BRAD PĂUNA, Rodica - Biblioteca judeţeană "Petre Dulfu"

http://209.85.135.132/searchq=cache:5OzEe7DWW4kJ:www.zf.ro/ziar
ul-de-duminica/trei-doamne-3085233/+%22rodica+brad+pauna%22&
cd=4&hl=ro&ct=clnk&gl=ro
■ *** Premiile acordate în cadrul concursului „Cărţile anului 2005”. În
„Nord literar”, 4, nr. 10 (41), oct. 2006, p. 2.
■ *** Rezultatele concursului anual de literatură AD VISUM 2006. În
„Convorbiri literare”, 140, nr. 7 (127), iul. 2006, p. 149.
■ *** Rezultatele concursului anual de literatură AD VISUM 2006. În
„Graiul Maramureşului”, 18, nr. 4944, 27 iun. 2006, p. 2.
■ VOICU, Amalia. Cu ochi orb de pisică. În „Poezia”, Iaşi, 12, nr. 2,
trim. II, 2006, p. 247,
http://209.85.135.132/searchq=cache:3JddfLBVqEEJ:www.poezia.3x.ro
/VOICUva6.html+%22rodica+brad+pauna%22&cd=3&hl=ro&ct=clnk&
gl=ro
■ VOICU, Amalia. [De ce îşi intitulează volumul Pisica oarbă (Ed.
Scriptorium, Baia Mare, 2005) Rodica Brad Păuna]. În: *** Primele
viziuni : [vol. 2] : Rezultatul concursului de volume de poezie, ale
concursului de haiku a Concursului Ad Visum 2006 organizat la Vişeu de
Sus – Maramureş / organizator şi antologator Marian Nicolae Tomi
(U.S.R.). – Cluj-Napoca : Grinta, [2006], p. 13-14.
Volumul Pisica oarbă ne confirmă debutul de excepţie [cu „Roţi de
iarbă”] al RBP, relevând o personalitate puternică în materializarea
cuvântului, în imagini artistice care o individualizează printre congenerele
de azi sau de ieri ale literaturii contemporane. Tandră,
sentimentală şi iconoclastă în acelaşi timp. Zbucium, ironie, lacrimi
şi cuvinte care ştiu să ascundă tăcerile dramatice ale fragilităţii
feminine. (Ion Burnar)
Orbul Homer feminin înaintează printre lucruri şi evenimente cu
paşi felini, delicaţi, spre a nu strica armoniile lumii, având astfel
privilegiul de a învinge „orbirea”, „surzenia” şi „muţenia” cu care
sunt înconjurate în „pacea lor dintâi”, cum spune autorul „Oului
dogmatic”. [...] „Cei care sculptează ca tine sunt” (Insomnii II),
afirmă programatic poeta punându-şi în mişcare un arsenal de
unelte cu care în mare taină tinde să-şi facă opera până şi din cele
mai umile şi neînsemnate stări sufleteşti, clipe adesea netrăite, ci
doar imaginate: „să ne scriem visele pe care nu le-am visat” (plasa
de prins fluturi). (Augustin Cozmuţa)
17