Afi?eaz? documentul PDF
Afi?eaz? documentul PDF Afi?eaz? documentul PDF
Ioan Octavian RUDEANU degrabă un elogiu la adresa tuturor celor ce s-au angajat într-o întreprindere la care de fapt îi obliga însăşi vocaţia. Şi aceasta cu atât mai vârtos, cu cât este susţinută de calitatea clericală a cercetătorului, bineştiind care rămâne locul Bisericii în societatea, cultura, spiritualitatea şi viaţa bizantină. Ori, sensibilitatea în acest sens a unor oameni ai Bisericii este uşor de intuit, motivând, în cazul în care este nevoie, cu însemnătatea studiului în contemporaneitatea teologiei româneşti. Autorul a avut în vedere multiplele aspecte ale problemei atunci când şi-a luat responsabilitatea ilustrării uneia dintre cele mai pretenţioase catedre. Originea sa hunedoreană, provenind adică dintr-o familie preoţească, respectând tradiţiile vechi de ataşament faţă de pământul strămoşesc, crescut la straşina bisericii monument istoric din Cinciş, este o garanţie a predilecţiei sale pentru tot ceea ce se leagă de tezaurul nostru naţional. Prin studiile sale din tinereţe a îmbrăţişat mereu domeniul religios, istoric şi de etnografie într-o împletire armonioasă care oglindeşte un simţ deosebit al evenimentelor, cu o deschidere largă spre multiple domenii de împlinire a personalităţii cercetătorului. Însuşirile de care a dat dovadă i-au permis şi o abordare deschisă a problemelor actuale, pentru care, pe lângă slujirea ca preotparoh al Bisericii „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena” din municipiul Hunedoara, i s-a încredinţat şi conducerea Direcţiei judeţene pentru Cultură, Culte şi Patrimoniu Cultural Naţional Hunedoara, din cadrul Ministerului Culturii şi Cultelor. Bucurându-se de aprecierea generală, mai ales în ceea ce priveşte grija faţă de valorile neamului, prin recomandarea subvenţiilor necesare conservării monumentelor istorice, dintre care majoritatea biserici şi mănăstiri, cel la care ne referim împleteşte această funcţie cu aceea de aprofundare a studiului privind coordonatele principale ale ramurilor istorice care îl preocupă. Asistăm deci, la procesul unei desfăşurări complexe, 6
Istorie şi spiritualitate în Bizanţul timpuriu pe plan local şi într-o vreme de vizibile transformări în lume. Din sfera preocupărilor, nu trebuie uitate legăturile cu românii de peste hotare, fapt ilustrat de slujirea ca preot misionar a unor parohii româneşti din Ungaria. De fapt, ilustrând şi activitatea pe plan ecumenic şi-a susţinut doctoratul la Facultatea de Teologie din Debrecen, cu calificativul „Magna cum laude”. Ca o recunoaştere a meritelor pe acest plan, a funcţionat şi ca profesor asociat la catedra de Filologie română în cadrul Universităţii „Eotvös Lorand” din Budapesta. Am putea arăta şi aceea că rămâne nelipsit de la toate manifestările culturale legate de domeniile de studii abordate; iar potrivit responsabilităţilor, aceasta se dovedeşte şi în mod practic prin tot ce se întreprinde pentru evidenţierea valorilor româneşti de totdeauna. Volumul I, pentru apariţia căruia acordăm binecuvântare sfântă, este un popas de binemeritată încununare a muncii legate de studiul bizantinologiei. Un material vast este sintetizat cu talent şi competenţă la nivelul posibilităţilor de asimilare, atât a studenţilor, cât şi a celor doritori de cunoaştere în ramura respectivă. Fără a insista asupra cuprinsului, de care îşi poate da oricine seama încă din introducerea cărţii, este cu cale a arăta că pe lângă o prezentare largă a începuturilor studiilor bizantine, autorul pune accentul pe toată desfăşurarea mileniului I asupra afirmării Bisericii, în toată lumea cunoscută atunci, filtrând înrâuririle culturale de pretutindeni prin cetatea împărătească, ea însăşi constituind o imagine pentru ceea ce vrea să însemneze durată spre veşnicie. Volumul II, urmează a înfăţişa sub semnul paternităţii bizantine, dezvoltarea culturală a statelor în formare pe continentul european. Respectând desigur, programa analitică universitară, ambele volume aduc o contribuţie personală deosebită la afirmarea şi progresul bizantinologiei în mediul religios. Recomandând lucrarea de faţă, cu precădere cadrelor 7
- Page 3 and 4: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 5 and 6: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 7: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 11 and 12: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 13 and 14: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 15 and 16: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 17 and 18: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 19 and 20: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 21 and 22: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 23 and 24: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 25 and 26: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 27 and 28: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 29 and 30: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 31 and 32: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 33 and 34: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 35 and 36: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 37 and 38: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 39 and 40: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 41 and 42: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 43 and 44: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 45 and 46: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 47 and 48: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 49 and 50: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 51 and 52: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 53 and 54: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 55 and 56: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 57 and 58: Istorie şi spiritualitate în Biza
Istorie şi spiritualitate în Bizanţul timpuriu<br />
pe plan local şi într-o vreme de vizibile transformări în lume.<br />
Din sfera preocupărilor, nu trebuie uitate legăturile cu românii<br />
de peste hotare, fapt ilustrat de slujirea ca preot misionar a unor<br />
parohii româneşti din Ungaria. De fapt, ilustrând şi activitatea pe<br />
plan ecumenic şi-a susţinut doctoratul la Facultatea de Teologie<br />
din Debrecen, cu calificativul „Magna cum laude”. Ca o<br />
recunoaştere a meritelor pe acest plan, a funcţionat şi ca profesor<br />
asociat la catedra de Filologie română în cadrul Universităţii<br />
„Eotvös Lorand” din Budapesta. Am putea arăta şi aceea că<br />
rămâne nelipsit de la toate manifestările culturale legate de<br />
domeniile de studii abordate; iar potrivit responsabilităţilor,<br />
aceasta se dovedeşte şi în mod practic prin tot ce se întreprinde<br />
pentru evidenţierea valorilor româneşti de totdeauna.<br />
Volumul I, pentru apariţia căruia acordăm binecuvântare<br />
sfântă, este un popas de binemeritată încununare a muncii legate<br />
de studiul bizantinologiei. Un material vast este sintetizat cu<br />
talent şi competenţă la nivelul posibilităţilor de asimilare, atât a<br />
studenţilor, cât şi a celor doritori de cunoaştere în ramura<br />
respectivă. Fără a insista asupra cuprinsului, de care îşi poate da<br />
oricine seama încă din introducerea cărţii, este cu cale a arăta că<br />
pe lângă o prezentare largă a începuturilor studiilor bizantine,<br />
autorul pune accentul pe toată desfăşurarea mileniului I asupra<br />
afirmării Bisericii, în toată lumea cunoscută atunci, filtrând<br />
înrâuririle culturale de pretutindeni prin cetatea împărătească, ea<br />
însăşi constituind o imagine pentru ceea ce vrea să însemneze<br />
durată spre veşnicie. Volumul II, urm<strong>eaz</strong>ă a înfăţişa sub semnul<br />
paternităţii bizantine, dezvoltarea culturală a statelor în formare<br />
pe continentul european. Respectând desigur, programa analitică<br />
universitară, ambele volume aduc o contribuţie personală<br />
deosebită la afirmarea şi progresul bizantinologiei în mediul<br />
religios. Recomandând lucrarea de faţă, cu precădere cadrelor<br />
7
Change language