documentul PDF

Din Fecioară s-a născutu
Domnul din cer pe pământu.
Lui Irod i-a fost urâtu,
Cu jidovi s-a sfătuitu:
- Daţi mie treizeci de-arginţiu
Să vi-l dau, să-l răstigniţiu.
Când arginţii i-au pus josu
Pe Hristos din Rai l-au scosu.
Sus la Golgota l-au dusu
Şi pe cruce ei l-au pusu.
1.h.3. Din Fecioară s-a născutu
I-au bătut cuie-n picioare,
Cuie lungi, pătrunzătoare,
Cuie mari şi de oţelu,
Bătute cu mai de fieru.
De jale şi de bănat
Soarele s-a-ntunecat,
Luna-n ceaţă s-a-mbrăcat,
Stelele de jumătate
Şi alea-s întunecate.
Culese de la Ciun Liviu şi Costea Liviu din Gialacuta.
2. IRODUL
2.a. IRODUL DE LA BOZ
Irodaşii sunt tineri cu vârste cuprinse între paisprezece şi optsprezece ani, îmbrăcaţi în
costume naţionale.
Pe lângă ia şi pantalonii specifici, se poate observa că aceştia sunt legaţi peste piept cu
baticuri multicolore, cu franjuri. Pe cap poartă o pălărie (caschetă) confecţionată din carton,
împodobită cu hârtie strălucitoare, colorată. La picioare sunt legaţi zurgălăii. Nu lipseşte
sabia din aluminiu sau oţel, accesoriu nelipsit al irodaşilor, împodobită şi ea la mâner cu un
ciucure colorat.
Irodaşii sunt însoţiţi de popă, colindător îmbrăcat în haină lungă, neagră, care poartă
pe cap o caschetă confecţionată din carton, pe care apare semnul Sfintei Cruci. Acesta are o
barbă lungă confecţionată din câlţi, iar în mână poartă o cruce mare de lemn.
Acest minunat obicei se păstrează cu sfinţenie de către copiii bozenilor, în fiecare an
existând câte două „partii” (trupe) de irodaşi care sunt primite cu drag de gazde. Se pleacă
cu colindatul de la prima casă din faţa Căminului Cultural, după orele 21, în seara de Ajun,
înaintea turcaşilor şi dubaşilor. Se merge continuu până în ziua de Crăciun spre seară.
Irodaşii intră în curtea sătenilor grupaţi câte doi, cu popa în rol de conducător, în
ritmul jocului irodului, fiind acompaniaţi de un fluieraş.
Jocul este însoţit de strigături:
„Pe uliţa mândrii mele
Îi tina până-n curele!
Să fie până-n genunche
Eu la mândra tot m-oi duce!
Să fie până-n grumaz
Eu de mândra nu mă las!
Pe uliţa mândrii-n sus
Toate lămpile s-au stins!
Numai la mândruţa mea
Arde lampa ca o stea!”
244