documentul PDF

După aceste versuri, irodaşii lasă deoparte săbiile şi încep „sârba”, un joc specific
acestui moment, fiind acompaniaţi de către un fluieraş sau violonist:
„Hai la sârbă, măi băieţi,
Care vreţi, care puteţi
Care nu, mai rămâneţi!”
Când „sârba” este în toi, irodaşii descântă:
„Foaie verde, foi de nucă
Daţi-i drumul să se ducă
Să ia fata lui Măciucă,
C-o-nghiţit sâmburi de nucă
Şi-o-nghiţit o nucă-ntreagă
Daţi-i drumul să se-aleagă!
Uite-aşa, uite-aşa,
Bate tare la podea!
Una, două, trii, trii, trii!”
Urmează jocuri specifice irodaşilor de la Boz, jocuri însoţite şi de descântece. Aceste
jocuri sunt: „Alunelul”, „Sălcioara” şi „Bordeiaşul”.
„Sălcioara-o ştiu juca
C-am făcut aseară nouă
Pita n-o ştiu frământa,
Şi nu s-or copt numai două
C-am făcut aseară opt
Şi le-am pus pe toate-n rând
Şi nici una nu s-o copt,
Nici un câine nu-i flămând!”
*
„Bordeiaş, bordei, bordei,
Eu zic una, tu zici trei!
Bordeiaş cu uşa-n drum
Pân’ la tine vin nebun!
Bordeiaş cu uşa-n vale
Pân’ la tine vin călare!”
După încheierea „jocurilor irodului”, popa îi cere fluieraşului să cânte un „ţârdai”,
adică o melodie de joc, iar irodaşii invită la joc toate fetele şi femeile aflate în casă la
momentul respectiv.
Gazda îi răsplăteşte pe irodaşi cu bani, colaci, cârnaţi, ţuică şi vin, iar „popa”
mulţumeşte pentru ospitalitate astfel:
„Ţâţânvară, ţâţânvară,
Toate păsările-s pe-afară
De la cuc şi pân’ la cioară,
Numai buha cea netunsă
Stă pe butură ascunsă,
Că îi place butura
Ca nouă băutura!
Amin! Să trăiască gazda casei!
La mulţi ani!”
250