Afi?eaz? documentul PDF

Ioan Octavian RUDEANU
episcopul Osin de Cordoba. Misiunea lui Osin fiind fără
rezultat, Constantin cel Mare a invitat pe Întâistătătorul
Bisericii întregi la un sinod ecumenic, unde urma să fie luate
măsurile necesare contra lui Arie.
S-a propus ca Sinodul să se ţină la Ancira, în Galaţia, dar
din motive binecuvântate, s-a ales oraşul Niceea, în Bitinia,
situat la întretăierea căilor ce veneau din Apus, cu drumurile
Asiei Mici. Era apoi în apropierea reşedinţei imperiale din
Nicomidia, dând posibilitatea împăratului să ia parte în
persoană la această măreaţă adunare. Constantin cel Mare a
acordat episcopilor toate facilităţile, îndeosebi privilegiul numit
evictiv, adică folosirea poştei imperiale şi întreţinerea
episcopilor pe timpul duratei Sinodului. Aceste privilegii le-au
păstrat şi împăraţii care au convocat sinoadele următoare.
La apelul împăratului Constantin au răspuns căpeteniile
întregii biserici, fără deosebire de neam, la Sinod participând
chiar episcopi de peste hotarele imperiului, din Persia, Goţia şi
Armenia.” (Rămureanu, 1975, 229)
Angajarea împăratului Constantin în viaţa religioasă şi în
soluţionarea problemelor bisericeşti este evidentă. De luat în
considerare că Era are importanţă istorică, ea nu a rămas limitată
la epoca istorică respectivă. Faptul că el s-a implicat în
problemele vieţii creştine înainte de a se fi încreştinat propriuzis
este o dovadă că el avea interese şi de ordin politic. Mai
presus de orice, el era împărat, conducător şi stăpân al unui stat,
respectiv al Imperiului.
El a inaugurat, pentru era creştină, problema relaţiei dintre
Stat şi Biserică, având ca opinie şi soluţie cooperarea strânsă
dintre Biserică şi conducerea politică a unei ţări. Ideea a
rămas un principiu fundamental al Evului Mediu. Când el a fost
respectat de ambele părţi, s-a dovedit rodnic şi binefăcător
90