Strategia si planul de actiune pentru conservarea biodiversitatii si ...

Astfel, în etajul silvostepei, sunt caracteristice cernoziomurile
cambice şi cele argiloiluviale precum şi
rendzinele. În etajul pădurilor xeroterme submediteraneene,
caracteristice, sunt rendzinele. În etajul
pădurilor mezofile de foioase balcanice, caracteristice
sunt solurile brune eumezobazice, brune argiloiluviale
şi mai rar cele cenuşii.
Caracterizarea mediului biotic de
interes conservativ
Din perspectivă biogeografică Munţii Măcinului sunt
parte a zonei stepice ce cuprinde Dobrogea, sudul
Moldovei şi Bărăganul. Astfel se remarcă pe cuprinsul
teritoriului Munţilor Măcin mai multe etaje:
• silvostepa (tufărişuri de câmpie, păducel, porumbar
şi tufe de stejar pufos împreună cu specii ierboase
specifice pajiştilor stepice) ce alcătuieşte un spaţiu
de tranziţie între vegetaţia de stepă şi cea forestieră.
Este reprezentată puţin pe teritoriul PNMM,
în Culmea Pricopanului dar acoperă suprafeţe mai
mari în zonele sudice şi vestice din ROSCI0123 şi
ROSPA0073. O prezenţă semnificativă a tufărişurilor
se remarcă pe vârfurile Ţuţuiatu şi Ghinalţu,
deşi în ultimii ani pe măsură ce suprapăşunatul s-a
redus, acestea au devenit o prezenţă obişnuită în
majoritatea zonelor (Doniţă N., Popescu A., Băjenaru
B., 2007)
• etajul submediteranean (UP II Cerna din Ocolul
silvic Cerna şi UP II Greci din Ocolul silvic Măcin
format din stejar pufos, cărpiniţă şi mojdrean, -
Doniţă,N., Popescu,A., Băjenaru B., 2007)
• etajul pădurilor mezofile unde predomină gorunul,
în asociaţie cu teiul, frasinul şi glădişul (UP I Luncaviţa,
UP II Greci din Ocolul silvic Măcin şi UP III
Ţiganca, UP IV Valea Mitrofanului din Ocolul Cerna
- Doniţă,N., Popescu,A., Băjenaru B., 2007).
Cartarea Pădurilor de Importanţă Biologică Ridicată
realizată de SOR în colaborare cu ICAS în perioada 2007
- 2009 a evidenţiat prezenţa în zonă a unor suprafeţe
semnificative de pădure ce corespund la două dintre
criteriile folosite (fig. 1 şi fig. 2):
• K1 păduri cu intervenţie antropică absentă sau scăzută.
Aceste păduri au în special o structură spaţială
multistratificată şi sunt bogate în lemn mort în
diferite stadii de descompunere
• K2 păduri bătrâne. În această categorie intră pădurile
care nu au fost exploatate de mult timp şi care
au depăşit o anumită vârstă, în funcţie de specie.
În procesul de selecţie au fost folosiţi 2 parametri:
păduri cu vârsta mai mare cu 20 de ani decât vârsta
de exploatare şi păduri cu structura apropiată de
cea naturală (Figura 1).
Zonele acoperite de pădure şi silvostepă asigură în
special teritoriile de cuibărit la multe specii de păsări
dar şi cele de odihnă pentru exemplarele din speciile
prezente numai în migraţie:
• stepa este caracteristică pe terenurile în pantă şi
dealurile cu stânci. Este puţin prezentă în zona propice
agriculturii mai ales pe izlazurile comunale şi
terase şi are un rol însemnat în asigurarea resursei
trofice necesare speciilor de păsări răpitoare de zi
datorită prezenţei abundente a speciei Spermophilus
citellus (popândăul).
• suprafeţele agricole care mărginesc celelalte tipuri
de ecosisteme şi se întind până la limita formată de
Dunăre şi zonele umede ale acesteia. Deşi în prezent
agricultura este extensivă pe suprafeţe mari se
observă o agregare din ce în ce mai mare a proprietăţii
trerenurilor astfel încât, datorită sprijinului
oferit prin Politica Agricolă Comună (PAC), se poate
anticipa o intensificare a agriculturii, deşi condiţiile
climatice nu permit producţii foarte mari în special
datorită unui regim al precipitaţiilor redus pe tot
parcursul anului.
5