documentul PDF

C. BOBOTEAZA
Un loc aparte în cadrul sărbătorilor de iarnă îl ocupă zilele de Bobotează şi Sfântul
Ion. În aceste zile, fiecare sătean, îmbrăcat în haine de sărbătoare, aşteaptă sosirea preotului
cu botezul.
Casa este gătită de sărbătoare şi gazda aşează pe masă un vas frumos cu apă. Acestă
apă este sfinţită de către preot şi este, apoi, folosită pentru botezul tuturor animalelor din
curte. Preotul merge din casă în casă, fiind însoţit de crâsnic şi dieci, intră pe la toate casele
şi cântă „Iordanul”. În unele gospodării care s-au înfrumuseţat în cursul anului care a trecut,
la cererea gazdei, preotul face „feştanie”.
În ajunul Bobotezei, în satul Gialacuta se practica un ritual, numit „Ciorolesa”. Ciun
Liviu (53 ani), fiu al satului Gialacuta, îşi aminteşte cu drag de acest obicei al copilăriei
sale:
„În zorii zilei de 5 ianuarie, mama mea făcea un colac, pe care-l cocea în cuptor, în
aluatul căruia punea monede. În seara aceleiaşi zile, mama punea jar şi tămâie pe o lopăţică
şi afuma grajdul, cocina şi coteţele găinilor, în scopul alungării duhurilor rele. În timpul
acestui ritual, noi, copiii o însoţeam, având în mână un clopoţel, din care zdrângăneam. La
final, spre bucuria noastră, intram în casă, unde se împărţea colacul copt în zori. Eram tare
fericiţi când găseam monede în colac.”
În seara aceleaşi zile, la Boz se juca la „Sanvasii”. Obiceiul se practica astfel: se
adunau 5-6 copii la o familie acasă, iar pe masă gazda înşira farfurii sub care se ascundeau
diferite obiecte. Copiii trebuiau să aleagă câte o farfurie şi, în funcţie de surpriza
descoperită, li se preziceau acestora viitorul soţ sau soţie.
Copilul care găsea oglinda, va avea parte în viaţă de o nevastă frumoasă şi făloasă. Cel
care găsea un cartof, va avea o fată bogată, drept soţie. Pieptenele era simbolul soţiei
colţoase, tăciunele din sobă simboliza urâţenia.
În noaptea dinspre Bobotează, grupuri de feciori întindeau fire de aţă colorată, de la
casele băieţilor, la casele fetelor iubite. Această acţiune culmina cu „furtul” porţilor de la
casele fetelor şi mutarea acestora la casele băieţilor. Recuperarea acestora se făcea în ziua
de Bobotează, cu mare trudă, de către părinţii fetelor.
D. STRIGAREA PESTE SAT – MOROLEUCA
În comunitatea arhaică sătească menirea de a asigura echilibrul moral al acesteia
revenea mai ales bătrânilor, care impuneau regulile unui cod nescris, în primul rând prin
comportamentul lor, prin experienţa de viaţă şi gândirea aşezată şi cumpătată.
O formă de judecată a satului, efectuată de către tineri, îndreptată mai ales împotriva
fetelor sau nevestelor tinere şi al cărei scop este îndreptarea moravurilor, este „strigarea
peste sat” sau „moroleuca”.
Evenimentul se petrece pe marea scenă a satului şi are drept element principal de
recuzită focul.
La prinderea postului de Paşte se adună feciorii şi copilandrii pe dealurile din
apropierea satelor. Grupe de feciori sau copii iau în stăpânire câte un deal şi încearcă să
aprindă cât mai multe focuri.
366