documentul PDF

PAROHIA ORTODOXĂ GIALACUTA
Această parohie a fost cuprinsă în conscripţia din 1733 când număra 10 familii care
dispuneau de o biserică. Biserica are hramul Sfinţii Arhangheli. Biserica domină de pe deal
satul risipit în vale şi pe coaste, puterea însufleţindu-i măreţia aşezării, pe tăria stâncilor 543 .
Prin tradiţie, s-a păstrat ideea că înaintaşa ei era mult mai mică, care a fost construită la
locul numit „Vârtoape”. Momentul înălţării lăcaşului existent, este la mijlocul secolului al
XVII-lea. Dimensiunile bisericii sunt modeste (laturile lungi de 8 m, înălţimea de 1,70 m
iar forma arhaică, o navă dreptunghiulară cu partea de vest şi est nedecroşate, poligonale cu
trei laturi.
Clopotniţa, de peste pronaos, cu foişor în console şi coif, a fost adăugată târziu
(secolul XIX), ca şi şoprul, de pe est, de formă poligonală, înconjurat cu palanc, rostuit
pentru mărirea spaţiului. În clopotniţă se află un clopot pe care scrie următorul text: „Vărsat
de Josif Biszak din Gioroc, 1927”. În elevaţia interiorului s-a folosit modelul obişnuit,
pentru pronaos (tavan drept) şi naos (boltă în leagăn), mai parte fiind cel al altarului, o boltă
joasă, puţin curbată, tangentă la laturile poligonului.
Cu peste cinci decenii în urmă pereţii au fost tencuiţi pe dinafară, dar şi la interior,
acoperind o posibilă decoraţie pictată, datorată unuia dintre zugravii de la care au rămas
mărturii (Constantin sau autorul picturii de la Certejul de Jos). Din tâmpla secolului al
XVIII-lea se păstrează trei valoroase icoane: Maria cu pruncul; Sfântul Nicolae, Isus
Hristos, cedate în depozitul de la Orăştie. Spre sfârşitul secolului al XIX-lea, o compoziţie
alegorică; arbori în ipostaza anotimpurilor, a fost zugrăvită pe tavanul pronaosului. O scenă
din geneză a fost zugrăvită pe timpanul de vest al naosului. „Cel vechi de zile”, a fost pictat
pe bolta altarului.
Dintre cărţile păstrate în patrimoniul bisericii de la Gialacuta, menţionăm un Octoih,
tipărit la Bucureşti în 1732, şi o Cazanie de Râmnic (1781). Pe un Apostol de Blaj (1814) se
păstrează următoarea însemnare: „Această carte iaste a bisericii din Gialacuta cumpărată cu
banii săteşti. Eu Pavel cu Nicolae Pop am dat 4 zloţi, 30 de crăiţari, Rus Moisie o măsură
de grâu, Lazăr Toader o măsură de grâu, Bălan Petru, o măsură de grâu, Coste Nicolae, o
măsură de grâu, Coste Avram, o măsură de cucuruz şi preţul lor iese cu 20 de zloţi. S-au
cumpărat în luna lui octombrie în 28, ani 1824…” 544 .
Pe un Triod, tipărit la Blaj în 1813 se păstrează o însemnare de la 20 octombrie 1850,
făcută de preotul Pavel Popescu:
„Strămoşii şi părinţii slujeau la domni, adică la unguri, câte trei şi patru zile în
săptămână şi a dat din toate cele dijmă câte a avut omul şi de cele de pe câmp şi a
făcut trei zile în săptămână şi patru zile… şi aşa s-a milostivit Dumnezeu şi a dat un
vlădică anume Andrei Şaguna şi a zis să trăiască tot omul cu palmele lui şi n-or mai
mere oameni la slujbă şi aşa s-au sculat toţi ungurii pe români şi s-au bătut şi cură
unii după alţii, odată bătea ungurii pe români, odată bătea românii pe unguri. Şi a
543 Ioana Cristache Panait, op. cit., p. 61.
544 Ibidem, p. 62.
144