Studiul pentru valorificarea potențialului turistic al județului Gorj

STUDIU PENTRU VALORIFICAREA POTENţIALULUI TURISTIC AL JUDEţULUI GORJ
apar roci calcaroase unde s-au dezvoltat cheile Olteţului, Galbenului, peşterile
Polovragi, Muierii, precum şi alte forme carstice mai deosebite (doline, polii,
ş.a.).
Masivul Vâlcan, cu 1945 metri altitudine, în vârful Oslea şi 1681 m în
vârful Straja, reprezintă ramura montană vestică a judeţului şi are o dezvoltare
de la vest la est, fiind punctul de plecare a numeroase râuri pe care s-au înşirat
localităţi încă din vechime. Este recunoscut prin mulţimea peşterilor şi grotelor
atât în bazinul Motru, Tismana, Jaleş cât şi prin celebrele chei ale Sohodolului
înscrise în patrimoniul turistic naţional. Pe plaiurile munţilor Vâlcan se
desfăşoară numeroase nedei şi activităţi populare, cum ar fi cela de la Tismana,
Padeş şi Schela. Încă din vechime masivul a fost intens traversat, înainte de
deschiderea defileului Jiului, aici existând drumuri celebre în trecut precum
„drumul Neamţului”, acestea fiind în continuare drumuri forestiere şi de
circulaţie locală.
Munţii Godeanu se desfăşoară pe o arie îngustă în partea de nord-vest a
judeţului. Culmile muntoase au altitudini medii între 1800-2000 m. Altitudinile
cele mai importante se găsesc în vf. Micuşa – 1824 m, vf. Balmezu – 1456, şi a
vf. Arcanu – 1760 m. Varietatea peisajului este dată de netezimea platformelor
de eroziune, aspectul mai greoi al culmilor, de urme ale eroziunii glaciare.
Rocile calcaroase prezente şi aici au condus la apariţia unor forme carstice
deosebite precum cheile Cernei, cheile Cernişoarei, Peştera cu Corali. Realizarea
complexului hidroenergetic Cerna–Motru–Tismana a mărit gradul de
accesibilitate turistică în Munţii Vâlcan şi Godeanu.
Munţii Mehedinţi sunt reprezentaţi în judeţul Gorj prin sectorul nordic în
bazinul superior al Văii Motrului, între Valea Motrului Mare şi Valea Brebinei.
Aici se diferenţiază trei zone carstice cu elemente de interes turistic ca: Cheile
Corcoaia şi Ciucevele Cernei. Cel de-al doilea sector al munţilor Mehedinţi este
sectorul estic cu zona carstică a Văii Motrului şi Piatra Mare a Cloşanilor,
masiv înalt de 1420 m, prezentând mai mult interes de cercetare speologică.
Pe teritoriul judeţului se desfăşoară dealurile Subcarpaţilor Getici, cu
două aliniamente de dealuri, cu altitudini medii între 300-600 m. Între ultimele
culmi montane şi primul aliniament de dealuri sunt prezente un şir de depresiuni
submontane mai restrânse ca suprafaţă: Cerna pe râul omonim, Racoviţa pe râul
Tărâia, Polovragi pe râul Olteţ, Baia de fier pe Galbenul, Novaci pe Gilort,
Stăneşti pe Şuşiţa Verde, Bumbeşti-Jiu pe Jiu, Runcu pe Jaleş, Celei pe
Tismana, Padeş pe Motru. După un alt aliniament de dealuri se desfăşoară o arie
depresionară mai largă: Târgu Jiu – Câmpu Mare, o adevărată piaţă de adunare a
apelor.
Aria colinară se continuă spre sud cu dealuri mai scunde, cu structură
monoclină, cu bogate resurse de zăcământ (petrol, gaze, lignit) ce aparţin
Podişului Getic. Acest spaţiu subcarpatic şi de podiş prezintă peisaje mai puţin
atractive, regiunea fiind intens populată, terenurile având în majoritate utilizări
5