Adrian Magina - Banatica

More documents

Recommendations

Info

90 localitatea şi cetatea s-au aflat în cadrul principatului transilvan şi-au pus amprenta asupra dezvoltării acestora. Aflat în zona de frontieră, sub incidenţa pericolului otoman, Ineul avea o importanţă strategică. Cel mai probabil, după recucerire, autorităţile transilvane au trecut la întărirea sistemului defensiv al fortificaţiei. Cetăţii i-a fost alocat şi un domeniu care urma să contribuie la susţinerea ei materială şi să răspundă nevoilor de aprovizionare a garnizoanei. În anul 1602 fortificaţia se afla sub comanda căpitanului Ştefan Petneházy 5 , care ulterior va cumula şi funcţia de comite de Zarand 6 . În perioada cât şi-a exercitat funcţia au fost realizate două conscripţii ale bunurilor cetăţii, fiind înregistrate veniturile obţinute din pertinenţe. Tot cu această ocazie s-a realizat şi un inventar general al lucrurilor aflate în interiorul fortificaţiei. Prima a fost întocmită în anul 1605 de către Francisc Stucz şi Dumitru Szászfalusy 7 . Cea de-a doua este nedatată, dar putem bănui că a fost încheiată la scurt timp după realizarea primei, cel mai probabil în timpul principelui Sigismund Rákóczy (1607-1608). Rămânem la analiza primeia, cea mai completă şi complexă. Cei doi conscriptori înscriu localităţile care ţineau de cetate (ad arcem Jenő pertinentem). Mai întîi Ineul, apoi Pâncota, Simand, Rokszin, Kenderarto, Măderat, Târnova, Pinteklaka şi Gella. La acestea se adăugau pertinenţele Kapolnei, în număr de 20, menţionate ca puste, nelocuite. Frapează numărul mic al populaţiei, inclusiv în tîrguri precum Ineul sau Simandul. Aproape sigur au fost înregistrate doar familiile care slujesc la cetate, căci este greu de crezut ca Ineul să fi avut doar 8 familii, aşa cum apar în conscripţie. În dreptul fiecărei aşezări sunt înscrişi capii de familie şi animalele deţinute, mai exact numărul de vite. Conscriptorii nu au fost întotdeauna consecvenţi căci în dreptul Pâncotei şi al Simandului, animalele nu mai apar deloc. Doar două excepţii la Rokszin, unde apar menţionaţi viţeii, şi la Târnova, unde în dreptul unui locuitor au fost scrişi trei ţapi (poate capre). Proporţia celor trecuţi în liste fără nici un fel de animale (nihil habet) este destul de mare: 36 dintr-un total de 90 înscrişi, ceea ce reprezintă mai mult de o treime. Dacă scoatem din calcul cele două localităţi în care animalele nu sunt consemnate deloc, rezultă că mai mult de jumătate din populaţia înregistrată nu deţinea vite mari. La Măderat procentul este mai mare decât media, căci din 14 locuitori 10 nu au nici un fel de animale. În anumite 5 Magyar Országos Levéltár (MOL) F 1 Librii Regii, XXXIII, f. 144-145; E. Glück, op. cit., p. 138 considera că Petneházy a ocupat funcţia respectivă doar din anul 1604. 6 MOL, Librii Regii, VIII, f. 123-124; XIV, f. 11-12; f. 12v-13. 7 MOL, Urbaria et Conscriptiones (U et C), fasc. 28, nr. 61. Anexa.
cazuri este menţionată şi categoria socială a celor consemnaţi în conscripţie. Astfel, văduvele, în număr de şapte, apar în dreptul a trei localităţi: Ineu (3), Simand (2) şi Măderat (2). Cu o singură excepţie, văduva lui Emeric Lovas din Ineu, celelalte nu posedă nici un fel de animal. Sporadic mai sunt consemnate şi alte categorii sociale: un servitor la Pâncota, un nobil libertin la Rokszin şi un drabant la Kenderarto. Cei care au întocmit înscrisurile nu au fost consecvenţi nici în privinţa juzilor. Îi aflăm menţionaţi doar la Ineu, Pâncota, Simand şi Rokszin. Nu sunt dintre cei mai înstăriţi gospodari căci unul dintre ei nu posedă vreun animal, asta dacă sunt corecte consemnările. Observaţii interesante apar cu privire la bunurile ficărui sat. La Ineu o moară cu patru roţi 8 , la care se adăugau 6 iugăre de vie în locul numit Makra 9 . Tot o moară, de data aceasta cu două pietre, e înscrisă şi la Rokszin. Veniturile districtului pustiit Tăuţi şi ale districtului Chisindia, aflate sub autoritatea căpitanului cetăţii, mergeau către soldaţi. După ce au înregistrat toate pertinenţele, conscriptorii au trecut la inventarierea bunurilor aflate în interiorul cetăţii. Mai întâi, în data de 14 mai 1605, sunt înregistrate proviziile de care dispunea fortificaţia. Multe cereale în bastionul dinspre Criş: 38,5 mierţe de grâu neprelucrat, 4 de uruială şi alte 3 de alac, toate măsurate cu mierţa de Ineu. Tot acolo s-au mai găsit 3 butoaie de vin, 2 căzi, o putină, 7 ciubere, mai multe bucăţi de osânză, miere de tescovină, 2 mierţe de prune şi o ladă ruptă. În bolta lungă, o câblă de Kosice 10 şi 16,5 mierţe de uruială. Sub bastionul exterior s-au găsit 19 mierţe de făină, 5 de uruială şi o ladă de grâne. De aici, cei doi au trecut la casa judelui curţii ,unde au înregistrat oţeturi, o masă, o laviţă, scaune, farfurii şi castroane de lemn, o ladă de culoare verde şi un cuptor. Multe lucruri şi în casa de copt pâine: coveţi, butoaie de apă, site, un mojar de cupru, un pisălog de piper, o oală de fier, 7 mierţe de tărâţe, evident pentru pâine, o albie şi capace de cupru precum şi solniţe de tablă. Ultimele bunuri înscrise sunt din casa de bucate. Aici au aflat o ocală de seu strecurat, seu prelucrat pentru lumânări, un bazin, farfurii – toate de cupru –, un bidon vechi de tablă, o căldare de mărime mijlocie, bolovani de sare, 2 lăzi rupte, o ladă compartimentată şi un ştergar (sau faţă de masă). 8 Menţionată şi în conscripţia nedatată: Vagion Jenoben egi malom kinek vagion kerek no. 4 – MOL, U et C, fasc. 28. nr. 62, p. 6. 9 Acest loc de vie amintit şi în conscripţia fără dată: Vagion egy igen nagy szöleo kinek io reszet az Capitan biria – Ibidem. 10 Echivalentă cu 83 de litri. 91
Page 1: CONSCRIPŢIA ŞI INVENTARUL BUNURIL
Page 5 and 6: care numai cîteva de fier, ceea ce
Page 7 and 8: 95 Judex Relicta Relicta Michael Pa
Page 9 and 10: 97 Pintek Laka Simon Mihaly vaccas
Page 11 and 12: 99 Az Swteo hazban ˆ Dagasto teken
Page 13 and 14: 101 Feniö viaz tonnaval no. 3 Sale
Page 15 and 16: 103 Egy seregh bontho Negy zakalos

Adrian Magina - Banatica

Create successful ePaper yourself

Delete template?

Save as template?