documentul PDF

PAROHIA ORTODOXĂ TÂRNĂVIŢA
Biserica de lemn din această localitate poartă hramul „Cuvioasa Paraschiva”. Actul
edificării, zugrăvit în limba slavă, este săpat în ancadramentul intrării din partea de sud.
Începutul textului îl evocă pe cel al hrisoavelor domneşti, consemnând săvârşirea bisericii
în zilele craiului Apafi Mihai şi a arhiepiscopului Sava”. Este reluată, pe montantul drept,
prin nume de pomenire „Duşa rob bojiu”, ce nu mai pot fi descifrate iar din văleat s-a
măcinat complet cifra de an al deceniului şapte a secolului XVII. Anul este post septembrie
1662, data înscăunării principelui menţionat 556 .
Mitropolitul Sava avea legături strânse şi directe cu scaunul şi mitropolia Ţării
Româneşti, lui datorându-se prezenţa la Târnăviţa a unui zugrav din şcoala târgovişteană,
care a transpus programul iconografic al tâmplei pe timpanul de est al naosului. Pictura a
fost distrusă de ploile ce au pătruns prin acoperişul deteriorat.
În apropierea bisericii de lemn s-a construit biserica de zid la numai câţiva paşi,
apropierea dezvăluind gândul, încă neîmplinit, al demolării ei. A supravieţuit, dar nu în
condiţiile de conservare ce i s-ar fi cuvenit. În anul 1965, a beneficiat de o restaurare, dar
vremurile de uitare îşi luaseră obolul din veşmântul pictat.
Spaţiul peretelui de est al navei a fost pictat intensiv, se mai distinge friza
apostolilor şi chipul unui oştean, în capătul drept „Visul lui Iacov. Feţele apostolilor, cât se
pot contura, se impun printr-o remarcabilă frumuseţe a ochilor, umbriţi de sprâncene
stufoase, ca şi prin expresivitatea înclinării capului spre punctul central, unde era Hristos şi
în apropierea căruia se afla o pisanie, în limba slavă, acum curăţată. Legendele au
supravieţuit, pe alocuri, reprezentărilor ce nu mai pot fi reconstituite.
Vechimea bisericii din Târnăviţa este dată şi de o însemnare păstrată pe o carte de
rugăciuni: „Această carte de învăţătură s-au cumpărat de Oprean Mihai la această sfântă
biserică în Târnăviţa ca să fie de pomană, să se pomenească Sanfira, Mihai, Căta, Crăste,
Ianoş, Ştefan, Paraschiva, Anuţa, Maria, Pătru. Pentru aceia fraţii preoţi….. a fost
cumpărată driept 40 florinţi văleat 1667”.
Friza apostolilor supusă unei competente acţiuni de conservare şi restaurare ar mai
putea fi salvată, măcar în parte. Urmărind semnificaţia istorică a monumentului de la
Târnăviţa, prin mărturii vii, îi menţionăm antimisul de la Mitropolitul Teodosie, din zilele
lui Constantin Basarab voievod 557 .
La lumina reflectată de izvoare a relaţiilor cu sudul şi cu răsăritul munţilor, se poate
înţelege îndârjirea locuitorilor în păstrarea legii româneşti. Monumentul înfăţişează planul
dreptunghiular cu absida dinspre răsărit şi cea de apus, poligonale în trei laturi. Se
aseamănă în ceea ce priveşte tehnica constructivă cu biserica din Târnava, strânsa înrudire
putându-se datora unui meşter comun.
Aceeaşi execuţie a îmbinării, aceeaşi formă a consolelor, cu cioplituri predominant
curbe. La interior, bolta semicilindrică a naosului, cât şi cea a absidei, sunt susţinute de câte
o nervură cu puternice crestături în lob, ce descarcă pe console, aidoma celor de la exterior.
Bolta altarului este intersectată, pe est, printr-un timpan înclinat. Dedicat inscripţiei, cadrul
556 Ioana Cristache Panait, op. cit., p. 65.
557 Ioana Cristache Panait, op. cit., p. 65.
148