documentul PDF

despartă pe cei căsătoriţi fără ştirea episcopului calvin maghiar”. El trebuia să se ţină de
instrucţiunile date de principele Transilvaniei înainte cu 5 ani.
Impactul calvinismului asupra românilor ortodocşi poate fi ilustrat prin prevederile
decretului din 1662 prin care românii din Deva sunt opriţi a mai pune cruci la morminte, de
a mai da pomeni după morţi, de a folosi ceremonii la slujbele bisericeşti, lucruri care se
împotrivesc cuvântului dumnezeiesc şi obiceiurilor creştine 425 .
Românii au constituit adevărata provocare pentru misionarii calvini. În 1566, Dieta
Transilvaniei îi conferea lui Gheorghe de Sângeorz titlul de episcop reformat, permiţându-i
să acţioneze pretutindeni între români pentru care i se dădea voie să organizeze dispute
publice cu oricine se împotrivea, fie vlădică, fie preot, fie călugăr 426 .
Cu toate eforturile, dar mai ales presiunile dietei, principelui şi clerului superior calvin,
Reforma a prins rădăcini, aproape exclusiv numai în mediul nobiliar. După ani de trudă,
episcopul Gheorghe de Sângeorz concluziona că „lucrul de căpetenie”, de care a reuşit să-i
convingă pe preoţii români era, să facă în Sfânta Biserică toată slujba în limba română ca
obştea să înţeleagă 427 .
Momentul Mihai Viteazul a însemnat un reviriment pentru ortodocşii Transilvaniei. În
tratatul încheiat cu Sigismund Bathory, la 20 mai 1595, se prevedea că „toate bisericile
româneşti care sunt în ţinuturile Craiului vor fi sub jurisdicţia şi dispusul Arhiepiscopiei din
Târgovişte, potrivit cu dreptul bisericesc şi rânduielile acelei ţări muntene, şi-şi vor avea
veniturile obişnuite” 428 . În condiţiile unor noi presiuni făcute de către principele Mihail
Apafi I (1679-1688), care a impus preoţimii române ortodoxe contribuţii grele, situaţia
credincioşilor ortodocşi se deteriorează şi mai mult. Chiar o serie de familii nobiliare
române sunt decăzute din statutul lor, diplomele nobilitare fiind anulate. Dar cea mai gravă
încălcare a drepturilor naturale ale românilor a constat din osândirea capului bisericii lor,
mitropolitul Sava Brancovici.
Sava Brancovici urma lui Teodosie din Veştem care s-a refugiat în Ţara Românească
din cauza prigoanei principilor calvini. El a desfăşurat o intensă activitate în rândul
credincioşilor români ortodocşi, îndemnându-i la rezistenţă, faţă de cele 19 paragrafe ale
principelui Apaffy, efectuând o serie de vizitaţi canonice prin satele Transilvaniei.
Sinodul desfăşurat la 2 iulie 1680 îl declara pe mitropolit criminal, urmând a fi
întemniţat şi osândit la pierderea întregii sale averi 429 . Credincioşii ortodocşi din Boz au
cinstit viaţa de chinuri şi jertfă a mitropolitului Sava Brancovici pictându-l în biserică având
cârja episcopală în mână. De altfel, însăşi starea Bisericii ortodoxe era cumplită. Autonomia
sa era o iluzie, mitropolitul şi sinodul erau despuiaţi de drepturile lor fiind supuşi
superintendentului calvin, care purta şi titlul de episcop român 430 . Nici situaţia clerului
ortodox nu era mai bună. Cu un cuvânt românii aflaţi sub o cruntă exploatare socială, erau
persecutaţi şi din punct de vedere al vieţii moral-religioase.
Clerul ortodox a fost împins până la treapta cea mai de jos a culturii. Educaţia preoţilor
cuprindea simple noţiuni de scris-citit, iar de o cultură teologico-ştiinţifică nici nu putea fi
425 Ibidem, p. 347.
426 Relaţii interconfesionale…p. 43.
427 Ibidem, p. 46.
428 Ibidem, p. 49.
429 George Popoviciu, op. cit., p. 19.
430 Ibidem.
116