documentul PDF

fereastră. Aşa cum oamenii primesc soarele cu bucurie în casa lor, aşa să fie primit şi
pruncul, să aducă bucurie, lumină şi căldură în familia respectivă.
Femeile bătrâne aveau grijă ca, atunci când pruncul plângea prea mult şi considerau că
s-a speriat de ceva, să-l legene şi să-i descânte astfel:
„Sări, spăriete, în părete / Şi tu, răspândă, în grindă!
Să rămână copilul curat / Cum Maica Domnului l-a dat!”
Naşa şi moaşa asistă copilul în timpul ritualului de trecere, adică de la primii paşi pe
care îi face în viaţă şi îl îndrumă sau îl susţin în acţiunile lui viitoare.
Copiii, deci finii sunt datori cu o anumită recunoştinţă faţă de naşi sau moşi.
2. Cătănia
„Cătănia”sau plecarea tinerilor în armată a constituit un prilej unic în viaţa fiecărui
fecior, prin organizarea unor mese festive şi petreceri cu participări numeroase.
Aici se cântau cântece de cătănie, de dor şi de drag, de regret pentru locurile ce
urmează a fi părăsite. Aceste cântece păstrează un specific local, făcând din istorie, din
frumuseţile naturale ale locului, surse de inspiraţie.
„Mureş, pe marginea ta
Nu se face nimica,
Numai plopul şi salca
Şi gura de la mândra!”
„Mă uitai din deal în vale
Văzui pe mândra pe cale.
O văzui şi-o cunoscui
Pe mersul picioarelor
Pe-ncreţitul poalelor,
C-aşa merge pe călcâie,
Ca creionul pe hârtie!”
„Mă întreabă inima
Doru-mi-i de cineva
Foaie verde de scumpie
Dar cum, Doamne, să nu îmi fie,
Căci şi muntele că-i munte,
Şi tot are doruri multe:
Are luna şi ceaţa,
Are frunza şi iarba
Şi pe mierla, săraca!”
„Cântă cucul dintr-un nuc
Vine vremea să mă duc.
Eu mă duc, mândruţă, mâine
369