documentul PDF

Mare oaste-a ridicat,
Mulţi coconi mici a tăiat
Şi a tăiat mulţi copii
Patrusprezece de mii,
De doi ani mai mici în jos
Cugetând făr’ de folos
Că va tăia pe Hristos.
Pe Hristos nu l-a tăiat
Tatăl Sfânt l-a apărat
Şi l-a dus în Egipţie
Şi-l aşeză pe moşie,
Împărat e pe vecie!
Amin, Doamne! Slavă Ţie!
Dumneavostră bucurie,
La mulţi ani cu veselie!
Sus la poala ceruluiu,
La grădina Domnuluiu
Este-o piatră răsturnată
Şi-o cruciţă ridicată.
- Dar la cruce cine şade
Şade Maica Domnuluiu,
C-un Fiuţ micuţ în braţe.
Fiul plânge de se-nfrânge,
Inima-i înoată-n sânge.
- Taci, Fiule, nu mai plânge!
Că mama ţie ţi-o dare,
Două mere, două pere,
1.d.8. Sus la poala ceruluiu
Două ţâţe dalbe-a mele,
Să te joci, Fiuţ, cu ele.
- Ba, eu, mamă nu-s de ele,
Că-s de Raiu luminosu.
Care om nu-i păcătosu
Trece pe punte frumosu,
Merge-n Raiu luminosu.
Care om îi păcătosu
Pică de pe punte josu,
Merge-n Iadu-ntunecosu.
Şi-o-nchinăm cu sănătate!
Culese de la Ungur Ioan din Târnăviţa.
Colindele cu numerele 1.d.4 şi 1.d.6, au fost preluate din cartea domnului Vasile Molodeţ,
„Cântecele irozilor şi cântece de stea” apărută în 2001.
237