documentul PDF

„Tună-mă, Doamne-n pământ
Să nu glumesc, să nu râd,
Că dacă cumva-am glumit
Vorbele-n sat mi-or pornit.
Doamne, de-oi fi vinovată,
„Fă-mă, Doamne, ce mi-i face,
Fă-mă, Doamne, inelaş
La badea pe degetaş.
Când şi-o face badea cruce
De mine aminte-şi aduce!
Să nu mor nespânzurată,
Spânzurată între flori
În braţe la doi feciori,
La doi feciori tinerei
Ce mie mi-e drag de ei!”
Fă-mă, Doamne, ce mi-i face
Fă-mă floare de gherghină
La bădiţa în grădină,
Tatăl lui să mă păzească,
Feciorul să mă iubească!”
„Cât e muntele de sus,
De pe el omătu-i dus,
Dar de la inima mea
Norul şi cu negura
Niciodată nu se ia,
Că s-or pus cu jurământ
Până mă bagă-n mormânt
Şi s-or pus cu mare dor
Şi nu se ia până mor!”
„Bădişor, fir de verdeaţă,
Spune-mi, cine te învaţă
De nu dai cu mine faţă,
Nici sară, nici dimineaţă
Ori ţi-e uliţa tinoasă
Ori ai alta mai frumoasă
„Badea-al meu de astă vară
Mă roagă să-l iubesc iară,
Dar eu, dracu-o nărozit,
Să iubesc ce-am părăsit.
Ori ţi-e uliţa cu tină
Ori ai alta la inimă
De ai alta mai cu dor
Eu pe drum să te-nconjor.
De ai alta mai cu drag,
Eu pe drum cale să-ţi fac!”
Şi eu, dracu-o căpiat,
Să iubesc ce-am lepădat.
Că io-s floare şi-nfloresc
Ce-am lăsat nu mai iubesc!”
„Bade, de dragostea noastră,
A-nflorit un pom sub coastă.
Duşmanii dac-or aflat
S-or dus şi mi l-or tăiat.
Culese de la Dobrei Ecaterina din Boz.
Ia, bădiţă, apă-n gură
Şi-l udă la tăietură
Să-nflorească a doua oară
Măcar duşmanii să moară!”
389