documentul PDF

COLECTIVIZAREA AGRICULTURII
Imediat după 1945 începe să se pună în aplicare noua politică agrară a guvernului
Petru Groza, locuitorii satelor fiind obligaţi să însămânţeze cerealele stabilite la nivel
central. Politica intervenţionistă a statului se manifestă începând cu Decretul-lege nr.
565/16 iulie 1945, prin care statul îşi arogă privilegiul de a cumpăra produsele de la
proprietari, acestora rămânându-le un minim pentru subzistenţă 277 .
După o perioadă de oarecari disimulări şi bâjbâieli, în iunie 1948, a fost creată
Comisia de Stat pentru Colectarea Cerealelor C.S.C.C. Prin Decretul-lege nr. 121/1948 s-a
recunoscut situaţia gravă a aprovizionării cu alimente a centrelor urbane şi caracterul urgent
al colectării produselor agricole. Ţăranii sunt obligaţi să predea aşa-zisul prisos de cereale
chiar la batoză, iar reprezentanţii CSCC puteau rechiziţiona mijloace de depozitare, de
transport sau alte obiecte necesare pentru realizarea planului de colectări 278 . Decizia nr.
308, din 6 iulie 1949 stabileşte produsele din care se percepeau cote: grâu, secară, orz,
orzoaică şi ovăz 279 .
Printr-o altă Decizie, din 8 ianuarie 1949, a Ministerului Comerţului şi Alimentaţiei se
stabileau cotele de lapte, care obligă la astfel de cotă chiar şi pentru cei fără vaci, dacă care
aveau mai mult de 20 ha 280 . Odată cu Plenara din 3-5 martie 1949 politica agrară a
comuniştilor devenea clară. Urma să se treacă de la proprietatea ţărănească asupra
pământului, animalelor şi uneltelor la proprietatea colectivă, de stat, şi să lichideze
duşmanul de clasă din lumea satului.
Cu toate acestea procesul colectivizării înaintează anevoios şi procurarea produselor
agricole la fondul de stat se făcea în mod special pe calea cotelor. Reuşita colectărilor
depindea de buna desfăşurare a campaniei agricole şi de aceea, în aprilie 1949, se adoptă o
decizie pentru supravegherea muncilor agricole din timpul anului, pentru realizarea planului
de stat 281 .
La 30 iulie 1949 s-a decretat constituirea Gospodăriilor Agricole Colective,
prevăzându-se înfiinţarea acestora la propunerea Ministerului Agriculturii. Cele dintâi GAC
urmau să aibă rolul de „Gospodării Agricole model” prin care ţăranii săraci şi mijlocaşi să
se convingă de marile avantaje „ale acestei forme superioare de cooperativă de producţie
agricolă” 282 .
Din anul 1950 localităţile comunei Brănişca erau ataşate la 2 comune: Brănişca şi
Furcşoara. Comuna Brănişca cuprindea localităţile Brănişca, Boz, Târnava, Târnăviţa,
Bicău şi Bejan Târnăviţa. Comuna Furcşoara cuprindea satele Furcşoara, Bărăştii Iliei,
Căbeşti şi Gialacuta. Procesul de colectivizare se manifestă mai puternic în primii ani în
277 Octavian Roske, Colectivizarea şi mecanismul colectărilor; istorii paralele, în Ţărănimea şi puterea. Procesul de
colectivizarea a agriculturii în România, 2005, p. 115.
278 Ibidem, p. 116.
279 Ibidem.
280 Ibidem, p. 117.
281 Ibidem, p. 120.
282 Livia Coroi, Preliminarii la colectivizarea agriculturii în raionul Brad, regiunea Hunedoara, în Al XXII-lea
Simpozion Naţional de Istorie şi Retrologie Agrară a României, Deva, 24-26 august 2006, p. 437-456.
84