Afi?eaz? documentul PDF

Ioan Octavian RUDEANU
Ultimul împărat roman al Imperiului de apus, Romulus
Augustulus e alungat în 476 urmând ca după această dată
Imperiul de răsărit cu capitala la Constantinopol să reprezinte
Imperiul Roman în noua lui accepţiune.
Unii istorici consideră că noul imperiu dobândeşte o
structură nouă şi realizează un spirit nou faţă de cel latin al
Romei, odată cu instaurarea dinastiei iustiniene (518-578), cu
iluştrii împăraţi: Iustin I (518-527), Iustinian I cel Mare (527-
565) şi Iustin II (565-578). Lui Iustinian i se atribuie merite
deosebite, considerându-se că a reuşit să inaugureze o nouă
etapă istorică, datorită reformelor şi realizărilor pe plan militar,
politic, cultural, artistic şi religios, prin care a inaugurat noua
civilizaţie bizantină.
Este deplin adevărat că perioada iustiniană este glorioasă,
îndeosebi prin toate realizările de ordin spiritual, originale şi
măreţe în aşa măsură, încât prin ele s-a inaugurat o nouă eră a
civilizaţiei universale. Cu toate acestea, ar fi greşit să se
umbrească şi să se piardă din vedere meritele lui Constantin cel
Mare, în istoria noului imperiu.
Dată fiind această situaţie, apreciez ca pe deplin întemeiată
opinia domnului profesor Emilian Popescu, care consideră:
„După părerea noastră şi a altor istorici, începutul istoriei
bizantine trebuie aşezată în timpul domniei lui Constantin cel
Mare, mai exact odată cu fondarea Constantinopolului, în anul
324. Alegerea unui nou centru drept capitală a imperiului
reprezintă, într-adevăr, un nou moment crucial în istoria
bizantină. Transformarea Bizanţului în capitală a imperiului a
atras după sine o serie de schimbări structurale în organizarea
administrativă, militară, economică şi politică a statului.
Orientul va căpăta o pondere fără precedent în toate domeniile.
Anul 324 nu este numai data fondării Constantinopolului, ci şi
70