Strategia si planul de actiune pentru conservarea biodiversitatii si ...

LUNCAVIŢA
Comuna Luncaviţa are în componenţă 2 sate: Rachelu
şi Luncaviţa.
Obiceiuri şi tradiţii locale
Obiceiurile, în totalitatea lor, formează un sistem corelat
cu viaţa omului, cu viaţa întregii comunităţi. Trebuie
să menţionăm că obiceiurile au fost supuse unui
continuu proces de adaptare la noi contexte socio-culturale.
Respectarea lor, practicarea lor după normele
moştenite imprimă vieţii colective, familiei şi, în general,
vieţii sociale, un anumit echilibru, o anumită desfăşurare.
Vatra reprezintă nucleul locuinţei, elementul
cheie al vieţii de zi cu zi, locul unde se îndeplineau
gesturile pentru fertilitatea şi bogăţia casei.
În obiceiurile de Anul nou, în ziua de Sf. Vasile, „semănatul”
cu grâu, orez, secară se face prin aruncarea
boabelor în vatră şi rostirea urărilor de bunăstare a
gospodarului.
În desfăşurarea Obiceiurilor de nuntă există secvenţe
care au loc la intrarea şi în interiorul casei, ceea ce
implică prezenţa vetrei.
La intrarea mirilor în casa socrilor mari, aceştia sunt
legaţi printr-un ştergar ca, odată cu momentul păşirii
pragului, noua etapă a vieţii să le fie lungă, sub semnul
statorniciei şi al rodniciei.
Specifice comunei Luncăviţa sunt trei mari obiceiuri:
Colindele de Crăciun, Sărbătoarea Bobotezei, Sărbătoarea
Teilor.
Ansamblurile de dansuri populare pregătite de profesorii
şcolii fac ca geamparalele dobrogeneşti, horele şi
sârbele să prindă farmec şi culoare prin dans.
Sărbătoarea Teilor, în fiecare an, de Sfinţii Petru şi
Pavel, cu manifestări artistice din tot Nordul Dobrogei.
Evenimentul e mediatizat în presă la toate nivelurile,
la sărbătoare venind invitaţi celebri şi vizitatori din
toată ţara.
Sărbătoarea Bobotezei, cu întrecerea şi botezarea tuturor
animalelor, în special a cailor după ce în prealabil
caii au fost sfinţiţi de către preoţii de la biserici.
Colindele de Crăciun cu ritual cu măşti şi clopote (moşoii
şi moşoicuţele), unic în Dobrogea. Sunetele ciuoilor,
clopotelor purtate de flăcăii satului în straie de
sărbătoare, măştile făcute cu chibzuinţă de localnici
alungă spiritele rele şi strigoii din localitate şi de la
porţile fetelor pentru un an nou mai rodnic.
Instituţii de cultură
La Luncăviţa, localnicii reuşesc cu succes să păstreze
tradiţiile şi meşteşugurile vechi de sute de ani şi să le
transmită mai departe în Europa prin mijloace moderne.
Aceştia vând rogojinile, pălăriile şi papucii cofecţionate
manual, după metode tradiţionale.
Diverse proiecte pe teme culturale sunt desfăşurate în
localitate: „Cultură, Protecţia Mediului - componente
ale Civilizaţiei în lumea rurală”, „Elevi şi studenţi pe
şantierul arheologic Cetăţuia”, „O nouă preocupare în
formarea conştiinţei tinerilor pentru convieţuire în armonie
cu mediul înconjurător”.
În localitate funcţionează, de asemenea, într-o stare
foarte bună, o bibliotecă, cât şi un cămin comunal.
În ceea ce priveşte prezenţa monumentelor istorice în
zonă, în Luncaviţa există un monument ridicat în anul
1928, de către Asociaţia veteranilor de război cu sprijinul
Prefecturii judeţului Tulcea.
Siturile arheologice semnalate pe teritoriu constituie
un potenţial turistic, ştiinţific şi informaţional care,
deşi cuprins în lista monumentelor arheologice, este
insuficient cunoscut.
Siturile arheologice din Luncaviţa sunt:
• Aşezarea getică „Pietricica”, aflată la 500 m V de sat;
• Aşezarea fortificată „La cetate”, datând din Eneolitic,
• Situl arheologic „La Milan”;
• Fortificaţia „La Milan”, datând din sec. IV-VI p. Chr.
Epoca romano-bizantină;
• Aşezarea rurală „La pepiniera Babuşca”, Epoca romano-bizantină.
55