documentul PDF

NICOLAE ŢIC (1928- 1992) a văzut lumina zilei în ajunul Crăciunului din anul
1928, în satul Boz, comuna Brănişca. A urmat şcoala primară în localitatea natală după care
a urmat Liceul „Decebal” din Deva, absolvindu-l cu promoţia anului 1949. Urmează apoi
cursurile Facultăţii de Filologie din Bucureşti între anii 1949-1953. Încă din timpul
studenţiei devine redactor la „Scânteia tineretului” (1950-1956), la Secţia Scenarii a
Studioului Cinematografic Bucureşti (1961-1969). Debutează editorial în anul1957 cu un
volum de proză de inspiraţie rurală despre cazul unui ţăran care se opune procesului de
colectivizare a agriculturii 783 .
Odată cu volumul „Profiluri” care obţine Premiul Academiei în anul 1959 este
evidentă preocuparea sa pentru reportaj. Următoarele cărţi, romane sau nuvele sunt
inspirate din mediul citadin, din viaţa muncitorească şi intelectuală. În „Oraşul cu o mie de
blesteme”, publicat în anul 1965, Nicolae Ţic evocă climatul oraşului de provincie în primii
ani de după război. Cu romanul „Navetiştii” reia preocupările mai vechi faţă de fenomenul
de distrugere a satelor tradiţionale din preajma oraşelor. Din anul 1962 a avut o bogată
activitate de scenarist de film, singur sau în colaborare. S-a stins din viaţă la 11 martie
1992, în plină putere de muncă.
Nicolae Ţic a colaborat la numeroase reviste de cultură între care amintim „Gazeta
literară”, „Luceafărul”, „România literară”, „Adevărul literar şi artistic”, „Viaţa
românească”, „Contemporanul” etc. În timpul activităţii Nicolae Ţic a publicat numeroase
cărţi pe care le amintim în ordinea apariţiei: „A doua moarte a lui Anton Vrabie”,
Bucureşti, Editura tineretului, 1957, 103 pagini; „Profiluri”, povestiri, Bucureşti, ESPLA,
1959, 287 pagini; „Ora şase”, roman, Bucureşti, ESPLA, 1960, 296 pagini; „Anii tineri”,
roman, Bucureşti, Editura pentru literatură, 1961, 408 pagini; „Vântul de seară”, (Nuvele),
Bucureşti, Editura tineretului, 1963, 215 pagini; „Un vals pentru Maricica”, roman,
Bucureşti, Editura tineretului, 1963, 215 pagini; „Oraşul cu o mie de blesteme”, roman,
Bucureşti, Editura tineretului, 1964, 256 pagini; „Pe scara vagonului”, (Nuvele),
Bucureşti, Editura tineretului, 1966, 232 pagini; „Cu uşile deschise”, Bucureşti, Editura
tineretului, 1967, 119 pagini; „Nu trageţi în caii de lemn”, roman, Bucureşti, Editura
tineretului, 1967, 152 pagini; „Durerile altora”, roman, Bucureşti, Editura tineretului,
1969, 1969, 240 pagini; „Scamatorul”, roman, Bucureşti, Editura pentru Literatură, 1969,
135 pagini; „Camera cu oglinzi”, povestiri, Bucureşti, Editura Albatros, 1971, 143 pagini;
„Drumul spinos al întoarcerii”, Bucureşti, Editura Eminescu, 1971, 272 pagini; „Viaţa de
buzunar”, roman, Bucureşti, Editura Eminescu, 1972, 356 pagini; „Navetiştii”, roman,
Bucureşti, Editura Eminescu, 1974, 336 pagini; „Poiana urşilor albi”, roman, Bucureşti,
Cartea Românească, 1975, 287 pagini; „Arşiţa verii şi a sufletului meu”, Bucureşti,
Editura Ion Creangă, 1976, 152 pagini; „Roşu pe alb” (Roman despre greva minerilor de la
Lupeni din 1929), Bucureşti, Editura Eminescu, 1977, 352 pagini; „Jean, fiul lui Ion”,
roman, Bucureşti, Cartea Românească, 1978, 392 pagini; „Până mă întorc, visează”,
Bucureşti, Editura Eminescu, 1980, 383 pagini; „Suplinitorii”, roman, Bucureşti, Editura
cartea Românească, 1982, 336 pagini; „Lege şi anexă”, Bucureşti, Editura Eminescu, 1983,
387 pagini; „Sărindar”, Bucureşti, Editura Eminescu, 1984, 400 pagini; „Intermediarii”,
Bucureşti, Editura Cartea Românească, 1985, 415 pagini; „Grindina”, Bucureşti, Editura
Eminescu, 1987, 383 pagini; „Până la ultima consecinţă”, roman, Bucureşti, Editura
Cartea Românească, 1988, 362 pagini; „Jurnalul de toamnă. Duioase, temperate,
vesele”, Bucureşti, Editura Albatros, 1991, 254 pagini; „Bufniţa albă”, Bucureşti, Editura
militară, 1992; „Evanghelia după Satan, Bucureşti, Editura Viitorul Românesc, 1993.
783 Ibidem, p. 572-574.
199