documentul PDF

4.c.18. Scoală, Doamne, nu dormi!
Scoală, Doamne, nu dormi!
Doi da, flori dalbe de măru
Că de când ai adormitu,
Mult pomet a înfloritu.
Dinsus, dinspre răsăritu,
Vine-un pâlc de porumbeiu
Cu glasuri de îngereiu.
*
Tot zburară, cât zburară,
Jos pe pomet se lăsară,
Roua sfânt-o scuturară
Pe obrazul Domnuluiu,
Doară Domnul se deşteaptă.
Nu-l putură deştepta.
Se luară şi zburară
Dinsus, dinspre răsăritu,
Vine Ion, Sântionu
C-o găleată de botezu,
Tot stropind şi miruindu.
Iară stropii ajungându
Pe obrazul Domnuluiu,
Doară Domnul se
deşteaptă.
Şi din grai aşa-i grăiare:
- Scoală, Doamne, nu
dormi!
Că de când ai adormitu,
Zău, Iuda ne-o-nceluitu!
Iuda-n Raiu a intratu,
Ce-a fost mai bun a luatu.
*
Luat-o cheia Raiuluiu
Şi lumina Soareluiu
Şi în Iadu, le-a băgatu.
Dete Iadu a luminare
Şi Raiu a-ntunecare.
Dumnezeu, când auzare,
După slugi îşi trimeteare
Şi din grai, aşa grăiare:
- Alelei, slugile mele!
Care din voi veţi aflare
Să vă bateţi cu Iudare
Nimen’ lume nu să află
Numa’ Ilie, Sfânt Ilie.
- Eu, Ilie, m-oi aflare!
Numai, Doamne,
de mi-i dare
Calul tău, puterea tale!
- Eu, Ilie, ţi le-oi dare!
Numai de le-ai şti
purtare!
Şi Ilie se luare
Pe deasupra Iaduluiu,
Tot tunând şi fulgerându,
Iadul în patru-l crepăndu,
Pe Iuda din Rai scoţându.
Domnului bine-i păreare.
El cerul şi-l zugrăveare:
Tot cu stele mărunţele
Şi cu doi lucefereiu
Şi cu luna printre eiu.
Şi-o-nchinăm cu
sănătate!
329