documentul PDF

Influenţa vegetaţiei în scurgerea superficială sau infiltraţii în sol se concretizează prin
gradul de acoperirea a solului cu vegetaţie şi de extindere a acesteia. Suprafeţele acoperite
cu pajişti, bine închegate, temporizează scurgerea apei pe pante, favorizând infiltraţia ei în
sol. Influenţa factorului antropic se concretizează prin schimbările pe care le aduce omul în
peisajul geografic.
Reţeaua hidrografică a comunei Brănişca se caracterizează prin pâraie, permanente sau
temporare, care coboară din spaţiul montan spre râul Mureş. Prin localitatea Brănişca nu
curge nici o apă, doar uneori când plouă torenţial în zona satului Rovina, se activează un
pârâu. În schimb valea Bozului are o lungime de 22 km, din care 90 % curge prin culoar.
Izvorăşte din dealul Dobei, de la o altitudine de 518 m, având o pantă medie de 16 la mie, şi
o suprafaţă a bazinului de 70 km².
De la izvor, apa văii Bozului se îndreaptă spre sud trecând prin satele Furcşoara şi
Căbeşti şi apoi curge din ce în ce mai lin spre ţarina Bozului după care se varsă în Mureş.
Valea Bozului culege pe parcursul său o serie de afluenţi. De pe partea dreapta are ca
afluenţi „Valea Bărască”, pârâul „Lolii” şi „Şirianu”, iar pe partea sa stângă pârâul
Stârcului, „Ţiganului”, „Lalitroaia” şi valea Târnăviţei. Deşi cu un debit relativ constant, în
perioadele ploioase, sau când s-a produs vreo rupere de nori în zona bazinului său, Valea
Bozului a provocat inundaţii catastrofale cum au fost cele din 1866, 1925 şi 1953.
Vegetaţia. Ea defineşte fizionomia unităţilor teritoriale, deci şi a comunei Brănişca.
Vegetaţia este o componentă extrem de sensibilă a peisajului geografic, reacţionând la cele
mai minore variaţii ale factorilor de mediu. În cazul nostru, învelişul fitogeografic este
caracteristic zonei de climă temperată. Îndelungata utilizare agro-pastorală şi forestieră a
terenurilor din zona comunei Brănişca a făcut ca vegetaţia naturală primară să fie redusă, în
prezent la suprafeţe restrânse, în sectoarele de luncă şi terase, păstrându-se însă
semnificativ în cazul versanţilor moderat sau puternic înclinaţi.
Din inventarul floristic realizat de diverşi cercetători ai zonei Culoarului Deva-Zam
rezultă că acesta cuprinde un număr de 904 specii, repartizate în 415 genuri şi 98 de familii.
Cea mai mare pondere o au familiile Asteraceae (123 specii), Poaceae (graminee - 70
specii) şi Fahaceae (leguminoase - 50 specii).
Analizând flora sub aspectul provenienţei şi ca areal geografic se constată, de către
specialişti, o predominare netă a elementelor eurasiatice, europene şi central-europene
(circa 75 %). Elementele termofile (submediteraneene, mediteraneene, pontomediteraneene,
ponto-panonice au o pondere de circa 15 %. Se mai adaugă elementele
carpato-balcanice şi cele cosmopolite.
Vegetaţia lemnoasă exercită cea mai mare acţiune transformatoare asupra mediului
geografic. Biocenoza de pădure, deşi cuprinde populaţii de mare complexitate, are o
compoziţie bine determinată şi un aspect destul de uniform. Speciile lemnoase dominante
ale stratului arborescent, cu înălţimi cuprinse între 9-10 m sunt reprezentate de Salix alba
(salcie), Salix triandra şi Populus alba (plop alb).
Stratul arbustiv este format din exemplare de Alnus glutinosa (arin negru), Rosa
canina (măceş), şi Prunus spinosa (porumbar). Cenozele de arin negru populează în speciala
contactul cu rama montană, unde se interpun adeseori sub forma unor benzi înguste, între
pădurile de Quercus robur (gorun), Fagus silvatica (fag) şi Carpinus betulus (carpen).
Vegetaţia lemnoasă a versanţilor este alcătuită din Quercus cerris (cer) şi Quercus
Petraea (gorun), întâlniţi pe versanţii puternic însoriţi. În stratul arbustiv se remarcă
Ligustrum vulgare (lemn câinesc), Crataegus monogyna (păducel), Cornus mas (corn),
12