documentul PDF

După aceste cuvinte, popa face semn fluieraşului care începe a cânta, iar turcaşii
pornesc în ritm de joc şi strigături, spre o altă gospodărie.
4. DUBA
Dubaşii încheie suita colindătorilor şi reprezintă, după spusele oamenilor, obiceiul cel
mai de seamă al Sărbătorilor de Crăciun. Dubaşii au „tocmit” din timp muzica (formaţie de
suflători) şi au pregătit „dubele” (tobele) pe care le-au împodobit cu ramuri de brad.
Din suita dubaşilor fac parte feciorii şi bărbaţii din sat care doresc să meargă din casă
în casă pentru a colinda.
Obiceiul se păstrează aproape la fel în toate satele, diferenţa constă în ritmul muzicii,
bătaia tobelor şi unele colinde specifice fiecărei localităţi în parte. Dubaşii pornesc colinda
după ce toate celelalte trupe de colindători au plecat, în seara de Ajun între orele 22-23 şi
merg continuu până a doua zi între orele 14 şi 20, făcând doar o scurtă pauză de masă.
Este interesant faptul că dubaşii de la Brănişca şi Rovina încep colindatul în satul
celorlalţi şi abia în ziua de Crăciun ajung să vestească Naşterea Domnului, fiecare în satul
său.
La Brănişca „bătutul pe dubă este o artă” spune Săbău Septimiu Miu (55 ani) care-şi
aminteşte cu drag de anii tinereţii când se băteau dubele minunat cu ambele „maie”.
Dubaşii merg în ritmul „cântecului dubei”, ritm care este diferit seara în comparaţie
cu cel de dimineaţă şi strigă:
„Asta-i duba dubelor!
Îi duba bozenilor
Şi a păvălenilor,
Da-i şi a josenilor!”
Da-i şi a feciorilor!
„Leagă, nană, câinele,
Că venim cu dubele!
Leagă-l, nană, pe Mozoc,
Că mă mânii şi te joc!”
„Dă, pe dubă, săraca
Acuma-i vremea de ea!
Dac-o ninge şi-o ploua,
S-o strica vremea de ea!”
„Păvălene, păvălene,
Cu colopul plin de pene,
Las’ să fie că-s a mele
Că io-am dat banii pe ele”.
Strigături specifice satului Boz.
281