documentul PDF

din biserică. În drum spre Zlatna însă, convoiul e hărţuit din toate părţile de ţăranii alarmaţi.
Iar înainte de a intra în Zlatna, se găsi în faţa a mii de ţărani şi trebui să-l elibereze,
salvându-se şi luând drumul Albei Iulii” 443 . Orăşelul Zlatna este invadat de mii de ţărani
veniţi din toate părţile. Călugărul Sofronie proclamă un sinod chemând din fiecare sat pe
preot, cantor şi câte trei ţărani 444 .
„În memoriul trimis împărătesei Maria Terezia, răzvrătiţii cer dreptul de a ţine legea
ortodoxă, căci ei mai curând vor moartea decât să-şi părăsească credinţa. Episcopul Aron şi
popii lui să fie înlocuiţi, în locul lui să fie rânduit episcop neunit de legea grecească,
binecuvântat de episcopul din Karlowitz. Preoţii uniţi care au fost pricina tulburărilor să fie
scoşi din ţară sau, dacă nu pot fi scoşi, să li se dea locuinţă în altă parte. Bisericile şi moşiile
parohiale să li se dea ortodocşilor. Toţi cei prinşi să fie eliberaţi” 445 .
Guvernului răzvrătiţii i se adresează în româneşte, în termeni mai îndrăzneţi. „Acesta e
cuvântul neamului nostru românesc din Transilvania” îşi încep ei cererea. Repetând cererile
ameninţi „că dacă nu va îngădui cele cerute cum doresc românii, toată dragostea dintre
neamuri va pieri şi toată ţara se va răzvrăti” 446 .
Într-o altă scrisoare adresată Guvernului cer „să lase liberi pe toţi cei prinşi, din toată
ţara, pe cei care sunt în ţară în opt zile, pe cei care sunt duşi din ţară în 20 de zile. Dacă nu
vor fi eliberaţi, nu va fi pace” 447 . Sofronie cere generalului comandant din Sibiu să elibereze
pe cei deţinuţi la Sibiu. „În care clipă vedeţi scrisoarea mea, îndată să şi daţi drumul la
prizonieri” 448 .
Mişcarea se propagă în toată Transilvania. Răzvrătiţii ameninţă şi pe episcopul Aron
punând că „nu-l recunosc ca al lor şi nu-i sărută mâna. Ca să înţelegi mai limpede că de
când ne cârmuieşti apropae ne-ai prăpădit şi dacă vei merge pe aceeaşi cale, unul din doi
trebuie să pierim” 449 . Au năvălit în Blaj pentru a-l trage la răspundere, dar nu-l mai găsiră,
fiindcă episcopul Aron se refugiase la Sibiu. Biruitor, Sofronie se întitulează „vicar al
sfântului sinod din Karlowitz” 450 .
Grija lui Sofronie era de a menţine mişcare în limitele confesionale în care s-a
dezlănţuit. Îndeamnă mulţimile să se reţină de la tulburări, să nu refuze darea şi slujbele.
Între 14 şi 18 februarie 1761, Sofronie ţine un nou sinod la Alba Iulia, cerând din nou
episcop şi eliberarea celor prinşi. Teama autorităţilor că mişcarea ar putea merge şi mai
departe îi determină să ia măsuri pentru a restabili ordinea. În conferinţa ministerială din 12
martie 1761 se hotărăşte să fie încredinţat cu pacificarea românilor generalul Nicolae Adolf
de Buccow. Generalul a fost numit preşedinte al comisiei însărcinate să cerceteze şi să pună
capăt certurilor religioase din Transilvania 451 .
O delegaţie de 40 de români în frunte cu protopopul Ioan din Sălişte se prezintă în faţa
generalului cerând în numele tuturor românilor din Transilvania „liberul exerciţiu al religiei
ortodoxe, să li se dea episcop de legea grecească cu voia şi binecuvântarea mitropolitului
din Karlowitz, să fie eliberaţi cei închişi şi să nu se mai întemniţeze şi chinuie nimeni” 452 .
443 David Prodan, Supplex Libellus Valachorum, Bucureşti, 1984, p. 205.
444 Ibidem.
445 Ibidem, p. 206.
446 Ibidem.
447 Ibidem.
448 Ibidem.
449 Ibidem, p. 206-207.
450 Ibidem, p. 207.
451 Ibidem.
452 Ibidem.
120