documentul PDF

Peştişul Mare, în aşa fel că Josani, cu toate folosinţele sale a căzut în partea comitelui
Ioan, fiul lui Gecze; satul numit Nandru, în aceea a magistrului Ladislau, fiul lui Dionisie;
iar Valea Nandrului, cu toate folosinţele sale, în aceea a lui Barnaba, fiul lui Grigore, ca
fiecare să le stăpânească pe veci, întru fiii fiilor săi; iar pădurile, crângurile şi apele acei
nobili şi iobagii lor să le poată folosi împreună. De asemenea, pomeniţii nobili: comitele
Ioan, magistrul Ladislau şi Barnaba au lăsat o moşie a lor, numită Keech, aflată în
Solnocul din afară, ca s-o stăpânească între ei împreună. Dat în sâmbăta dinaintea
octavelor Paştilor, în anul Domnului o mie trei sute treizeci” 11 .
După cum se observă încă în anul 1329, unul dintre nobilii din Brănişca, Andrei, se
bucura de o încredere deosebită din partea regelui, fiind desemnat omul său pentru luarea
unor măsuri deosebite.
O formă puţin diferită a numelui o prezintă localitatea Brănişca şi în anul 1429
(Barinchka). De-a lungul anilor, numele său a evoluat în felul următor: Barynchka (1453),
poss. Brenchka, Branychka (1483), Branczka (1516), Branchka alio nomine Barynchka
(1519), Branychka (1523), Braniczka (1578), Branicska (1733), Breniska (1750),
Branyicska (1760-1762), Brannyitska, Brenytska (1850) şi Branyitska, Branicica (1854) 12 .
Numele său ar putea fi o creaţie românească, provenind de la apelativul brană „poartă,
trecătoare” 13 . Brănişca se înscrie între localităţile din comitatul Hunedoara apărute în
documente înainte de 1350 al cărui procent se ridica la doar 11 %, restul de 89 % fiind
amintite abia după anul 1351 14 .
Satul Boz apare în documentele medievale începând din anul 1453 sub denumirea de
„poss. Magyarboz” 15 . Apoi numele său parcurge o serie de forme până a ajunge la cel
actual. Astfel în anul 1484 purta numele de astăzi (Boz), pentru ca în anul următor 1485 să
fie amintit cu numele Bws 16 . Apoi numele satului cunoaşte o varietate de alte forme:
Tothbos (1494), „Thooth Boozfalwa ac Magyar-Boczfalwa et Kisboczfalwa” (1516),
„Olaboz, Pap Boz et Magyarboz” (1518), „kenezii posesionis Olahboz” (1520), Kisboz
(1521), „Booz” (1733), „Boz” (1750) şi „Booz”, „Boz” (1854) 17 . Numele său poate deriva
de la planta boz („Sambucus ebulus” sau „Ebulum humile”), o plantă ierboasă cu miros
neplăcut, cu flori albe ca ale socului, cu frunza despicată şi fructe negre” 18 . Ea putea fi
folosită la extragerea unui gudron pentru unsul roţilor de car. În hotarul satului Boz există
un toponim „păcura” alături de altul „la Bozărie” 19 .
Bărăştii Iliei este cea de a treia localitate care apare într-un document din anul 1482
ca „poss. Baresth” 20 . În continuare satul poartă acelaşi nume cu puţine şi neînsemnate
modificări. În anul 1484 apar în documente satele Căbeşti, Gialacuta, Târnava şi Târnăviţa.
Numele satului Căbeşti provine de la numele de persoană Caba la care este adăugat
sufixul -eşti 21 . De-a lungul existenţei sale forma numelui acestui sat a cunoscut mai multe
variante: „Poss. Jabafalva” în 1484, „Kabyesth” (1494), „Kabesthfalwa” (1516), „Kabesth”
11 Ibidem, p. 315-317.
12 Coriolan Suciu, op. cit., p. 103.
13 Radu Popa, op. cit. p. 60.
14 Ştefan Pascu, Voievodatul Transilvaniei, vol. II, Cluj-Napoca, 1979, p. 28.
15 Coriolan Suciu, op. cit. p. 99.
16 Ibidem.
17 Ibidem.
18 Mircea Valea, Anghel Nistor, Mihail N. Rudeanu, Toponimie hunedoreană, De la daci la români, Deva, 2002, p.
166.
19 Ibidem.
20 Ibidem, p. 64.
21 Ibidem, p. 174.
18