Afi?eaz? documentul PDF

Ioan Octavian RUDEANU
constituit primul sinod la Niceea, în anul 325. Dezbaterile şi
rezultatele sinodului prim sunt cele cunoscute, statornicindu-se
primele şapte articole, prin care Domnul Iisus este recunoscut ca
fiinţă divină, una cu Tatăl.
S-au luat şi alte hotărâri importante, cum ar fi data
sărbătoririi Învierii Domnului şi autoritatea episcopatelor, temei
al continuării victorioase a creştinismului. Evident că, de cea
mai mare importanţă este paralelismul istoric dintre Împărăţia
credinţei, respectiv a creştinismului, şi Împărăţia pământească a
Bizantinismului. Se impune astfel a recunoaşte că începutul
Imperiului Bizantin nu este în secolele VII-VIII, ci în secolul
IV, concomitent cu începutul creştinismului eliberat, organizat şi
propulsat spre istoria sa glorioasă.
Inaugurarea aceasta comună a celor două imperii:
Creştinismul şi Bizantinismul, se dovedeşte şi prin pelerinajul
Sfintei Elena, mama împăratului Constantin, la Ierusalim, în anii
326-327, prin care s-a descoperit crucea pe care a fost răstignit
Mântuitorul. Lemnul crucii s-a împărţit mai multor biserici, iar
cuiele topite s-au folosit la casca de fier a împăratului, care a
sfinţit sufleteşte binecuvântarea harului ceresc în aşa măsură
încât s-a convertit de la păgânism la creştinism, eveniment de
importanţă istorică deosebită.
Se impune a lua în considerare că, până la creştinarea lui
Constantin, majoritatea populaţiei imperiului, mai ales cea
aristocrată, era păgână. Drept consecinţă, putem spune că, până
la convertirea lui Constantin, imperiul cu capitala la Byzantion
era roman, având limba latină ca limbă oficială a statului. Pe
parcurs, oraşul Byzantion a devenit Constantinopol, dar imperiul
s-a numit Bizantin, fiindcă şi spiritualitatea imperiului a evoluat
spre o viaţă şi o spiritualitate nouă, numită Bizantinism.
74