Strategia si planul de actiune pentru conservarea biodiversitatii si ...

CADRUL NATURAL
Localizare
Munţii Măcinului reprezintă martorul rezidual cel mai
evident al orogenezei hercinice de la sfârşitul Paleozoicului.
Ei ocupă colţul de nord-vest, ridicându-se
deasupra Ostrovului Brăilei cu peste 300-400m şi se
prelungesc sub forma unei culmi înguste deluroase (numită
Pintenul Bugeacului) până în apropiere de Galaţi.
Spre sud-est sunt separaţi de Podişul Babadagului prin
Pasul Iaila sau Carpelit. La vest sunt flancaţi de Ostrovul
Brăilei, spre care cad în trepte, iar la sud-est
ei depăşesc valea largă a Taiţei şi ajung până în valea
Lozovei, înglobând astfel două mici culmi: Coşlugea şi
Boclugea. Această delimitare morfologică corespunde
şi cu linia de încălecare tectonică (falia inversă) Luncaviţa-Consul,
care-i separă de Dealurile Niculiţel. Un
alt punct de separaţie între aceste unităţi este Pasul
Teilor, care se află între bazinele Taiţei şi Luncaviţei.
Având în ansamblu forma unui triunghi ascutit, se desfăşoară
pe direcţia NV-SE sub forma unor culmi paralele,
din ce în ce mai numeroase şi mai fragmentate în
partea de S-SV, având o culme principală, începând în
pintenul Bugeacului şi până în Dealul Carpelit. Acest
lanţ muntos principal culmineaza ca inaltime în vârful
Tutuiatu (467m). În prelungirea acestuia spre nord vest
se află vârful Pietrosul Mare(426 m) şi culmea Pietrosu,
după care înălţimile scad treptat, ajungând la 100-170
m în apropiere de localitatea Văcăreni, iar în pintenul
Bugeacului, la 95 m. Spre SE de vârful Ţuţuiatu, culmea
principală a Munţilor Măcin se continuă printr-o serie
de culmi deluroase. Urmează spre vest prima culme secundară
numită Culmea Cheii, cu vârful Pricopan (370
m) şi masivul Megina (285 m), ce se indreaptă convergent
prin Dealul Carapacea tot spre Dealul Carpelit.
Culmea Pricopanului sau Cheii (cu numeroase vârfuri
ascuţite) şi masivul Megina închid deprsiunea longitudinală
Greci, drenată de doua văi, largi, Dumbravei
şi Plopilor, ce se prelungeşte spre NE, cu partea superioară
a depresiunii Cernei. Spre nord-vest, culmea
Pricopanului se prelungeşte prin Dealul Sararica, dar cu
înălţimi mai mici. Tot spre vest, urmează a doua culme
secumdară, paralelă cu cele precedente, formată din
mai multe masive cu caracter insular, în care se deosebesc
dealurile Orliga (117m), Carcaliu (95 m), Piatra
Râioasă (112 m), Priopcea (409 m) şi Mircea Vodă (206
m).
Ultimele înălţimi, care se prezintă sub formă de masive
cu totul izolate, sunt Iacobdeal, cu vârful Victoria
(341m) şi Piatra Roşie, apoi Dealurile Bujoarele (380m).
Pe latura estică a Munţilor Măcin, până la Valea Lozovei,
apar numai doua culmi paralele, prima formata din
Dealul Coşlugea (336 m) şi a doua din dealurile Pârlita
şi Boclugea (393 m). În NE se află Depresiunea Tăiţei
superioare, cu caracter longitudinal (Nifon-Balabancea-Horia),
care, prin Pasul Teilor, se prelungeşte în
depresinea Luncaviţei. În cuprinsul depresiunii Tăiţei
superioare sunt terenuri bune pentru culturi şi păşuni.
Geologie
Munţii Măcinului formează o „insulă” de roci metamorfice
şi eruptive ce se ridică desupra depozitelor leoss–
oide pe platouri şi materii aluvionare, situaţi pe cea
mai veche formaţiune geologică din România, rest al
cutărilor hercinico-kimerice.
Rocile semnificative sunt: graniţe gnaisice în S şi E,
calcare cristaline în S-E, roci metamorfice şi eruptive
în N, depozite leossoide pe platouri şi altitudini mici.
Prezente sunt formaţiunile de Carapelit compuse din
conglomerate, gresii, şisturi detritice.
Geomorfologie
Munţii Măcinului reprezintă un mare anticlinoriu, cu
strate puternic cutate şi faliate şi străbătute de lacolite
granitice.
Cu toate că sunt munţi de altitudine relativ joasă, 7 şi
467 m (Vf. Ţuţuiatul), aceştia au un relief pronunţat
alpin, mai ales în zona graniţelor. Relieful este inegal
în partea vestică, sud-vestică, partea centrală şi are un
3