documentul PDF

emarcă şi două acte de numire a unor preoţi din familia Oprean, în primul rând a lui Iosif
Oprean, precum şi o veche fotografie care îl reprezintă. În apropierea vechii biserici de
lemn se află mormintele a unor membri ai familiei Oprean, între care şi cea a ctitorului noii
biserici Rudolf Oprean. Pe crucea sa este scris următorul text: „Aici odihneşte ctitorul
Sfintei Biserici Rudolf Oprean. Pomeneşte Doamne pe binefăcătorii tăi”.
Preotul Iosif Oprean a lăsat posterităţii o istorioară despre viaţa sa, pe care datorită
faptului că e comună majorităţii preoţilor sfinţiţi în timpul lui Andrei Şaguna o redăm în
întregime:
ISTORIOARA
Despre educaţiunea vieţii mele în viaţa pământească care o am petrecut de la naştere
până ala adâncile bătrâneţe în care mă aflu astăzi, în etate pe treptele anului 89 al vieţii
mele, care viaţă între muritori puţini o pot ajunge.
M-am născut în 23 ianuarie 1839, înainte de revoluţia din 1848, tata meu Iosif Oprean
(îl chema ca pe mine) m-a dus la o şcoală în Furşoara, că pe timpurile de atunci se alegea
unde era câte o şcoală., la acea şcoală am petrecut (2) doi ani, era un dascăl cu numele
Petru Cocioabă, era un cântăreţ bun, după cum se vede a fost om cu frica lui Dzeu, că ne
învăţa multe cântări evlavioase dintre care de una îmi aduc aminte şi acum, care era
următoarea:
Auziţi acestea toate.
Popoară, neamuri şi gloate,
Că lumi veac se sfârşeşte,
Şi judeţul se găteşte.
Tatăl pe fiu va mâna,
De lumea va judeca
Îngeri vor trâmbiţa
Toată lumea s-o scula
La judeţi ce se va strânge
Vor vedea care va-nvinge
Că drepţii vor sta de-a dreapta
Aşteptând cu toţii plata
Iar păcătoşii de-a stânga
Aşteptându-şi ei osânda: Preotul consemnează alături de cântare: „Cum ţine omul
minte de cele ce au petrecut în copilărie”.
De la şcoala din Furşoara am mers la Ilia, acolo am stat 3-4 ani, mai întâi a fost un
învăţătoriu din Sibiu cu numele Ioachim Pinci, din Peştiş, care nu de mult a murit ca preot
în protopopiatul Deva şi acum are un ficeor în locul lui. După acesta a urmat unul cu
numele Alexandru Hegy. De la aceşti învăţători m-a trimis tata la Dobra la un dascăl neamţ,
ca să învăţ nemţeşte, că rumâneşte eram învăţat destul, la acesta dascăl n-am stat mult, că
eram de 16 ani şi tata vrea să mă facă popă.
Am cules atestatele de la toţi învăţătorii şi m-am dus la Sibiu. Metropolitul Şaguna era
atunci în anul 1855, era cu sediul în strada Cisnădiei, aproape de piaţul cel mare, unde ne
băgam din stradă prin un canal, apoi ajungeam în o curte în care era o capelă unde făceam
serviciul de toate zilele şi însuşi mitropolitul era cu noi în strană şi ne învăţa. Apoi nu peste
mult ne-am mutat unde e seminariul acum.
151