documentul PDF

„ferdelă mare” de cucuruz smicurat şi vânturat a 22 cupe (copuri) şi câte 1 cupă mazăre
(fasole albă) aleasă de fum 612 . La rândul lor învăţătorii Bunea, Hegiu şi Ienchieştii au avut
salariu de fiecare fum 50 cr. (1 coroană) în bani, una ferdelă mare de cucuruz sfărmat şi de
fiecare elev un car de lemne 613 . Ca adausuri lângă acest salariu, mai aveau pentru copii
veniţi din unele sate din apropiere, unele venituri după tocmeala la care ajungeau cu părinţii
acestora. Învăţătorii se instituiau de către protopopi care raportau despre aceasta
episcopului, după ce în prealabil Consistoriul din Sibiu le aprobase dosarul cu acte despre
studiile parcurse.
Anterior instituirii învăţătorul se tocmea cu comuna bisericească, între cele două părţi
încheindu-se un contract. Un astfel de contract s-a încheiat între comunităţile Brănişca-
Bicău şi învăţătorul Ioan Cioran, în anul 1858, pe care îl redăm în continuare:
CONTRACTU
Încheiat între Eforia şcolară a comunităţii bisericeşti ortodoxe răsăritene din Brănişca
şi între Ioan Cioranu sub următoarele condiţiuni:
I. Învăţătorul Ioan Cioranu va ave a învăţa pruncii şi pruncele potrivit
ordinatiunei episcopesci din 10-lea august 1854, Nr. Cons. 581.
II. Fiind cu frica lui Dumnezeu şi faptele cele bune creştineşti sunt fundamentul
creşterii cei bune şi a culturii cei adecvate pentru popor, deci umilitul învăţător
se îndatorează a fi pildă vie în frica lui Dumnezeu şi în purtări bune şi a stărui
ca pruncii şi pruncele să înveţe şi să înţeleagă învăţătura creştinească cât se
poate de bine, căci altmintrele purtându-se se va lipsi de dregătorie.
III. Învăţătorul numit să se silească din toate puterile a ţine şcoala sa în cea mai
bună rânduială în toată privinţa, ferindu-se de orice râvnă oarbă şi tiranie la
înfruntarea sau pedepsirea pruncilor şi pruncelor, la asemenea întâmplări va fi
dator a înştiinţa despre purtarea cea lenoasă sau scandaloasă a vreunui copil sau
a vreunei copile, pe directorul local de şcoală şi pe eforia şcolară şi a cere de la
dânşii îndreptare; dacă învăţătorul nu va păzi pravila aceasta, atunci se face
vinovat de pierderea chemării învăţătoreşti.
IV. Tot acelaşi învăţător va fi strâns datoriu, ca să păzească cu cea mai mare
acurateţe şi scumpătate ceasurile prescrise pentru ţinerea şcolii şi totdeauna să
fie cu câteva minute mai înainte de timpul prelegerii în şcoală.
V. Eforia şcolară aşteaptă de la susnumitul învăţător, că el îşi va pune toată silinţa
şi râvni întru împlinirea datorinţelor chemării sale, aducând doritul sporiu după
planul învăţăturii, ce s-a prescris prin ordinaţiunile episcopeşti şi din cărţile
tipografiei noastre diecezane.
VI. Învăţătorul va fi datoriu a cere voie pentru ţinerea examenelor semestriale de la
directorul local şi apoi pe ziua hotărâtă va pofti la examen pe preoţime, pe
eforia şcolară, pe domnii amploiaţi împărăteşti, pe părinţii pruncilor şi ai
pruncelor, precum şi pe ceilalţi mădulari din comunitate.
VII. Învăţătorului nu-i este iertat a lipsi de la prelegeri, nici a merge la alte oraşe sau
sate fără de ştirea şi îngăduiala directorului local, care-i va da voie la acesta,
numai la întâmplări mai însemnate pe 24 ceasuri.
VIII. Duminica şi în zile de sărbători va fi datoriu a aduna pe prunci şi prunce în
şcoală şi puindu-i în rând, a-i duce la biserică şi a supraveghea ca tinerimea să
612 N. Bembea, op. cit., p. 55.
613 Ibidem.
162