruie, la cei aflaþi pe celãlalalt mal, orice
emite un sens pentru gruparea spaþialã. O emisie rezultantã tonalã a ei. Ajunse astfel sã mediteze la felul
coincidentã, ascendentã, vrând parcã sã preaslãveascã cum se nãºteau în mintea lui acele recompuneri
cerul patern. Alteori, acea emanaþie pãmânteascã se spaþiale, la rânduirea nevãzutului, la sensul
petrecea în sens opus, pãrând a coborî dinspre zei cãtre stalactitelor. ªi aºa desluºi cã alcãtuirile lui aveau o
nesfârºitele întinderi ale împãrãþiei nopþii. (p.511) obârºie temporalã, cã nu aveau nimic în comun cu
[...] grupãrile spaþiale care constituie întotdeauna o naturã
În zilele în care îi reuºeau acele grupãri spaþiale ºi moartã.
un curent de energie îºi fãcea loc în miezul compunerii, Pentru un bun observator, curgerea timpului
Cemí se arãta bucuros. Era o bucurie fãrã ostentaþie, un preschimba cetãþile spaþiale în figuri în care timpul,
fel de gravitate jovialã, o pudicã afabilitate care le asemeni lucrãrii mareelor asupra recifelor de corali,
îngãduia celor din jur sã-l tulbure ori sã-l rãneascã, fãrã constituia, în trecerea lui repetatã, o eternã
ca el sã se simtã atins. Orice inoportunitate sau reîntoarcere: cea a figurilor care, situate la mare
necuviinþã era marcatã strict cu numãrul obiºnuit de depãrtare, erau germeni perpetui. Prin miºcarea sa în
puncte: Cemí o transfera, parcã, în contextul stare sã exprime orice distanþã, esenþa timpului,
contestatar al unui joc de pelotã bascã ori al asasinãrii insesizabilã, ajunge sã reconstruiascã oraºe tibetane
lui Caius Gracchus, conferind reprezentãrii acelei care beneficiazã de toate mirajele, de gama de cuarþ a
compuneri o existenþã la fel de axiomaticã ca a vieþii contemplative, unde omul nu are acces, cãci lui nu
triunghiularitãþii triunghiului.
i-a fost dat un timp în care toate necuvântãtoarele sã-i
ªi totuºi, bucuria pe care i-o aduceau astfel de cuvânte ºi tot ce-l înconjoarã sã producã o iradiere
alcãtuiri spaþiale unificatoare le provoca altora o reacþie fãcutã sã-l preschimbe într-o simplã entitate de diamant
violentã, intempestivã, de supremã mefienþã. Cemí fãrã apãrare.
observa la ei un fel de indice de refracþie maximalã. Omul ºtie cã nu poate pãtrunde în aceste cetãþi, dar
Pentru ca, în bucuria lui, sã nu-i irite, alegea sã renunþe, astfel de imagini exercitã asupra lui o neliniºtitoare
sã se afunde în pulberea tãcerii, nereuºind sã se fascinaþie. Ele sunt unica realitate ce vine cãtre noi,
convingã prea uºor cã oraºele nãscute din alcãtuirile lui muºcã din noi, ca o lipitoare fãrã gurã; o realitate care,
spaþiale deveneau opace ºi neinteligibile în ochii altor întregire ºi suport al imaginii, ne rãneºte aºa cum face,
cãlãtori, ce-ºi ridicau pumnii în semn de mânie ºi în bunã parte, pictura egipteanã, tocmai prin ceea ce îi
ameninþare.
lipseºte…
Cemí nu avea sã admitã niciodatã cã bucuria lui
76 anul I, nr. 1, mai 2007
BAAADUL literar

REMEMBER
C. RONICAR
INTERFERENÞE NAÞIONALE
CU MANIFESTÃRI LOCALE
- Zilele Culturale ale Bârladului, ediþia a XIX-a, 2006 -
E de notorietate cã, la Bârlad, s-a
concretizat deja o tradiþie a unor Zile
Culturale – de mulþi ani în zilele lunii
lui Florar – care pot fi situate, frumos,
între un orgoliu pozitiv ºi o acceptare
a participaþiilor exogene care sã exibe
gusturile moderne ale concitadinilor
maturi ºi juvenili.
Aºteptare febrilã ºi exuberanþã
colectivã. Doar aºa poate fi
sintetizatã ediþia culturalã din anul
c a r e a t r e c u t . C a l i t a t e a
manifestãrilor desfãºurate într-un
ritm de naturalã alertã i-au avut
artizani pe infatigabilii ing.
C o n s t a n t i n C o n s t a n t i n e s c u ,
primarul, ºi prof. drd. Adrian
Solomon (foto), viceprimarul,
flancaþi permanent de „directorul”
ediþiei, prof. Gheorghe Huiban
(foto), conducând elegant ºi discret.
Punctual, beneficiarii bârlãdeni
(eufemistic vorbind!) au avut de ales
între simpozioane (în numãr de 5),
spectacole profesioniste ºi de amatori
(9), expoziþii (4), lansãri de carte ºi
reviste (4), evocãri (2), totul
încheindu-se, apoteotic, cu un fastuos
spectacol muzical-coregrafic.
Cronicarul, care se vrea
documentarist fidel, nu vrea sã
rãmânã dator posteritãþii. Drept
p e n t r u c a r e , p e d a n t f i i n d ,
inscripþioneazã câteva date exacte
despre conþinutul manifestãrilor ºi
realizatorii acestora.
În ziua de duminicã, 14 mai 2006,
s-a desfãºurat, pe scena Teatrului „V.
I. Popa”, Festivalul Teatrelor de Elevi,
cu participarea formaþiilor din Bârlad,
Vaslui ºi Zorleni, trofeul fiind
adjudecat de Colegiul Naþional
„Gheorghe Roºca Codreanu” din
Bârlad (pe bune!). Dupã ce, mai apoi,
a stârnit un mare interes simpozionul
„Monarhia românã în contextul
european” (moderat de prof. Oltea
Gramaticu-Rãºcanu), seara, în
ambianþa elegantã a sãlii Teatrului,
pentru un public iubitor de muzicã, a
avut loc un concert simfonic oferit de
Q u a r t e t u l „ A d L i b i t u m ” a l
Filarmonicii „Moldova” din Iaºi.
Încântare ºi euforie!
Luni, 15 mai 2006, împãtimiþii
Thaliei i-au însoþit pe neegalaþii (fãrã
exagerare!) actori ªtefan Iordache ºi
Miticã Popescu într-o secvenþã
existenþialã, numitã simplu Alex ºi
Morris, pentru conformitate semnatã
de dramaturgul (nãscut iar nu fãcut!)
Michael Elvin. Ei au fãcut ca Teatrul
Mic din Capitalã sã devinã Teatrul...
Mare. Felicitãri ºi mulþumim!
Marþi, 16 mai 2006, s-a etalat
printr-o graþioasã expoziþie a micilor
plasticieni ºi un recital de muzicã
clasicã dãruite de ªcoala „N.N.
Tonitza”, precum ºi printr-o caldã
evocare a mentorului spiritual
bârlãdean, Episcopul cãrturar Iacov
Antonovici.
Miercuri, 17 mai, în sala de
conferinþe a Primãriei, s-a prezentat
revista „Pagini Medicale Bârlãdene”
(redactor ºef dr. Nicu Botezatu), iar în
sala mare de la Biblioteca „Stroe S.
Belloescu” s-a desfãºurat un
simpozion ºi lansat o carte a
doctorului Alex. Ionescu.
Dacã joi, 18 mai 2006, am fost
martorii unui splendid eveniment
muzical de excepþie, recitalul
cantautorului Nicu Alifantis (rigoare
ºi talent dezlãnþuit!), vineri, 19 mai
2006, la Muzeul „V. Pârvan”, în Sala
Medievalã de la Casa Sturdza, a
BAAADUL literar anul I, nr. 1, mai 2007
77

început Sesiunea de comunicãri regretatului profesor Constantin ªi ca orice lucru început bine,
ºtiinþifice, cu lansarea revistei Acta Parfene ºi Amar de vreme al lui C. D. trebuie sã se termine la fel. Duminicã,
Musei Tutovensis, care a continuat, Zeletin. Cine-a dorit, ºi au fost destui, 21 mai 2006, în Piaþa Civicã, bârlãdeni
pe secþiuni, sâmbãtã, 20 mai 2006. S-a
de toate vârstele au asistat la un
vernisat ºi expoziþia retrospectivã
s p e c t a c o l - g a l ã , n u m ã r u l
Eugen Crãciun, ziua încheindu-se cu
participanþilor depãºind 15 mii. Au
vernisajul „Cultura Cucuteni –
urcat pe scena modernã, pe rând,
perfecþiunea formei ºi a culorilor” ºi
Voltaj, Danger, Blondy, insolita Anna
spectacolul de teatru „Mantaua” de
Lesko, dar ºi Ansamblul Folcloric
N. V. Gogol, în reprezentarea „Balada” (instructor Ionel Roºu).
Teatrului GET din Vaslui (regizor
Mult dupã miezul nopþii,
Sandu Maftei). Seara, am asistat,
mulþimea ºi-a luat rãmas bun de la o
emoþionaþi, la spectacolul de muzicã S ã p t ã m â n ã C u l t u ra l ã p l i n ã ,
medievalã al Formaþiei „Codex” din
îndreptându-se spre casã. Când zorile
Braºov. Sã mai spunem cã ne-am
ºi-au fãcut apariþia, „armata” de
iniþiat ºi în dans medieval!
mãturãtori, mobilizatã din timp,
Sâmbãtã, 20 mai 2006, am fost
terminase de încãrcat cele câteva
invitaþi la simpozionul „Mircea Eliade,
remorci cu resturile „uitate” de...
personalitate enciclopedicã”, la
melomani. Soarele, ivit de dupã
Biblioteca „Stroe S. Belloescu”, în
Dealul Mare ºi poticnindu-se parcã de
cadrul cãruia au conferenþiat scriitorii
clopotniþa bisericii Vovidenia, a gãsit
ieºeni Daniel Corbu, Cãlin Cocora,
un Centru curat ºi mai pustiu ca
alãturi de profesorii Lucian Ravaru ºi
niciodatã.
a vãzut spectacolul extraordinar
Gruia Novac. Apoi, la sediul Societãþii
Ediþia a 19-a a murit! Trãiascã
„Nebunele vacanþe la New York”, în
„Academia Bârlãdeanã”, s-au
ediþia a 20-a!
interpretarea actorilor noºtri de la
prezentat volumele Caleidoscop
Teatrul „V. I. Popa”. Minunat,
m e m o r i a l i s t i c e p i s t o l a r a l mai 2006 – mai 2007
minunat!
Primarul Constantin Constantinescu ºi
Viorel Oprea, redactor-ºef Obiectiv,
într-o discuþie despre consens...
Colocviu de literaturã, cu participarea scriitorilor
Horia Zilieru ºi Daniel Corbu.
Istoricul literar
Mircea Coloºenco,
criticul de teatru
Constantin Paiu ºi
scriitorul Grigore
Ilisei, alãturi de
Lidia Bourceanu,
secretar literar la
Teatrul “V. I. Popa”
Bârlad
78 anul I, nr. 1, mai 2007
BAAADUL literar

SELECÞIUNI
Vasile N. DUMITRU
EVENIMENTE CULTURALE ÎN PERIOADA
MAI 2006 - MAI 2007
14-21 mai 2006 – Zilele Culturale ale Bârladului;
17-19 noiembrie 2006– Centenarul Bibliotecii Municipale „Stroe S. Belloescu” Bârlad;
noiembrie 2006
– 150 ani de la înfiinþarea ªcolii cu clasele I-VIII „Tudor Pamfile” din Bârlad,
director fiind prof. Ghiþã Cristian;
2-18 mai 2006 - 35 ani de la înfiinþarea Casei de Culturã a Sindicatelor „G. Tutoveanu” din
Bârlad, director Virgil Giuºcã, prilej cu care s-au organizat: o expoziþie de
carte, un spectacol de galã, conferinþa naþionalã a rebusiºtilor, vernisajul
„Pictori bârlãdeni de ieri ºi de azi”, lansarea revistei „Casa noastrã”;
17 martie 2007 - La Galeriile de Artã „N. N. Tonitza”, sub egida Fundaþiei Culturale „Dr. C.
Teodorescu”, vernisajul Expoziþiei de picturã „Drumul culorilor” a artistului
plastic Antonio Romeo Pãlie, în prezentarea d-lui Aurel Manole, preºedintele
filialei U.A.P. Galaþi;
17 martie 2007
23 martie 2007
17 aprilie 2007
20 aprilie 2007
20 aprilie 2007
5 mai 2007
5 mai 2007
- Lansarea volumului de prozã Taifas la ªapteape al scriitorului Coriolan
Pãunescu (Galaþi). În ambianþa Galeriilor de Artã, prezentarea a fost fãcutã
de prof. Gruia Novac;
- În cadrul „Anului Mircea Eliade”, din iniþiativa dr. C. Teodorescu, în aula
Colegiului Naþional „Gheorghe Roºca Codreanu”, prof. univ. dr. Nicu Gavriliþã
(Iaºi) a susþinut conferinþa „2007 – Centenar Mircea Eliade”;
- Prof. univ. dr. Nicolae Creþu (Iaºi) a conferenþiat despre „Opera literarã a lui
Mircea Eliade”, în aula Colegiului Naþional „Gheorghe Roºca Codreanu”
Bârlad;
- În impunãtoarea salã de lecturã a bibliotecii Liceului „M. Eminescu” din
Bârlad, a fost lansat volumul Poeme maxime al poetului Simion Bogdãnescu,
de cãtre prof. Theodor Codreanu, critic literar;
- A fost lansat romanul Edenul impar al scriitorului Marian Constandache, în
prezentarea prof. Gruia Novac, critic literar;
- În organizarea Fundaþiei Culturale „Dr. C. Teodorescu”, la Galeriile de Artã „N.
N. Tonitza” s-a vernisat expoziþia de artã plasticã cu lucrãrile pictorului
gãlãþean Teodor Viºan, odatã cu lansarea albumului de artã „Teodor Viºan”. A
prezentat ing. Radu Lazãr;
- Lansarea volumului postum de versuri, al poetului (mort la 30 mai 2006) Ion
Enache, Adelina. Prezentarea a fost fãcutã de prof. Gruia Novac, critic
literar, în ambianþa generoasã a Galeriilor de Artã „N. N. Tonitza”.
BAAADUL literar anul I, nr. 1, mai 2007
79

EDIÞII
Vasile N. DUMITRU
VOLUME TIPÃRITE DE AUTORI BÂRLÃDENI
(în anii 2005-2007)
Iorgu GÃLÃÞEANU, Destinul chintei, roman, Edit. Cronica, 2005, Iaºi,
436 pagini, pref. Theodor Codreanu;
Nicolae BOTEZATU, Personalitãþi medicale din Þara de Jos a
Moldovei, Edit. Sfera, 2005, Bârlad, 334 pagini,
ediþie îngrijitã de Gruia Novac;
George IRAVA, Destinul pronumelui, versuri, Edit. Opera Magna, 2006,
Iaºi, 96 pagini;
George IRAVA, Cardiologia rãului, versuri, Edit. Opera Magna, 2005,
Iaºi, 92 pagini;
George IRAVA, Adrian Georgescu în zece cãrþi, Edit. Sieben
Publishing, 2007, Bucureºti, 99 pagini;
Marian CONSTANDACHE, Guvernatorul giruietelor de cearã, roman,
Edit. Opera Magna, 2005, Iaºi, 200 pagini;
Dumitru D. PALADE, Ediþia celestã de noapte, versuri, Editura Opera
Magna, 2005, Iaºi, 55 pagini;
Nicolae PANDELAª, Superlativul vulnerabil, versuri, Edit. Opera
Magna, 2005, Iaºi, 152 pagini;
Petruþa CHIRIAC, Pescãruºii de la malul mãrii, roman, Editura Opera
Magna, 2005, Iaºi, 332 pagini;
Ancelin ROSETI, Împãierea lumii, poeme, Edit. Opera Magna, 2005,
Iaºi, 80 pagini;
Ancelin ROSETI, Fericit pe la colþuri, poeme, Edit. Opera Magna,
2005, Iaºi, 60 pagini;
Marin ROTARU ºi Gheorghe GHERGHE, Mânãstirea Pârveºti, Editura Sfera, 2005, Bârlad, 144 pagini;
Gheorghe GHERGHE, Mânãstirea Bujoreni (Mãgaru), Editura PIM, 2007, Iaºi, 129 pagini;
C. D. ZELETIN, Amar de vreme, eseuri, ed. a II-a, Edit. Sfera, 2006, Bârlad, editatã de „Academia Bârlãdeanã”;
Const. PARFENE, Caleidoscop memorialistic epistolar, Editura Sfera, 2006, Bârlad;
Gruia NOVAC, Observaþii sau bãgãri de seamã – Contribuþii la o Istorie..., criticã literarã, Editura Tiparul, 2006,
Bârlad, 246 pagini;
Gruia NOVAC, Tezaurizarea cãrþilor într-un aºezãmânt cultural centenar – Eseu monografic -, Editura Sfera,
2006, Bârlad, 133 pagini;
Marian CONSTANDACHE, Edenul impar, roman, Editura PIM, 2006, Iaºi, 352 pagini;
Alexandru MÂNÃSTIREANU, Cãlãtor... prin vâltoarea vremii, prozã memorialisticã, Edit. Sfera, 2006, Bârlad,
179 pagini;
Mihai Sultana VICOL, Stropit de sânge, nemulþumit de sine, eseuri, Edit. Opera Magna, 2006, Iaºi, 130 pagini;
Simion BOGDÃNESCU, Poeme maxime, Editura Cronica, 2007, Iaºi;
Silvia ADAMEK, Luiza îndrãgise otrava, prozã scurtã, Editura Arania, 2006, Braºov, 150 pagini;
Oltea RêCANU-GRAMATICU, Amurgul zeilor, cãlãtorie, Edit. PIM, 2006, Iaºi, 680 pagini;
Mihai LUCA, Casa Naþionalã „Stroe Belloescu” la Centenar (1906-2006), Edit. Opera Magna, 2006, Iaºi, 233
pagini, prefaþã de prof. univ. dr. Dan Mãnucã;
Mihai LUCA, Poeþi bibliotecari la Casa Naþionalã, Edit. Opera Magna, 2006, Iaºi, 123 pagini, antologie scoasã sub
egida Fundaþiei Culturale „Dr. C. Teodorescu”, prefaþã de Lucian Vasiliu.
ALTE PUBLICAÞII:
Se lanseazã romanul Petruþei Chiriac
(25 iunie 2005)
· PROCUST, revistã de culturã, anul I, nr.1/mai 2006, Editura PIM, Iaºi, apãrutã sub egida Primãriei Bârlad;
· CENTENAR CASA NAÞIONALÃ „STROE S. BELLOESCU” – BIBLIOTECA MUNICIPALÃ BÂRLAD (1906-2006), album
alcãtuit de prof. Toni Iosipescu ºi prof. Nicoleta Arnãutu, foto prof. ªtefan Andronache, apãrut cu sprijinul
personal al d-lui ing. Constantin Constantinescu, Primar ºi al d-lui prof. drd. Adrian Solomon, Viceprimar, tipãrit
la Editura Sfera, 2006, Bârlad, 24 pagini.
80 anul I, nr. 1, mai 2007
BAAADUL literar