documentul PDF

Iosif cu Sfânta Mărie
Pleacă în călătorie
Şi-au ajuns într-un oraş
Şi-au cerut puţin sălaş,
Să îi lase, să se culce
Noaptea-n drum să nu-i apuce.
Dar oamenii din cetate
I-au răspuns cu răutate:
- Du-te, du-te şi ne lasă,
Că n-ai loc la noi în casă!
Atuncea Sfânta Fecioară
Ieşi din oraş afară
Şi-a ajuns la cei săraci
La un grajd cu nişte vaci.
Sosi vremea la Maria
Ca să-L nască pe Mesia.
Şi-a născut un prunc frumos
Şi-L numea Iisus Hristos.
Se repetă ultimele două versuri la fiecare strofă.
1.b.20. Sus, la slava cerului
Sus, la slava cerului,
La scaunul Domnului,
La scaun de judecată,
Unde merge lumea toată.
Sfânta Vineri-ngenunchea,
Îngenunchea şi se ruga
Şi către Domnul zicea:
- Ştii, Doamne, că m-ai trimes
Pământul ca să-l botez.
Toţi s-au dat botezului,
Numai una nu s-a dat:
Cetatea Irodului
Şi a supuşilor lui.
Ei pe mie prinsu-m-or,
Prinsu-m-or, legatu-m-or,
În cazan băgatu-m-or
Şi trei zile fiertu-m-or,
Tot în ceară şi răşină,
De m-o secat la inimă.
Şi din cazan scosu-m-or,
229