Afi?eaz? documentul PDF

Ioan Octavian RUDEANU
Prezentarea cea mai laconică şi totuşi deplin cuprinzătoare a
domniei lui Constantin I, o avem din partea bizantinologului
nostru, Stelian Brezeanu, pe care o reproducem, după cum
urmează:
„331, mai 11 - Inaugurarea festivă a noii capitale a
Imperiului Roman la Constantinopol, a cărei construcţii, pe
locul anticii colonii megariene, Byzantion, a fost începută de
Constantin cel Mare în novembrie 324. Deplasarea centrului de
greutate a imperiului, din Italia în Orient, unde se menţine o
viaţă urbană înfloritoare. Noua capitală, concepută ca Noua
Romă, are o poziţie strategică, remarcabilă, şi o importanţă
comercială unică.
330-337 - Constantin cel Mare desăvârşeşte opera de
reformare a statului, inaugurată de Diocleţian. Numărul
provinciilor este ridicat la 117, faţă de 101 la înaintaşul său,
grupate în 14 dioceze, în loc de 12, şi în 4 prefecturi (Orient,
Illyricum, Galia şi Italia). Armata este împărţită în trupe de
campanie (comitanenses) şi trupe de graniţă (limitanei),
numărul legiunilor este stabilit la 75.
Crearea unei noi ierarhii funcţionăreşti, Senatul din Roma
şi cel din Constantinopol sunt transformate în simple consilii
urbane. Noua ordine, instituită în stat de Diocleţian şi
Constantin, rămâne în vigoare de-a lungul întregii perioade
romano-bizantine (330-610), iar trăsăturile ei esenţiale -
caracterul autocrat al puterii împăratului şi birocratizarea
aparatului de stat - se păstrează până la sfârşitul imperiului.
Domnia lui Constantin coincide cu o activizare a politicii
imperiale la Dunărea de Jos (…) În timp ce armatele restabilesc
controlul pentru câteva decenii asupra unui teritoriu întins de la
nordul fluviului, ce cuprindea zona de câmpie a Muntenie şi
Olteniei (…)
84