documentul PDF

Poarta administraturii stă pururi deschisă pentru toţi asupriţii şi ea îşi cunoaşte de
cea mai sfântă datorinţă, de a fi cu dreptate, drept a judeca spre lauda lui Dumnezeu şi a
împăratului nostru Francisc Iosif I-iu, spre binele poporului şi susţinerea păcii.
Fraţilor români! Voi, care cu dreaptă credinţă v-aţi adunat în jurul lăudatului de
toată Europa steag al împăratului, spre restaurarea păcii, preţuiţi acest mare noroc şi vă
nevoiţi în veac a-l ţinea, căci el e stâlpul îndestulării sociale.
Aveţi în vedere înalta administratură, lăsaţi puterea de a împlini în mâinile ei şi fiţi
încredinţaţi, că, deşi, nu numaidecât, deoarece puterea omului e restrânsă prin formă şi
timp, dar pe încet vă va ajuta sigur şi aşa nici o înfruntare nu va ruşina starea drepturilor
recâştigate.
Deschideţi inimile către strigarea cea părintească, că aceasta e calea mântuirei, calea
libertăţii.
Să trăiască Împăratul Francisc Iosif I-iu!
Să trăiască naţiunea română!
Deva 7 dec 1948
Joh. Czerbes,
Demetriu Moldovan
c.r. Maior şi Administrator Hunedoarei Jude - primar” 134 .
Apelul a găsit înţelegere în rândul românilor din comitatul Hunedoarei. Locuitorii din
satele de munte ale comitatului şi inclusiv cele din actuala comună Brănişca vor contribui la
aprovizionarea magazinului pentru oastea revoluţionară. Pericolul invaziilor ungureşti
dinspre Zam continuă să planeze asupra românilor.
La 20 ianuarie 1849, inspectorul Antonie Grigorescu îi scria lui Dimitrie Moldovan
informându-l că dinspre „Zam se gată ungurii a veni în Ardeal. Eu tocmai viu de la Zam, da
puşcaşii i-am lăsat acolo la picheturi, ca să pot şti când va fi ceva mişcare şi să pot şi
înştiinţa la Deva. Oamenii de prin părţile acestea sunt foarte supăraţi. Numai eu cu popa
Alexie din Gurasada mai ţinem nădejdea în dânşii” 135 .
Acelaşi inspector îl înştiinţa pe Dimitrie Moldovan şi la 23 ianuarie despre
evenimentele din Valea Mureşului. „Aici alăturata scrisoare am primit-o tocma acum din
Criş. Ungurii sunt mulţi. Solomon nu-i în stare a-i bate fără ostaşi regulaţi şi tunuri. Eu sunt
în drum spre Zam, că aud că şi acolo ar fi ceva mişcare de unguri. Din Dobra mi se
înştiinţează că vin soldaţii împărăteşti. Cu vro 100 de iagări stau pe mâine gata de-o trebui
la Solomon, la Ilia” 136 . În zona Zam a acţionat cu mult succes tribunul Nicolae Pop 137 . De
cealaltă parte, unul dintre membrii familiei Josika, Nicolae (1796-1865) baron, participă la
revoluţia de la 1848-1849 luptând contra românilor. Fiind şi romancier, a scris mai multe
articole în ziarul „Pesti Hirlap” defăimătoare la adresa românilor 138 .
Anul 1848 a reprezentat momentul decisiv în procesul de modernizare a economiei
Transilvaniei. După 1848, când s-a votat legea de împroprietărire, s-au schimbat condiţiile
de trai numai pentru iobagi şi pentru jeleri, în rândul cărora intrau şi argaţii. Administraţia
austriacă instaurată după revoluţie a interpretat legea drept o restituire, în parte, a
drepturilor pierdute. Mai înainte de a le fi dat foştilor iobagi pământuri de cultură ca
proprietate individuală, a hotărât pentru fiecare sat un loc de păşune şi o parte de pădure ca
134 Ibidem, p. 41-42.
135 Ibidem, p. 65.
136 Ibidem, p. 65.
137 Ibidem, p. 97.
138 George Bariţiu, op. cit., p. 688.
39