documentul PDF

primit favorabil de către adunare se trece la alegerea preşedintelui, casierului şi a celor doi
gornici. În funcţia de preşedinte este ales Trif Toader, casier, Coste Petru, iar cei doi
gornici sunt desemnaţi în persoana lui Rus Ioan şi Coste Nicula 205 . În vederea unui control
din partea asociaţiei, pentru transportul lemnelor din pădure se fixează zilele de luni şi
vineri. În acelaşi timp se fixează şi taxa pe care o plătesc cei care duc lemne şi anume 20 lei
pentru carul de lemne uscate 206 . Ultima şedinţă a membrilor compososeratului foştilor
urbarialişti din Gialacuta are loc la 4 iunie 1948. La ea participă judecătorul Aurel Pavel,
asistat de Cazimir Stencovschi, grefier. Ei s-au deplasat în comuna Furcşoara, satul
Gialacuta pentru a prezida adunarea generală a Compososeratului Gialacuta 207 .
Sunt prezenţi, Ciun Petru, Ciun Gaşpar, Certijan Iosif, Bălan Roman, Popa
Gaşpar, Petresc Adam, Popa Aron, Bretean Nicolae, Bălan Petru, Topor Petru, Bălan
Dumitru, Bălan Gaşpar, Lazăr Iosif, Ciun Ion, Rusu Partenie, Rusu Avram, Petresc
Marc, Florea Ilie, Popa Todosie, Vasii Avram, Flore Ion, Costea Nicolae, Trif Ioan,
Costea Florea prin Coste Flore, Lazăr Miron, Bretean Ion, Bălan Saveta prin Bălan
Daniel, Bretean Iosif, Oaidă Emanoil, Rus Rusalin, Certijan Rozalia pentru Certijan
Iosiv, Rus Paraschiva, Brăneţ Nicolae, Costea Antonie, Topor Ion, Floarea Rusalin
pentru Flore Todor în total 36 de proprietari 208 .
Un Composesorat a funcţionat şi în localitatea Boz. Conform istoricului satului
compus de către preotul Ioanichie Oprean şi aici el a funcţionat până la confiscarea
pădurilor de către regimul comunist. Dar iată relatarea preotului Ioanichie Oprean: „În Boz,
în mijlocul satului, baronul Josika îşi rezerva 2 iugăre, edificând o clădire pentru brigadierul
de pădure 209 . Făcând segregaţia, un fel de comasare delimitează proprietăţile baronului
[acesta] alegând ce e mai bun şi fertil chiar şi din intravilan, iar foştilor iobagi asigurându-le
căsuţele de lemn şi terenurile de lângă locuinţele, înscriindu-le apoi în registrele „Cărţii
funduare”.
Hotarele satului de atunci şi până astăzi (1966) sunt, cu puţine modificări, aceleaşi şi
acum. Anii 1910-1912 aduc multe schimbări de hotare şi proprietăţile ţăranilor. La cererea
baronului, care îşi vedea marile proprietăţi răzleţite, se face comasarea, adică acumularea la
un loc sau două a tuturor proprietăţilor individuale, după clase de fertilitate şi
productivitate. Partea leului revine şi de astă dată baronului Josica Samuil, care fiind în
slujbă de mare greutate acumulează fără excepţii tot pământul arabil şi fertil, aruncând
ţărănimea pe locuri de cl. V şi VI, cele mai puţin productive, silindu-i să lucreze în
parte” 210 . După înfăptuirea visului milenar, Unirea tuturor românilor din Basarabia,
Bucovina, Dobrogea şi a Ardealului, regele Ferdinand cel loial îşi împlineşte promisiunea
dată soldaţilor încă pe front, contra ungurilor, ordonând prin voinţa parlamentului
distribuirea terenurilor agricole ale moşierilor, baronilor, loturi de 2 iugăre şi 800 stânjini
patraţi. Abia 300 de iugăre, calitatea cea mai inferioară revenind ţăranilor ca foşti iobagi.
Această suprafaţă delimitându-se prin borne de pământ, cele 300 iugăre se denumeşte de
aici înainte Composesoratul de pădure şi păşune a foştilor iobagi, care se administrează
de către un comitet, în frunte cu un preşedinte şi este organizat prin statute sub controlul
Ocolului silvic din Ilia.
205 Ibidem, f. 22-23.
206 Ibidem, f. 28.
207 Ibidem, f. 89-90.
208 Ibidem.
209 Ioanichie Oprean, Istoricul satului şi a parohiilor Boz şi Târnăviţa.
210 Ibidem.
67