documentul PDF

tocmesc ca dascăl cu 40 de zloţi răi 580 , pe cantorul Bâc care venise din Moţime şi se
sălăşluise pe la Brănişca. Ştia cânta frumos şi era om bisericos. Alerga de la lucrul
câmpului desculţ, de făcea vecernia. A dăscălit un an şi au prins copiii binişor de la el. În
anul al doilea şi-a pierdut dăscălia din pricina unui neajuns: era prea mică strana din
biserică.
Adică mai era un cantor, Toader Olariu, băştinaş din comună şi amândoi nu încăpeau în
strană. Se întreceau care de care să vină mai de dimineaţă la biserică să-şi ocupe locul. Bâc
se scula până în ziua şi pleca desculţ la biserică, până ce odată cantorul Olariu, băştinaş
fiind i-a strigat: « Fă-mi loc în strană, Moţ desculţ! Afară venitură! » Şi mai mult nu la
suferit în strană, dar nici Bâc nu s-a îmbulzit, căci era om ruşinos” 581 .
„Şi fiindcă dăscălia era legată de strană, căci cantorul dascăl trebuia să cânte la utrenie
şi liturghie cu tinerimea, astfel Bâc lăsându-şi pradă dreptul de la strană a pierdut şi
dăscălia, urmându-i Toader Olariu” 582 . După Toader Olariu a venit ca dascăl Teodor Male
din Rovina de lângă Brad care a fost dascăl la Şcoala din Brănişca până la moartea sa
survenită în anul 1838 583 . În perioada 1838-1845 nu există date că s-ar fi ţinut şcoală în
Brănişca. Din 1845 şi până în anul 1854 a învăţat copiii din Brănişca şi Bicău cantorul
Mihai Tomi, fecior de popă din Topliţa, de lângă Hunedoara 584 . Cu acesta s-a încheiat
perioada învăţământului folosind cantorii pe post de învăţători.
Câte odată, în sărbători cu vremea frumoasă şi caldă, se adunau taţii şi moşii noştri şi –
pe lângă ei ne furişam şi noi la dascălul ori la alt vecin şi ne spunea lucruri de prin cărţi, de
se minunau toţi. Căci moşii şi părinţii noştri au fost iobagi în tinereţile lor şi nu au prea
auzit slovă românească de prin cărţi, decât numai puţin prin biserică, că şi şi-n biserică
slujba se făcea pe limba slovenească” 585 .
Popa cel bătrân nu prea ştia să tălmăcească slujba din slavoneşte în româneşte fiind şi
el om de sat pe care l-a sfinţit vlădica căci brănişcanii nu aveau popă. Episcopul l-a întrebat
ce ştie şi l-a pus să cânte. „Şi când începu a cânta, răsunară dealurile de glasul lui şi s-au
speriat şi caii de la telejanţa vlădicului, d-abia-i ţineau doi slugi. Şi o zis vlădicu. Tu eşti
bun de popă. Şi se puse cu mâinile către răsărit şi se rugă. Apoi vărsă apă pe dânsul până la
brâu şi îi spuse poruncile: să ţină sărbătorile, să înveţe pe oameni în toate duminicile şi
sărbătorile după slujbă, rugăciunile şi pe cei mai tineri cântările şi cum să se poarte. Şi s-a
dus vlădicu şi popa ni era şi dascăl, dar nu în casă de sat ci în biserică 586 .
580 Un zlot rău era egal cu 40 creiţari sau 80 fileri.
581 Ibidem.
582 Ibidem.
583 Ibidem.
584 Ibidem, p. 15.
585 Ibidem, p. 21.
586 Ibidem
158