Strategia si planul de actiune pentru conservarea biodiversitatii si ...

2. CONSERVAREA
BIODIVERSITĂŢII ÎN
MUNŢII MĂCINULUI -
CONTEXT GENERAL
În contextul internaţional de preocupare privind pierderea
accelerată de biodiversitate, Uniunea Europeană
şi-a asumat rolul de leader privind conservarea speciilor
sălbatice şi a habitatelor naturale de interes
comunitar, conform Opţiunilor pentru o perspectivă
şi un obiectiv post-2010 în materie de biodiversitate
la nivelul UE specificate în Comunicarea Comisiei
către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic
şi Social European şi Comitetul Regiunilor nr. 4
final/19.01.2010. Planul Strategic are ca scop reducerea
ratei actuale de distrugere a biodiversităţii la nivel
global, regional şi naţional ca o contribuţie la reducerea
sărăciei şi în beneficiul tuturor formelor de viaţă
de pe pământ şi trebuie transpus în mod coresponzător
la nivelul statelor membre. Această responsabilitate
este legată de crearea unei reţele care să includă un
eşantion reprezentativ din toate aceste specii şi habitate
naturale, în vederea protejării corespunzătoare
a acestora, garantând viabilitatea acestora pe termen
lung. Această reţea – numită Natura 2000 – se opune
tendinţei actuale de fragmentare a habitatelor naturale
şi are ca fundament faptul că dezvoltarea sistemelor
socio-economice se poate face numai pe baza sistemelor
ecologice naturale şi semi-naturale.
Scopul reţelei Natura 2000 nu este acela de a crea
sanctuare care să excludă sistematic prezenţa oricărei
activităţi umane. Conservarea biodiversităţii în aceste
zone va necesita, de fapt, menţinerea şi promovarea
unor activităţi umane. Nu există restricţii clare, ci mai
degrabă recomandări şi sprijin pentru utilizarea celor
mai bune practici în agricultură, utilizarea practicilor
prietenoase cu mediul în general, reconversia terenurilor
pentru obţinerea produselor BIO, practicarea
turismului ecologic, etc.
Prin crearea acestei reţele pot apărea oportunităţi economice
semnificative, cum ar fi creşterea vânzărilor
produselor naturale (caş, miere, vin etc.) prin etichetarea
lor, creşterea numărului angajărilor de personal
din mediul rural, prin dezvoltarea unor noi activităţi,
posibilitatea unei diversificări a activităţilor economice
şi a investiţiilor, atragerea finanţărilor speciale UE
pentru agricultură şi dezvoltare rurală şi regională.
Din acest motiv, statele membre trebuie să stabilească
un regim general de protejare a siturilor Natura 2000,
constând din măsuri şi iniţiative pozitive, bazate pe
stabilirea unor planuri de management sau a unor acţiuni
cu caracter statutar, administrativ sau contractual.
Cauza principală a ameninţărilor la adresa biodiversităţii
din Munţii Măcinului o constituie situaţia economică
precară a localităţilor şi lipsa unor strategii
locale de dezvoltare durabilă, bazate pe punerea în
valoare şi conservarea elementelor de patrimoniu natural
şi cultural existente. Pentru populaţia locală este
din ce în ce mai dificil să se întreţină în totalitate din
practicarea agriculturii tradiţionale, iar oportunităţile
alternative sunt limitate sau desconsiderate. Cea mai
mare parte a infrastructurii publice este în condiţie
precară: drumuri, reţele de apă şi gaze, canalizări,
administrarea deşeurilor şi comunicaţii. Acestea reduc
oportunităţile pentru dezvoltarea locală şi crearea de
locuri de muncă. În schimb aceastea cresc şomajul şi
determină tinerii să părăsească satele, aşa că vârsta
medie a populaţiei creşte. Un efect al acestor schimbări
este acela că respectul tradiţonal faţă de mediu
este scăzut iar oamenii se îndreaptă către resursele
naturale pentru a-şi suplimenta veniturile, chiar dacă
ştiu că aceste activităţi nu sunt de durată.
În prezent în zona Munţilor Măcinului se suprapun mai
multe categorii de arii naturale protejate ce includ şi
comunităţile locale, după cum urmează (fig.4):
• Sit Natura 2000:
• ROSPA0073 Măcin-Niculiţel (67.361,1 ha), desemnat
prin HG nr. 1284/2007 privind declara-
12