documentul PDF

uşii de sud este simplu decorat, doar printr-un chenar în dinte de lup ce urmăreşte muchiile
teşite ale marginii interioare.
Mai atent a fost meşterul cu împodobirea intrărilor spre absidă. Prin modificările
survenite, însă, în distribuţia şi numărul intrărilor nu a mai rămas decât un singur montant
sculptat, pe intrados, cu motive geometrice şi rozete. În spaţiul ce corespunde la Târnava cu
vestigiile luminatoarelor, s-a petrecut la Târnăviţa o înfundare (printre altele, cu o cruce cu
inscripţia chirilice), faptul presupunând existenţa şi aici a străvechilor goluri circulare 558 .
Şantierul de pictură din secolul al XVII-lea, având în vedere numai spaţiul amintit, al
tâmplei, a fost redeschis după un secol, pentru restul pereţilor. Produsul celor două etape de
pictură vremea le-a pus pecete comună – starea proastă de conservare. În pronaos se mai
păstrează câteva urme de culoare. În naos se păstrează fragmente de chenare florale; chipul,
edificator pentru frumuseţea picturii, a sfântului militar Teodor Tiron, dintr-o friză ce
cuprindea marginea bolţii şi partea superioară a pereţilor; flori pe spaţiul peretelui spre
altar.
Programul iconografic al altarului cuprinde: serafimi (pe boltă); pe registrul de naştere,
proroci între arcade pe colonete, friza continuându-se şi pe timpanul de vest, sub
reprezentarea Jertfei lui Avram. Partea superioară a pereţilor verticali este ocupată de teoria
Sfinţilor Părinţi, iar aceea de jos cu tradiţionalul decor al draperiei. Observaţii stilistice, pe
cât ne îngăduie puţinul păstrat, din pictura secolului al XVIII-lea, naşte afirmaţia că ea se
datorează lui Constantin zugravul (ca şi aceea a uşilor împărăteşti).
În naos, pe peretele de est, a fost suprapus picturii de secol XVII, o friză de icoane
prăznicare, astăzi complet deteriorate. În livada de linişte şi pomet, biserica de lemn, cu
acoperiş unitar, foişor în console rezemat de coama de vest, fleşa ascuţită, se înscrie cu mult
farmec. Trebuie să remarcăm că turnul clopotniţă, peste pronaos, a fost ridicat în secolul al
XVIII-lea.
Accesul se făcea pe o scară mobilă, rezemată peretelui de nord al pronaosului, în care
scop fusese cioplită bârna de sus a coroanei. Trebuie spus că două icoane din secolul al
XVII-lea provin de la Târnăviţa şi se află în colecţia de la Arad-Gai.
În anul 1906 avea loc o şedinţă a comitetului parohial din Târnăviţa care se încheie cu
elaborarea următorului act:
„Protocol
Luat în şedinţa comitetului din 12 septembrie 1906 în Târnăviţa în cauza edificării
şcolii. Prezenţi membrii comitetului subscrişi. Membrul Oprea Ioan propune că luând în
considerare că mulţi oameni fără îndreptăţire se amestecă în afacerile epitropiei şi în mod
necuviincios le fac observări vătămătoare să se dea plenipotenţă membrilor Betye Gaspar
epitrop I şi Matei Iosif preşedintele foştilor iobagi şi toată răspunderea să o ia asupra lor,
împuternicindu-i în toate lucrările ce cad în cadrul edificării şcoalei. Comitetul primeşte
propunerea şi le dă plenipotenţă” 559 .
Textul din pridvorul noii biserici din zid are următorul conţinut: „S-a zidit în anii
1929-1935, sub păstorirea I. P. S. S. Mitropolit Nicolae Bălan, sub domnia M. Sale regelui
Mihai I, cu contribuţia dir[ectorului] Gen. Rudolf Oprean, a preotului Iosif Oprean †
1929 şi a enoriaşilor bis[ericii] ort[odoxe] rom[âne] din Târnăviţa sub păstorirea preotului
Ioanichie Oprean”. Câteva documente vorbesc despre demersurile făcute pentru pictarea
558 Ibidem, p. 66.
559 DJHAN, Fond Parohia ortodoxă Boz, Dosar 1/1906, f. 6.
149