documentul PDF

ÎNTREPRINDERILE INDUSTRIALE
ale comunei Brănişca
Pe teritoriul comunei Brănişca s-au înfiinţat şi s-au dezvoltat două mici întreprinderi
de exploatare a pietrei şi marmurei, la Boz şi Brănişca. Cariera de la Brănişca s-a deschis în
imediata apropiere a liniei ferate Ilia-Deva, la 2 km de staţia Bretea Mureşană şi 3,5 km de
staţia Brănişca. În anul 1932, societatea care construia şosele asfaltate deschide aici o
carieră de piatră 271 .
Exploatarea a fost începută în anul 1932 fără a se face o prospectare anterioară
corespunzătoare pentru stabilirea rezervelor, atacându-se iniţial vârful mamelonului unde se
situa treapta V-a. Toate operaţiunile, perforare, spargerea blocurilor, transportul şi
spargerea la dimensiuni, se făcea manual la începutul exploatării. Transformarea în piatră
spartă se făcea atât pe vatra carierei cât şi pe locul de încărcare din staţia C.F.R. Brănişca.
Transporturile de la carieră la rampa C.F.R. se efectua cu mijloace hipo, cărăuşii fiind
angajaţi din comunele învecinate şi chiar mai îndepărtate. Numai din satul Boz au fost
angajaţi vreo 20 de muncitori şi 10 căruţe. Personalul carierei după începerea efectivă a
lucrărilor era de 100 muncitori şi 30 cărăuşi.
Atât munca cât şi transporturile nu aveau continuitate, fluctuaţia de personal fiind
frecventă, potrivit firmei STRAHAK, care era proprietar 272 . Plata muncii era foarte slabă,
cei mai buni muncitori calificaţi având o salarizare de 4 lei pe oră, iar regimul de lucru
obligatoriu era de 10 ore iarna şi 12 ore vara. În anul 1934 a început construirea primei
Staţii de concasare amplasată pe versantul sudic al mamelonului, fundaţia fiind vizibilă şi
astăzi lângă garajul carierei.
Această lucrare a fost terminată în anul 1935 când a intrat în funcţiune un concasor
WELTWEU şi unul KRUPP de mică capacitate. Randamentul acestor utilaje a fost foarte
redus, totalitatea producţiei fiind de circa 40-50 vagoneţi pe schimb. Acţionarea era făcută
de o locomobilă cu aburi iar transportul la concasoare cu un plan înclinat primitiv.
În această perioadă s-a conturat treapta a IV-a pe care lucrau 5-6 mineri şi
10 vagonetari. Rostogolul ajungea până la mijlocul pantei, iar alimentarea era manuală.
Utilajele funcţionau numai vara şi atunci în funcţie de comenzi. În anul 1937 s-a introdus
un motor Diesel de 80 CP cu 2 pistoane şi un dinam. Proprietarul, firma „Sacorut”, în anul
1938, a construit, pe locul unde era staţia nr. 2, o instalaţie cu un concasor şi granulator
Friedrich pentru producerea splitului.
În anul 1939 s-a introdus în procesul de producţie perforarea mecanică, cu ajutorul
unui motocompresor de mică capacitate. În această situaţie s-a construit linia de garaj iar
transporturile aveau un volum de 5-8 vagoane pe zi 273 . Echipa de încărcare era formată din
6 muncitori. Salarizarea personalului direct productiv era de circa 4-5 lei/oră pentru
muncile calificate, ceea ce reprezenta foarte puţin faţă de puterea de cumpărare.
271 Petru Curcă, Monografia satului Boz, lucrare în manuscris.
272 Monografia raionului Ilia, manuscris aflat în posesia noastră.
273 Ibidem.
80