documentul PDF

Doagele, pirloagele,
Fundurile, prundurile.
Eu la cep, mă cam pricep
Cu cepul dau după uşă
Şi bag vinarsu’ în guşă.
Prunii, vara să-nflorească
Gazda casei să trăiască!
Amin, şi-o cupă cu vin
Cu gazda casei să-nchin!
Şi încă una cu răchie
Plata mea, toată să fie!”
Sau:
„Mă dusei prin cel oraş
Să mă pună crâşmăraş.
Crâşmăraş nu mă mai pune
Pân’ la toamnă, când sunt prune.
Iacă, toamna, că veni
Crâşmăraş nu mă primi.
Mă luai pe-o ulicuţă
După mine c-o furcuţă.
Mă prinsără, mă legară
C-un cârnaţ pe la grumaz,
Cu unul gros, mai în jos.
Amin, şi-o cupă cu vin,
La gazda casei să-nchin
Şi o sticlă cu răchie
Plata mea toată să fie!
Culese de la Ungur Ioan din Târnăviţa.
Muzica cântă o învârtită, iar dubaşii joacă toate femeile din casă, după care pleacă spre
o altă gospodărie.
288