documentul PDF

2.c. IRODUL DE LA TÂRNĂVIŢA
Obiceiul „Irodului” se păstrează cu sfinţenie şi în satul Târnăviţa. Băieţii cu vârste de
15-18 ani, îmbrăcaţi cu chişchinee, poale, caschete, zurgălăi şi dotaţi cu săbii, colindă pe la
casele oamenilor din seara de Ajun până în ziua de Crăciun şi produc o mare bucurie.
Plecarea cu colinda are loc în seara de ajun spre orele 23, se merge continuu şi se
încheie în ziua de Crăciun după prânz.
Trupa de irodaşi este formată din: împăratul Irod, Înger (Cătana), Popa (părintele
Ozia), cei trei crai: Voltezar, Melior, Gaşpar, aceştia fiind însoţiţi de 2-3 muzicanţi şi de
către un cărăuş.
Irodaşii intră în curtea gospodarilor grupaţi câte doi, cu popa în rol de conducător şi pe
ritmul muzicii folosesc diferite strigături.
La uşa gazdei se opresc şi colindă:
„Azi, Naşterea Ta Hristoase
Pe Adam din Rai îl scoase.
Azi, lumina socotită
Lumina cea nelipsită.
Cei ce stelelor slujeau
Scumpe daruri le-aduceau.
Înger bate la uşă şi spune:
- Pentru aceasta-m îndrăznit
Şi cu craiul, am venit
Ca să ştiţi şi dumneavoastră
C-am venit cu ceata noastră
Ca să facem pomenire
Pentru-a lui Hristos venire.
Să-L cunoaştem pe Iisusu
Răsăritul cel de susu.
Să-L cunoaştem pe Hristosu
Soarele cel luminosu.
Şi acuma, fie, fie
De la toţi, mărire ţie!
Se intră în casă, iar Irod este încadrat de Popă şi Înger. Imediat se aude gălăgie afară,
iar Irod se întoarce spre Cătană şi spune:
- Mergi, grabnică slugă,
De vezi cine mă strigă
Aşa bărbăteşte
Şi-n uşă aşa loveşte!
Înger (Cătana):
- Cine eşti, de unde eşti,
Şi-n ce uşă-aşa loveşti
Voltezar:
- Ne rugăm, cerem iertare,
C-avem o cerere mare!
256