documentul PDF

G. PRACTICI DE MEDICINĂ POPULARĂ
Plantele de leac, încărcate cu diferite semnificaţii magice, se culegeau după un
calendar exact, cu zile şi momente ale zilei fixate riguros de tradiţie. Zilele în care se
considera că plantele de leac aveau calităţi tămăduitoare maxime se situau la sărbătorile de
hotar ale timpului (echinocţiile de primăvară şi toamnă) şi mai ales la sărbătoarea de marcă
a solstiţiului de vară, Sânzâienele.
Tradiţia preciza nu numai zilele favorabile pentru culegerea plantelor folosite în
medicina şi cosmetica populară, ci şi momentele zilei: noaptea şi dimineaţa în zori.
Practicile de medicină populară aveau o şansă în plus de a se împlini cu plante culese
la Sânziene, întrucât sărbătoarea îşi are locul în mijlocul verii, când în natură se produc
fenomene biologice spectaculoase: înfloresc, se pârguiesc şi se coc recoltele şi plantele.
Deşi se poate vorbi de o putere obiectivă a timpului în ziua de Sânzâiene, poporul invocă
atunci şi o putere magică, supranaturală.
Culegerea plantelor de leac noaptea, oricum înainte de răsăritul soarelui, este o
operaţie incomodă, care nu ar fi fost efectuată dacă nu s-ar fi aşteptat de la această acţiune
anumite avantaje, reale sau imaginare.
Roua de pe florile de Sânzâiene era folosită de către fete pentru curăţarea tenului sau
menţinerea acestuia cât mai frumos.
Bozenii cunoşteau un leac aparte pentru îndepărtarea deochiului. În noaptea de Înviere,
la întoarcerea de la slujbă, pe drumul de la biserică până acasă, aceştia căutau urzici. Prima
urzică se lua, se usca şi se ţinea în casă pentru a fi folosită la desfacerea deochiului.
Tătăneasa este culeasă şi pusă la loc de cinste, fiind folosită alături de usturoi, urzică,
pelin, pentru a asigura protecţia împotriva duhurilor necurate.
Medicina noastră populară rămâne însă un domeniu al culturii noastre arhaice faţă de
care avem datorii nu atât din punct de vedere al găsirii reţetelor de vindecare a diferitelor
boli, ci şi în ceea ce priveşte recuperarea unor valoroase elemente ale spiritualităţii
româneşti transmise peste secole împreună cu preocuparea vitală a oamenilor: lupta
împotriva bolilor.
393